1Apoi a început să le vorbească în pilde: – Un om a plantat o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază.[1] Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie. (Is 5:1; Is 5:7; Mat 21:33; Lu 20:9)2La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei.3Viticultorii însă l‑au apucat, l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale.4Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l‑au lovit peste cap și l‑au umilit.5A trimis apoi un altul, dar pe acela l‑au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât.6Singurul pe care‑l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l‑a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“7Dar viticultorii aceia și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să‑l omorâm și moștenirea va fi a noastră!“8Și l‑au apucat, l‑au omorât și l‑au scos afară din vie.9Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și‑i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora.10N‑ați citit cuvântul acesta în Scriptură: „Piatra pe care au respins‑o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului.11Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri!“?[2] (Ps 118:22; Ps 118:23)12Ei căutau să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L‑au lăsat și au plecat.
Tributul datorat Cezarului
13I‑au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni[3] ca să‑L prindă în cursă cu vorba. (Mat 22:15; Lu 20:20)14Ei au venit și I‑au zis: – Învățătorule, știm că ești adevărat[4] și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor,[5] ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului[6] sau nu? Să plătim sau să nu plătim?15El însă, înțelegând ipocrizia lor, le‑a zis: – De ce Mă puneți la încercare? Aduceți‑Mi un denar[7], să‑l văd! (Mar 6:37)16Ei I‑au adus. Isus le‑a zis: – Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt? Ei I‑au zis: – Ale Cezarului.17Isus le‑a zis: – Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![8] Ei erau foarte uimiți de El.
Despre înviere
18Apoi au venit la El saducheii[9], care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat: (Mat 22:23; Lu 20:27; Fapte 23:8)19– Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmaș[10] fratelui său.“[11] (Deut 25:5)20Erau deci șapte frați. Primul și‑a luat o soție, dar, când a murit, n‑a lăsat niciun urmaș.21Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s‑a întâmplat și cu al treilea.22Și niciunul dintre cei șapte n‑a lăsat un urmaș. La urmă, după ei toți, a murit și femeia.23La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!24Isus le‑a zis: – Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?25Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.26Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n‑ați citit în Cartea lui Moise, acolo unde scrie despre rug, cum i‑a vorbit Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.“[12]? (Ex 3:6)27El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!
Cea mai mare poruncă
28Unul dintre cărturari venise și‑i auzise discutând. Când a văzut că Isus le‑a răspuns bine, L‑a întrebat: – Care este cea dintâi poruncă dintre toate? (Mat 22:34; Lu 10:25)29Isus a răspuns: – Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.[13]30Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“[14] Aceasta este cea dintâi poruncă. (Deut 6:4)31A doua este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“[15] Nu există altă poruncă mai mare decât acestea. (Lev 19:18)32Cărturarul I‑a zis: – Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El33și că a‑L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a‑l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile‑de‑tot și decât toate jertfele.34Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i‑a zis: – Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Cristos?
35În timp ce dădea învățătură în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? (Mat 22:41; Lu 20:41)36David însuși, prin[16] Duhul Sfânt, a spus: «Domnul I‑a zis Domnului meu:[17] ‘Șezi la dreapta Mea, până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!’»[18] (Ps 110:1)37David însuși Îl numește«Domn». Deci cum este El fiul lui?“ Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
38În învățătura Lui spunea: „Feriți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, (Mat 23:1; Lu 11:43; Lu 20:45)39scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese.40Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă și dărnicia ei
41S‑a așezat în fața vistieriei[19] Templului și Se uita cum punea mulțimea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. (Lu 21:1)42A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni[20], care fac împreună un codrant[21]. (Mat 10:29; Mar 6:37)43Isus i‑a chemat pe ucenicii Lui și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie,44pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai.“
13And they sent to him some of the Pharisees and some of the Herodians, to trap him in his talk. (Mat 22:15; Mar 3:6; Mar 8:15; Lu 11:54; Lu 20:20)14And they came and said to him, “Teacher, we know that you are true and do not care about anyone’s opinion. For you are not swayed by appearances,[3] but truly teach the way of God. Is it lawful to pay taxes to Caesar, or not? Should we pay them, or should we not?” (Mat 17:25; Lu 2:1; Lu 3:1; Ioan 3:2; Fapte 10:34; Fapte 13:10; Fapte 18:25)15But, knowing their hypocrisy, he said to them, “Why put me to the test? Bring me a denarius[4] and let me look at it.” (Mat 18:28; Mat 23:28; Lu 12:1; Ioan 8:6)16And they brought one. And he said to them, “Whose likeness and inscription is this?” They said to him, “Caesar’s.”17Jesus said to them, “Render to Caesar the things that are Caesar’s, and to God the things that are God’s.” And they marveled at him. (Ro 13:7)
The Sadducees Ask About the Resurrection
18And Sadducees came to him, who say that there is no resurrection. And they asked him a question, saying, (Mat 3:7; Mat 16:1; Mat 22:34; Fapte 4:1; Fapte 4:2; Fapte 5:17; Fapte 23:6; Fapte 23:8)19“Teacher, Moses wrote for us that if a man’s brother dies and leaves a wife, but leaves no child, the man[5] must take the widow and raise up offspring for his brother. (Deut 25:5)20There were seven brothers; the first took a wife, and when he died left no offspring.21And the second took her, and died, leaving no offspring. And the third likewise.22And the seven left no offspring. Last of all the woman also died.23In the resurrection, when they rise again, whose wife will she be? For the seven had her as wife.”24Jesus said to them, “Is this not the reason you are wrong, because you know neither the Scriptures nor the power of God? (Ioan 20:9; 1 Cor 6:14)25For when they rise from the dead, they neither marry nor are given in marriage, but are like angels in heaven. (Mat 24:38; Lu 17:27)26And as for the dead being raised, have you not read in the book of Moses, in the passage about the bush, how God spoke to him, saying, ‘I am the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob’? (Ex 3:1; Ex 3:6; Ex 3:17; Mat 21:16; Lu 3:4; Lu 20:42; Fapte 1:20; Fapte 7:32; Fapte 7:42)27He is not God of the dead, but of the living. You are quite wrong.”
The Great Commandment
28And one of the scribes came up and heard them disputing with one another, and seeing that he answered them well, asked him, “Which commandment is the most important of all?” (Mat 22:34; Mat 22:46; Lu 10:25)29Jesus answered, “The most important is, ‘Hear, O Israel: The Lord our God, the Lord is one. (Deut 6:4; Mat 19:17; Mat 23:9; Lu 10:27; Ro 3:30; 1 Cor 8:4; 1 Cor 8:6; Gal 3:20; Ef 4:6; 1 Tim 1:17; 1 Tim 2:5; Iac 2:19; Iac 4:12; Iuda 1:25)30And you shall love the Lord your God with all your heart and with all your soul and with all your mind and with all your strength.’31The second is this: ‘You shall love your neighbor as yourself.’ There is no other commandment greater than these.” (Lev 19:18; Mat 19:19; Mat 23:23; 1 Ioan 4:21)32And the scribe said to him, “You are right, Teacher. You have truly said that he is one, and there is no other besides him. (Deut 4:35; Mar 12:29)33And to love him with all the heart and with all the understanding and with all the strength, and to love one’s neighbor as oneself, is much more than all whole burnt offerings and sacrifices.” (Deut 4:6; 1 Sam 15:22; Ps 40:6; Os 6:6; Mica 6:6; Mat 9:13; Mat 12:7; Lu 2:47; Col 1:9; Col 2:2; Ev 10:6; Ev 10:8)34And when Jesus saw that he answered wisely, he said to him, “You are not far from the kingdom of God.” And after that no one dared to ask him any more questions. (Lu 20:40)
38And in his teaching he said, “Beware of the scribes, who like to walk around in long robes and like greetings in the marketplaces (Mat 23:1; Mat 23:5; Lu 11:43; Lu 20:45)39and have the best seats in the synagogues and the places of honor at feasts, (Lu 14:7)40who devour widows’ houses and for a pretense make long prayers. They will receive the greater condemnation.” (Mat 6:5; Mat 6:7; Lu 11:39; Lu 16:14)
The Widow’s Offering
41And he sat down opposite the treasury and watched the people putting money into the offering box. Many rich people put in large sums. (2 Re 12:9; Mat 27:6; Lu 21:1; Ioan 8:20)42And a poor widow came and put in two small copper coins, which make a penny.[6] (Lu 12:59)43And he called his disciples to him and said to them, “Truly, I say to you, this poor widow has put in more than all those who are contributing to the offering box. (2 Cor 8:2; 2 Cor 8:12)44For they all contributed out of their abundance, but she out of her poverty has put in everything she had, all she had to live on.” (Lu 8:43; Filip 4:11)