Iov 41 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Poți tu prinde Leviatanul^[1] cu undița sau îi poți lega limba cu o funie? (Iov 3:8; Ps 74:14; Ps 104:26; Is 27:1)

Iov 3:8Ps 74:14Ps 104:26Is 27:1

2 Poți să‑i treci o funie prin nări sau să‑i străpungi cu un cârlig falca? 3 Îți va face el multe cereri, îți va vorbi el cu glas dulce? 4 Va încheia el un legământ cu tine, ca să‑l iei ca rob pe vecie? 5 Te vei juca tu cu el precum cu o pasăre sau îi vei pune lesă ca să‑l ai pentru fiicele tale? 6 Fac comercianții negoț cu el? Este împărțit el între negustori? 7 Îi vei acoperi pielea cu harpoane sau capul cu căngi? 8 Pune mâna pe el, adu‑ți aminte de lupta aceasta și să n‑o mai repeți! 9 Iată că speranța ta^[2] s‑a dovedit înșelătoare. La vederea înfățișării lui, nu ești azvârlit deja? 10 Nimeni nu are curajul să‑l întărâte. Deci, cine este acela care poate sta înaintea Mea? 11 Cine Mi‑a dat vreodată ceva, ca Eu să trebuiască să‑i dau înapoi? Tot ce este de sub ceruri Îmi aparține. 12 Nu voi înceta să vorbesc despre mădularele lui, despre puterea lui cea mare sau despre minunata lui întocmire. 13 Cine‑i poate scoate haina? Cine poate pătrunde între fălcile lui^[3]? 14 Cine ar îndrăzni să deschidă poarta gurii sale? Dinții ce o înconjoară sunt de groază. 15 Spatele lui este făcut din șiruri de scuturi^[4], legate strâns împreună; 16 fiecare este așa apropiat de celălalt, încât nici aerul nu poate trece printre ele. 17 Sunt unite unele cu altele, se țin împreună și nu pot fi despărțite. 18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina, ochii lui sunt ca pleoapele zorilor. 19 Din gura lui ies torțe aprinse; el scapără scântei de foc. 20 Din nările lui iese fum, ca dintr‑un vas care scoate aburi și ca o papură care fumegă. 21 Suflarea lui aprinde cărbunii și din gura lui iese o flacără. 22 În grumaz îi stă puterea, și înaintea lui merge groaza. 23 Straturile cărnii sale se țin împreună, sunt ca turnate pe el, de neclintit. 24 Inima îi este tare ca piatra, tare ca piatra de moară de dedesubt. 25 Când se ridică el, cei puternici tremură; groaza lui îi pune pe fugă. 26 Deși sabia îl atinge, nu îi face nimic, la fel nici sulița, săgeata sau lancea. 27 Pentru el, fierul este ca paiul și bronzul ca lemnul putred. 28 Săgeata nu‑l pune pe fugă, pietrele aruncate cu praștia sunt ca pleava, 29 buzduganul este pentru el ca un pai; râde la șuieratul suliței. 30 Dedesubtul lui arată ca un strat de cioburi de lut ascuțite; lasă în noroi o urmă ca o grapă trasă. 31 Face adâncul să fiarbă ca un cazan; agită marea ca pe un vas de ulei. 32 Lasă o urmă luminoasă după el, de parcă adâncul ar avea plete albe. 33 Nu este nimic pe pământ asemenea lui; este făcut să nu aibă spaimă. 34 Se uită de sus la tot ce este înălțat; este împărat peste toți fiii mândriei.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Siehe, jede Hoffnung wird an ihm zuschanden; schon wenn einer ihn sieht, stürzt er zu Boden. 2 Niemand ist so kühn, dass er ihn zu reizen wagt. – Wer ist denn, der vor mir bestehen könnte? 3 Wer kann mir entgegentreten und ich lasse ihn unversehrt? Alles unter dem Himmel ist mein! 4 Ich will nicht schweigen von seinen Gliedern, wie groß, wie mächtig und wohlgeschaffen er ist. 5 Wer kann ihm den Panzer ausziehen, und wer darf es wagen, ihm zwischen die Zähne zu greifen? 6 Wer kann die Tore seines Rachens auftun? Um seine Zähne herum herrscht Schrecken. 7 Sein Rücken ist eine Reihe von Schilden, wie mit festem Siegel verschlossen. 8 Einer reiht sich an den andern, dass nicht ein Lufthauch hindurchgeht. 9 Es haftet einer am andern, sie schließen sich zusammen und lassen sich nicht trennen. 10 Sein Niesen lässt Licht aufleuchten; seine Augen sind wie die Wimpern der Morgenröte. 11 Aus seinem Rachen fahren Fackeln, und feurige Funken schießen heraus. 12 Aus seinen Nüstern fährt Rauch wie von einem siedenden Kessel und Binsenfeuer. 13 Sein Odem ist wie lichte Lohe, und aus seinem Rachen schlagen Flammen. 14 Auf seinem Nacken nächtigt die Stärke, und vor ihm her tanzt die Angst. 15 Die Wampen seines Fleisches haften an ihm, fest angegossen, ohne sich zu bewegen. 16 Sein Herz ist so hart wie ein Stein und so fest wie der untere Mühlstein. 17 Wenn er sich erhebt, so entsetzen sich die Starken, und wenn er hervorbricht, weichen sie zurück. 18 Trifft man ihn mit dem Schwert, so richtet es nichts aus, auch nicht Spieß, Geschoss und Speer. 19 Er achtet Eisen wie Stroh und Erz wie faules Holz. 20 Kein Pfeil wird ihn verjagen; die Schleudersteine sind ihm wie Spreu. 21 Die Keule achtet er wie Stoppeln; er spottet der bebenden Lanze. 22 Unter seinem Bauch sind scharfe Spitzen; er fährt wie ein Dreschschlitten über den Schlamm. 23 Er macht, dass die Tiefe brodelt wie ein Topf, und rührt das Meer um, wie man Salbe mischt. 24 Er lässt hinter sich eine leuchtende Bahn; man denkt, die Flut sei Silberhaar. 25 Auf Erden ist nicht seinesgleichen; er ist ein Geschöpf ohne Furcht. 26 Er sieht allem ins Auge, was hoch ist; er ist König über alle Stolzen.