Marcu 1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

1 Începutul^[1] Evangheliei^[2] lui^[3] Isus^[4] Cristos^[5], Fiul lui Dumnezeu. (Gen 1:1; Mat 3:1; Lu 3:2; Ioan 1:19; Fapte 7:45; Ev 4:8)

Gen 1:1Mat 3:1Lu 3:2Ioan 1:19Fapte 7:45Ev 4:8

2 Așa cum este scris în Isaia, profetul^[6]: „Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu, care‑Ți va pregăti calea, (Ex 23:20; Is 40:3; Mal 3:1; Mat 27:9)

Ex 23:20Is 40:3Mal 3:1Mat 27:9

3 un glas al celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți‑I cărările!»“ 4 S‑a arătat Ioan, cel ce boteza în pustie și proclama botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5 Tot ținutul Iudeei și toți ierusalimiții au început să iasă la el și, mărturisindu‑și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. 6 Ioan era îmbrăcat într‑o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.^[7] El se hrănea cu lăcuste^[8] și cu miere sălbatică. (2 Re 1:8; Zah 13:4) 7 Ioan predica și zicea: „După mine vine Unul mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să‑I dezleg cureaua sandalelor! 8 Eu v‑am botezat cu^[9] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

Botezul lui Isus

9 În acele zile, Isus a venit din Nazaretul Galileei și a fost botezat de către Ioan în Iordan. (Mat 3:13; Lu 3:21; Ioan 1:32) 10 Și imediat după ce a ieșit din apă, El a văzut cerurile deschise și Duhul coborând spre El asemenea unui porumbel. 11 Și din ceruri s‑a auzit un glas: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[10] (Ps 2:7; Is 42:1)

Ispitirea lui Isus în pustie

12 Imediat^[11] Duhul L‑a dus în pustie. (Mat 4:1; Lu 4:1) 13 El a stat în pustie patruzeci de zile^[12], fiind ispitit^[13] de Satan^[14]. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau^[15]. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Ex 23:20; Ex 23:23; Ex 24:18; Ex 32:34; Ex 34:28; Deut 8:2; Mat 2:15; Mat 4:1; Lu 4:2; Ev 3:9)

Gen 22:1Ex 15:25Ex 16:4Ex 17:2Ex 17:7Ex 23:20Ex 23:23Ex 24:18Ex 32:34Ex 34:28Deut 8:2Mat 2:15Mat 4:1Lu 4:2Ev 3:9

Primii ucenici

14 După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, proclamând Evanghelia lui^[16] Dumnezeu. (Mat 4:12; Lu 4:14; Lu 5:2) 15 El zicea: „S‑a împlinit vremea! S‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu^[17]! Pocăiți‑vă și credeți în Evanghelie!“ 16 În timp ce trecea pe lângă Marea Galileei^[18], Isus i‑a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 17 Isus le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!“ 18 Ei și‑au lăsat imediat năvoadele și L‑au urmat. 19 Mergând puțin mai încolo, i‑a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui. Ei erau într‑o barcă și își reparau năvoadele. 20 Imediat i‑a chemat, iar ei l‑au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajați, și L‑au urmat.

Isus vindecă în Capernaum un om demonizat

21 S‑au dus în Capernaum și, imediat, în ziua de Sabat, Isus a intrat în sinagogă^[19] și a început să dea învățătură. (Lu 4:31) 22 Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învățau cărturarii^[20]. 23 Chiar atunci, în sinagoga lor era un om care avea în el un duh necurat. El a strigat, 24 zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu! 25 Isus l‑a mustrat, zicând: – Taci și ieși afară din el! 26 Atunci duhul necurat a ieșit din el, scuturându‑l și strigând cu glas tare. 27 Toți au rămas uimiți, așa că se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta? Este o învățătură nouă, care are autoritate! El poruncește chiar și duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“ 28 Și I s‑a dus vestea imediat pretutindeni, în întreaga vecinătate a Galileei.

Isus vindecă bolnavii

29 Imediat după ce au ieșit din sinagogă, au intrat împreună cu Iacov și Ioan în casa lui Simon și a lui Andrei. (Mat 8:14; Lu 4:38) 30 Soacra lui Simon era întinsă în pat, având febră, și ei I‑au vorbit imediat despre ea. 31 El S‑a apropiat, a apucat‑o de mână și a ridicat‑o. Și febra a lăsat‑o, iar ea a început să le slujească. 32 Când s‑a lăsat seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toți cei bolnavi și pe cei demonizați. 33 Întreaga cetate era adunată la ușă. 34 El i‑a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli și a alungat mulți demoni. Pe demoni nu‑i lăsa să vorbească, pentru că Îl cunoșteau.

Isus predică în Galileea

35 Dis‑de‑dimineață, când încă era foarte întuneric, Isus S‑a sculat, a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Și Se ruga acolo. (Lu 4:42) 36 Dar Simon și cei ce erau cu El au început să‑L caute 37 și, când L‑au găsit, I‑au zis: – Toți Te caută! 38 Isus le‑a răspuns: – Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am ieșit! 39 Și S‑a dus în toată Galileea, predicând în sinagogi și alungând demoni.

Curățirea unui bolnav de lepră

40 A venit la El un lepros^[21] care a îngenuncheat și L‑a rugat, zicând: – Dacă vrei, poți să mă curățești^[22]! (Lev 13:1; Mat 8:2; Lu 5:12) 41 Cuprins de milă^[23], Isus a întins mâna, l‑a atins și i‑a zis: – Da, vreau. Fii curățit! (Mar 3:5; Mar 10:14) 42 Și imediat lepra s‑a îndepărtat de la el și a fost curățit. 43 Isus i‑a spus să plece imediat, avertizându‑l 44 și zicându‑i: – Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du‑te, arată‑te preotului și adu pentru curățirea ta ceea ce a poruncit Moise^[24], ca mărturie pentru ei. (Lev 14:1) 45 Dar el, ieșind, a început să proclame și să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Și oamenii veneau la El de pretutindeni.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

IN DER WÜSTE

Das Auftreten des Täufers

1 Anfang des Evangeliums von Jesus Christus, Gottes Sohn.^[1] (Mat 3:3; Mar 15:39; Lu 3:4; Ioan 1:23)

Mat 3:3Mar 15:39Lu 3:4Ioan 1:23

2 Wie geschrieben steht beim Propheten Jesaja - Siehe, ich sende meinen Boten vor dir her, der deinen Weg bahnen wird. (Ex 23:20; Mal 3:1) 3 Stimme eines Rufers in der Wüste: Bereitet den Weg des Herrn! Macht gerade seine Straßen! -, (Is 40:3) 4 so trat Johannes der Täufer in der Wüste auf und verkündete eine Taufe der Umkehr zur Vergebung der Sünden. (Mat 3:1; Lu 3:3; Fapte 13:24; Fapte 19:4)

Mat 3:1Lu 3:3Fapte 13:24Fapte 19:4

5 Ganz Judäa und alle Einwohner Jerusalems zogen zu ihm hinaus; sie bekannten ihre Sünden und ließen sich im Jordan von ihm taufen. 6 Johannes trug ein Gewand aus Kamelhaaren und einen ledernen Gürtel um seine Hüften und er lebte von Heuschrecken und wildem Honig. (2 Re 1:8) 7 Er verkündete: Nach mir kommt einer, der ist stärker als ich; ich bin es nicht wert, mich zu bücken und ihm die Riemen der Sandalen zu lösen. 8 Ich habe euch mit Wasser getauft, er aber wird euch mit dem Heiligen Geist taufen.

Die Taufe Jesu

9 Und es geschah in jenen Tagen, da kam Jesus aus Nazaret in Galiläa und ließ sich von Johannes im Jordan taufen. (Mat 3:13; Lu 3:21; Ioan 1:29) 10 Und sogleich, als er aus dem Wasser stieg, sah er, dass der Himmel aufriss und der Geist wie eine Taube auf ihn herabkam.^[2] 11 Und eine Stimme aus dem Himmel sprach: Du bist mein geliebter Sohn, an dir habe ich Wohlgefallen gefunden. (Gen 22:2; Ps 2:7; Is 42:1)

Die Versuchung Jesu

12 Und sogleich trieb der Geist Jesus in die Wüste. (Mat 4:1; Lu 4:1) 13 Jesus blieb vierzig Tage in der Wüste und wurde vom Satan in Versuchung geführt. Er lebte bei den wilden Tieren und die Engel dienten ihm. (Ps 91:11)

DAS WIRKEN JESU IN GALILÄA

Die Ansage des Evangeliums

14 Nachdem Johannes ausgeliefert worden war, ging Jesus nach Galiläa; er verkündete das Evangelium Gottes (Mat 4:12; Lu 4:14) 15 und sprach: Die Zeit ist erfüllt, das Reich Gottes ist nahe. Kehrt um und glaubt an das Evangelium!

Die ersten Jünger

16 Als Jesus am See von Galiläa entlangging, sah er Simon und Andreas, den Bruder des Simon, die auf dem See ihre Netze auswarfen; sie waren nämlich Fischer. (1 Re 19:19; Mat 4:18; Lu 5:1; Ioan 1:35)

1 Re 19:19Mat 4:18Lu 5:1Ioan 1:35

17 Da sagte er zu ihnen: Kommt her, mir nach! Ich werde euch zu Menschenfischern machen. (Ier 16:16) 18 Und sogleich ließen sie ihre Netze liegen und folgten ihm nach. 19 Als er ein Stück weiterging, sah er Jakobus, den Sohn des Zebedäus, und seinen Bruder Johannes; sie waren im Boot und richteten ihre Netze her. 20 Sogleich rief er sie und sie ließen ihren Vater Zebedäus mit seinen Tagelöhnern im Boot zurück und folgten Jesus nach.

Die neue Lehre in der Synagoge

21 Sie kamen nach Kafarnaum. Am folgenden Sabbat ging er in die Synagoge und lehrte. (Mat 7:28; Lu 4:31) 22 Und die Menschen waren voll Staunen über seine Lehre; denn er lehrte sie wie einer, der Vollmacht hat, nicht wie die Schriftgelehrten. 23 In ihrer Synagoge war ein Mensch, der von einem unreinen Geist besessen war. Der begann zu schreien: 24 Was haben wir mit dir zu tun, Jesus von Nazaret? Bist du gekommen, um uns ins Verderben zu stürzen? Ich weiß, wer du bist: der Heilige Gottes. (1 Re 17:18; Mat 8:29; Mar 5:7; Lu 8:28; Ioan 2:4)

1 Re 17:18Mat 8:29Mar 5:7Lu 8:28Ioan 2:4

25 Da drohte ihm Jesus: Schweig und verlass ihn! 26 Der unreine Geist zerrte den Mann hin und her und verließ ihn mit lautem Geschrei. 27 Da erschraken alle und einer fragte den andern: Was ist das? Eine neue Lehre mit Vollmacht: Sogar die unreinen Geister gehorchen seinem Befehl. (Mat 7:29) 28 Und sein Ruf verbreitete sich rasch im ganzen Gebiet von Galiläa.

Die Heilung der Schwiegermutter des Petrus

29 Sie verließen sogleich die Synagoge und gingen zusammen mit Jakobus und Johannes in das Haus des Simon und Andreas. (Mat 8:14; Lu 4:38) 30 Die Schwiegermutter des Simon lag mit Fieber im Bett. Sie sprachen sogleich mit Jesus über sie 31 und er ging zu ihr, fasste sie an der Hand und richtete sie auf. Da wich das Fieber von ihr und sie diente ihnen.

Die ganze Stadt vor der Tür

32 Am Abend, als die Sonne untergegangen war, brachte man alle Kranken und Besessenen zu Jesus. (Mat 8:16; Mar 16:2; Lu 4:40) 33 Die ganze Stadt war vor der Haustür versammelt 34 und er heilte viele, die an allen möglichen Krankheiten litten, und trieb viele Dämonen aus. Und er verbot den Dämonen zu sagen, dass sie wussten, wer er war.

Der Rückzug Jesu, die Suche der Jünger und der Aufbruch

35 In aller Frühe, als es noch dunkel war, stand er auf und ging an einen einsamen Ort, um zu beten. (Lu 4:42; Lu 5:16; Lu 9:18) 36 Simon und seine Begleiter eilten ihm nach, 37 und als sie ihn fanden, sagten sie zu ihm: Alle suchen dich. 38 Er antwortete: Lasst uns anderswohin gehen, in die benachbarten Dörfer, damit ich auch dort verkünde; denn dazu bin ich gekommen. 39 Und er zog durch ganz Galiläa, verkündete in ihren Synagogen und trieb die Dämonen aus. (Mat 4:23)

Die Heilung eines Aussätzigen

40 Ein Aussätziger kam zu Jesus und bat ihn um Hilfe; er fiel vor ihm auf die Knie und sagte: Wenn du willst, kannst du mich rein machen. (Mat 8:2; Lu 5:12) 41 Jesus hatte Mitleid mit ihm; er streckte die Hand aus, berührte ihn und sagte: Ich will - werde rein! 42 Sogleich verschwand der Aussatz und der Mann war rein. 43 Jesus schickte ihn weg, wies ihn streng an (Mar 5:43) 44 und sagte zu ihm: Sieh, dass du niemandem etwas sagst, sondern geh, zeig dich dem Priester und bring für deine Reinigung dar, was Mose festgesetzt hat - ihnen zum Zeugnis. (Lev 13:49; Lev 14:2; Lu 17:14) 45 Der Mann aber ging weg und verkündete bei jeder Gelegenheit, was geschehen war; er verbreitete die Geschichte, sodass sich Jesus in keiner Stadt mehr zeigen konnte; er hielt sich nur noch an einsamen Orten auf. Dennoch kamen die Leute von überallher zu ihm.