1După toate aceasta, Iov și‑a deschis gura și a blestemat ziua în care s‑a născut.2Iov a zis:3„Să piară ziua în care m‑am născut și noaptea în care s‑a zis: «S‑a zămislit un băiat!»4Prefacă‑se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!5S‑o răscumpere negura și umbra morții[1], s‑o acopere un nor, s‑o înspăimânte întunecimea zilei!6Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!7Iată! Noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele[2], de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul[3]! (Iov 41:1; Ps 74:14; Ps 104:26; Is 27:1)9Stelele dimineții ei să fie întunecate, să nădăjduiască după lumină, dar în zadar. Să nu vadă pleoapele zorilor,10pentru că n‑a închis ușile pântecului mamei mele și n‑a ascuns necazul de ochii mei.11De ce n‑am murit la naștere și n‑am pierit când am ieșit din pântec?12De ce au fost genunchi care să mă primească și sâni care să mă alăpteze?13Acum aș fi stat culcat și liniștit, aș fi dormit și m‑aș fi odihnit14cu împărații și sfetnicii pământului, care și‑au zidit falnice morminte,15cu prinții care au avut aur, care și‑au umplut casele cu argint.16Sau de ce n‑am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n‑a văzut lumina?17Acolo, cei răi nu te mai tulbură și acolo, cei obosiți se odihnesc.18Acolo, prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului[4]. (Ex 3:7)19Și cel mic și cel mare sunt acolo, iar robul este eliberat de stăpânii lui.20De ce i se dă lumină celui nenorocit și viață celui cu amărăciune în suflet,21celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,22celor care nu mai pot de bucurie și de veselie când găsesc mormântul,23omului a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l‑a îngrădit de jur împrejur?24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele și gemetele mi se varsă ca apa.25Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.26N‑am nici pace, nici tihnă, n‑am nici odihnă, dar a venit și tulburarea.“