1Ein Lied für den Aufstieg zum Tempel.
Ich richte meinen Blick hinauf zu dir, / zum Himmel hoch, wo du thronst.2Ja, wie die Augen von Dienern auf die Hand ihres Herrn, / wie die Augen der Magd auf die der Gebieterin, / so richten sich unsere Augen auf Jahwe, unseren Gott, / bis er uns seine Gnade zeigt.3Sei uns gnädig, Jahwe, sei uns gnädig! / Denn Verachtung hatten wir genug.4Wir haben das Gespött der Sorglosen satt / und die Verachtung derer, die hochmütig sind.
1Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce șade[1] în ceruri.2Cum se îndreaptă ochii robilor spre mâna stăpânilor lor, și ochii roabei – spre mâna stăpânei ei, tot așa și ochii noștri se îndreaptă spre DOMNUL, Dumnezeul nostru, până Își va arăta bunăvoința față de noi.3Arată‑Ți bunăvoința față de noi, DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de noi, căci suntem atât de sătui de dispreț!4Sufletul nostru s‑a săturat de batjocura celor îngâmfați și de disprețul celor mândri.