1Atunci Iov I‑a răspuns DOMNULUI și a zis:2„Știu că Tu poți face orice lucru și că nimic nu‑Ți poate împiedica planurile.3Tu ai întrebat: «Cine este cel ce‑Mi întunecă sfatul, vorbind fără să cunoască?» Într-adevăr, am spus lucruri pe care nu le‑am înțeles, lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le‑am cunoscut.4Tu ai zis: «Ascultă și voi vorbi! Te voi întreba și Mă vei învăța.»5Urechea mea a auzit despre Tine, dar acum ochiul meu Te‑a văzut.6De aceea mă disprețuiesc și mă pocăiesc în țărână și cenușă.“
Epilog
7După ce DOMNUL i‑a spus aceste cuvinte lui Iov, DOMNUL i‑a zis lui Elifaz temanitul: „Mânia Mea s‑a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, căci nu ați vorbit drept despre Mine ca robul Meu Iov.8De aceea, ia acum șapte tauri și șapte berbeci, duceți‑vă la robul Meu Iov și aduceți o ardere‑de‑tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi și Eu voi primi rugăciunea lui și nu vă voi face după nebunia voastră. Căci n‑ați vorbit drept despre Mine ca robul Meu Iov.“9Astfel, Elifaz temanitul, Bildad șuhitul și Țofar naamatitul au făcut ceea ce le‑a zis DOMNUL. Și DOMNUL i‑a înălțat fața lui Iov.10După ce s‑a rugat Iov pentru prietenii săi, DOMNUL i‑a redat bunăstarea; i‑a dat de două ori mai mult decât a avut înainte.11Toți frații și surorile sale și oricine l‑a cunoscut înainte au venit și au mâncat cu el în casa lui. L‑au compătimit și l‑au mângâiat pentru tot necazul pe care l‑a adus DOMNUL asupra lui. Fiecare i‑a dat câte un chesita[1] și câte un inel de aur.12DOMNUL a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai mult decât începutul acesteia. El a avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de boi și o mie de măgari.13A avut șapte fii și trei fiice.14Celei dintâi i‑a pus numele Iemima, celei de‑a doua Cheția și celei de‑a treia Cheren-Hapuch.15În toată țara nu erau femei atât de frumoase ca fiicele lui Iov. Tatăl lor le‑a dat o moștenire în mijlocul fraților lor.16Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani. El i‑a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi până la a patra generație.17Iov a murit bătrân și sătul de zile.
1Und Hiob antwortete dem HERRN und sprach:2Ich erkenne, dass du alles vermagst, und nichts, das du dir vorgenommen, ist dir zu schwer.3»Wer ist der, der den Ratschluss verhüllt mit Worten ohne Verstand?« Darum hab ich ohne Einsicht geredet, was mir zu hoch ist und ich nicht verstehe. (Iov 38:2)4»So höre nun, lass mich reden; ich will dich fragen, lehre mich!« (Iov 38:3)5Ich hatte von dir nur vom Hörensagen vernommen; aber nun hat mein Auge dich gesehen. (Iov 19:26)6Darum gebe ich auf und bereue in Staub und Asche.
Gott rechtfertigt Hiob
7Als nun der HERR diese Worte mit Hiob geredet hatte, sprach er zu Elifas von Teman: Mein Zorn ist entbrannt über dich und über deine beiden Freunde; denn ihr habt nicht recht von mir geredet wie mein Knecht Hiob.8So nehmt euch nun sieben junge Stiere und sieben Widder und geht hin zu meinem Knecht Hiob und opfert Brandopfer für euch; aber mein Knecht Hiob soll für euch bitten; denn ihn will ich erhören, dass ich euch nichts Schlimmes antue. Denn ihr habt nicht recht von mir geredet wie mein Knecht Hiob. (1 Cro 15:26; Ez 14:14)9Da gingen hin Elifas von Teman, Bildad von Schuach und Zofar von Naama und taten, wie der HERR ihnen gesagt hatte. Und der HERR erhörte Hiob.10Und der HERR wandte das Geschick Hiobs, als er für seine Freunde bat. Und der HERR gab Hiob doppelt so viel, wie er gehabt hatte. (Iov 1:3; Iov 8:7)11Und es kamen zu ihm alle seine Brüder und alle seine Schwestern und alle, die ihn früher gekannt hatten, und aßen mit ihm in seinem Hause und sprachen ihm zu und trösteten ihn über alles Unglück, das der HERR über ihn hatte kommen lassen. Und ein jeder gab ihm ein Goldstück und einen goldenen Ring. (Iov 19:13; Iov 19:19)12Und der HERR segnete Hiob fortan mehr als zuvor, er besaß vierzehntausend Schafe und sechstausend Kamele und tausend Joch Rinder und tausend Eselinnen.13Und er bekam sieben Söhne und drei Töchter (Iov 1:2)14und nannte die erste Jemima, die zweite Kezia und die dritte Keren-Happuch[1].15Und es fanden sich so schöne Frauen wie die Töchter Hiobs im ganzen Land nicht. Und ihr Vater gab ihnen Erbteil unter ihren Brüdern. (Num 27:8)16Und Hiob lebte danach hundertvierzig Jahre und sah seine Kinder und Kindeskinder bis in das vierte Glied. (Ps 90:10)17Und Hiob starb alt und lebenssatt. (Gen 25:8; Gen 35:29; 1 Cro 29:28)