1Then sang Deborah and Barak the son of Abinoam on that day: (Ex 15:1)2“That the leaders took the lead in Israel, that the people offered themselves willingly, bless the Lord! (Jud 5:9; 2Ch 17:16)3“Hear, O kings; give ear, O princes; to the Lord I will sing; I will make melody to the Lord, the God of Israel.4“Lord, when you went out from Seir, when you marched from the region of Edom, the earth trembled and the heavens dropped, yes, the clouds dropped water. (De 33:2; 2Sa 22:8; Ps 18:7; Ps 68:7; Ps 68:8; Ps 77:18; Na 1:5; Hab 3:10)5The mountains quaked before the Lord, even Sinai before the Lord,[1] the God of Israel. (Ex 19:18; De 4:11; Isa 64:1; Isa 64:3)6“In the days of Shamgar, son of Anath, in the days of Jael, the highways were abandoned, and travelers kept to the byways. (Le 26:22; Jud 3:31; Jud 4:17; Isa 33:8; La 1:4)7The villagers ceased in Israel; they ceased to be until I arose; I, Deborah, arose as a mother in Israel.8When new gods were chosen, then war was in the gates. Was shield or spear to be seen among forty thousand in Israel? (De 32:16; Jud 2:12; Jud 2:17; 1Sa 13:19; 1Sa 13:22)9My heart goes out to the commanders of Israel who offered themselves willingly among the people. Bless the Lord. (Jud 5:2)10“Tell of it, you who ride on white donkeys, you who sit on rich carpets[2] and you who walk by the way. (Jud 10:4; Jud 12:14; Zec 9:9)11To the sound of musicians[3] at the watering places, there they repeat the righteous triumphs of the Lord, the righteous triumphs of his villagers in Israel. “Then down to the gates marched the people of the Lord.12“Awake, awake, Deborah! Awake, awake, break out in a song! Arise, Barak, lead away your captives, O son of Abinoam. (Ps 57:8; Ps 68:18; Eph 4:8)13Then down marched the remnant of the noble; the people of the Lord marched down for me against the mighty.14From Ephraim their root they marched down into the valley,[4] following you, Benjamin, with your kinsmen; from Machir marched down the commanders, and from Zebulun those who bear the lieutenant’s[5] staff; (Nu 32:39; Jud 3:27; Jud 12:15)15the princes of Issachar came with Deborah, and Issachar faithful to Barak; into the valley they rushed at his heels. Among the clans of Reuben there were great searchings of heart. (Jud 4:14)16Why did you sit still among the sheepfolds, to hear the whistling for the flocks? Among the clans of Reuben there were great searchings of heart. (Ge 49:14; Nu 32:1; Ps 68:13)17Gilead stayed beyond the Jordan; and Dan, why did he stay with the ships? Asher sat still at the coast of the sea, staying by his landings. (Ge 49:13; Jos 13:24; Jos 19:29; Jos 19:31; Jos 19:46)18Zebulun is a people who risked their lives to the death; Naphtali, too, on the heights of the field. (Jud 4:10)19“The kings came, they fought; then fought the kings of Canaan, at Taanach, by the waters of Megiddo; they got no spoils of silver. (Jos 17:11; Jud 1:27; Jud 5:30; 1Ki 4:12; 2Ki 9:27; 2Ki 23:29; 2Ch 35:22)20From heaven the stars fought, from their courses they fought against Sisera. (Jos 10:11)21The torrent Kishon swept them away, the ancient torrent, the torrent Kishon. March on, my soul, with might! (Jud 4:7)22“Then loud beat the horses’ hoofs with the galloping, galloping of his steeds.23“Curse Meroz, says the angel of the Lord, curse its inhabitants thoroughly, because they did not come to the help of the Lord, to the help of the Lord against the mighty. (Jud 21:9)24“Most blessed of women be Jael, the wife of Heber the Kenite, of tent-dwelling women most blessed. (Jud 4:17)25He asked for water and she gave him milk; she brought him curds in a noble’s bowl. (Jud 4:19)26She sent her hand to the tent peg and her right hand to the workmen’s mallet; she struck Sisera; she crushed his head; she shattered and pierced his temple. (Jud 4:21)27Between her feet he sank, he fell, he lay still; between her feet he sank, he fell; where he sank, there he fell—dead.28“Out of the window she peered, the mother of Sisera wailed through the lattice: ‘Why is his chariot so long in coming? Why tarry the hoofbeats of his chariots?’ (2Sa 6:16; Pr 7:6)29Her wisest princesses answer, indeed, she answers herself,30‘Have they not found and divided the spoil?— A womb or two for every man; spoil of dyed materials for Sisera, spoil of dyed materials embroidered, two pieces of dyed work embroidered for the neck as spoil?’ (Ex 15:9)31“So may all your enemies perish, O Lord! But your friends be like the sun as he rises in his might.” And the land had rest for forty years. (Jud 3:11; 2Sa 23:4; Ps 19:5; Ps 37:6; Ps 83:9; Da 12:3; Mt 13:43)
1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:2„Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel, poporul a mers de bunăvoie! Binecuvântați‑L pe DOMNUL!3Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori! Eu, da eu, voi cânta DOMNULUI[1], voi cânta spre lauda DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel:4DOAMNE, când ai ieșit din Seir, când ai mărșăluit din ținutul Edomului, pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat și norii au turnat ape!5Munții s‑au scurs dinaintea DOMNULUI, Cel al Sinaiului, dinaintea DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel!6În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat[2], în zilele Iaelei, drumurile erau părăsite, și drumeții călătoreau pe căi ocolite. (Jud 3:31)7Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,[3] până când m‑am ridicat eu[4], Debora, m‑am ridicat ca o mamă în Israel.8Când el și‑a ales dumnezei noi, războiul[5] era la porți, dar nu se vedea nici scut și nici suliță printre patruzeci de mii în Israel!9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel, de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie. Binecuvântați‑L pe DOMNUL!10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe, cei ce stați pe covoare, cei ce umblați pe drum, luați aminte11la vocea arcașilor de lângă adăpătoare. Acolo ei istorisesc faptele drepte ale DOMNULUI, faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel! Atunci poporul DOMNULUI a coborât la porți.12Trezește‑te, trezește‑te, Debora! Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare! Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam, și ia‑ți captivii!13Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;[6] poporul DOMNULUI a coborât la mine cu cei viteji[7].14Au venit din Efraim; rădăcina lor este în Amalek. După tine a venit Beniamin, cu poporul tău. Din Machir au coborât legiuitorii și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora și, precum Isahar, așa și Barak, fiind trimis în urma lui în vale. În ținuturile lui Ruben însă s‑a ținut mare sfat[8]!16De ce ai rămas printre staule[9] ca să asculți behăitul turmelor? În ținuturile lui Ruben mare a fost sfatul!17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului. Iar Dan, de ce a rămas la corăbii? Așer a rămas pe coasta mării și s‑a așezat pe limanurile lui.18Zabulon este un popor care și‑a riscat viața până la moarte; Neftali la fel, pe dealurile țării.19Regii au venit și s‑au luptat. Regii Canaanului s‑au luptat atunci la Taanah, lângă apele Meghido. N‑au luat niciun câștig, nici măcar un pic de argint.20Stelele din ceruri s‑au luptat, s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.21Râul Chișon i‑a luat, vechiul râu, râul Chișon. Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie![10]22Atunci copitele cailor au izbit pământul; armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul DOMNULUI. «Să blestemați amarnic pe locuitorii ei, căci nu au venit în ajutorul DOMNULUI, în ajutorul DOMNULUI împotriva celor viteji.»24Cea mai binecuvântată femeie este Iael, soția chenitului Heber, cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.25El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte; într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.26Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș, și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului; l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul, l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.27El a căzut și s‑a ghemuit, la picioarele ei s‑a plecat adânc, a căzut și s‑a ghemuit; în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!28Pe fereastră, printre zăbrele, mama lui Sisera se uita și bocea: «De ce întârzie carele lui să vină? De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»29Prințesele ei înțelepte îi răspund și ea își răspunde singură:30«Oare nu își caută și își împart ei prada? O femeie, două femei de fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera, pradă de stofă colorată, brodată; câte două stofe colorate, brodate, pentru grumazul prădătorului.»31Așa să piară toți dușmanii Tăi, DOAMNE! Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“ Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.