Römer 14 | Elberfelder Bibel

Elberfelder Bibel

Gegenseitige Verantwortung der im Glauben Starken und Schwachen

1 Den Schwachen im Glauben aber nehmt auf, ⟨doch⟩ nicht zur Entscheidung zweifelhafter Fragen^[1]! (Röm 15,1; 1Kor 8,9; 1Thess 5,14) 2 Einer glaubt, er dürfe alles essen; der Schwache aber isst Gemüse. 3 Wer isst, verachte den nicht, der nicht isst; und wer nicht isst, richte den nicht, der isst! Denn Gott hat ihn aufgenommen. (Kol 2,16) 4 Wer bist du, der du den Hausknecht eines anderen richtest? Er steht oder fällt dem eigenen Herrn. Er wird aber aufrecht gehalten werden, denn der Herr vermag ihn aufrecht zu halten. (Mt 7,1; 1Kor 4,4) 5 Der eine hält einen Tag vor dem anderen, der andere aber hält jeden Tag ⟨gleich⟩. Jeder aber sei in seinem eigenen Sinn^[2] völlig überzeugt! (Gal 4,10; Kol 2,16) 6 Wer den Tag beachtet, beachtet ihn dem Herrn. Und wer isst, isst dem Herrn, denn er sagt Gott Dank; und wer nicht isst, isst dem Herrn nicht und sagt Gott Dank. (1Kor 10,31) 7 Denn keiner von uns lebt sich selbst, und keiner stirbt sich selbst. (2Kor 5,15) 8 Denn sei es auch, dass wir leben, wir leben dem Herrn; und sei es, dass wir sterben, wir sterben dem Herrn. Und sei es nun, dass wir leben, sei es auch, dass wir sterben, wir sind des Herrn. (1Kor 3,23; 1Kor 6,19; 1Thess 5,10) 9 Denn hierzu ist Christus gestorben und ⟨wieder⟩ lebendig geworden, dass er herrscht sowohl über Tote als auch über Lebende. (Apg 10,42) 10 Du aber, was richtest du deinen Bruder? Oder auch du, was verachtest du deinen Bruder? Denn wir werden alle vor den Richterstuhl Gottes gestellt werden. (Spr 14,21; Röm 14,4; 2Kor 5,10) 11 Denn es steht geschrieben: »⟨So wahr⟩ ich lebe, spricht der Herr, mir wird sich jedes Knie beugen, und jede Zunge wird Gott bekennen.« (Jes 45,23; Phil 2,10) 12 Also wird nun jeder von uns für sich selbst Gott Rechenschaft geben. (Mt 12,36) 13 Lasst uns nun nicht mehr einander richten, sondern haltet vielmehr das für recht, dem Bruder keinen Anstoß oder keinen Fallstrick^[3] zu bieten! (Mt 17,27; 1Kor 8,9; Jak 4,11) 14 Ich weiß und bin überzeugt in dem Herrn Jesus, dass nichts an sich unrein^[4] ist; nur dem, der etwas als gemein ansieht, dem ist es unrein^[5]. (Mt 15,11; Mk 7,19; Röm 14,20; Tit 1,15)

Mt 15,11Mk 7,19Röm 14,20Tit 1,15

15 Denn wenn dein Bruder wegen einer Speise betrübt wird, so wandelst du nicht mehr nach der Liebe. Verdirb nicht mit deiner Speise den, für den Christus gestorben ist! (1Kor 8,11; Gal 5,13) 16 Lasst nun euer Gut nicht verlästert werden! (Tit 2,5) 17 Denn das Reich^[6] Gottes ist nicht Essen und Trinken, sondern Gerechtigkeit und Friede und Freude im Heiligen Geist. (1Kor 8,8) 18 Denn wer in diesem dem Christus dient^[7], ist Gott wohlgefällig und den Menschen bewährt. 19 So lasst uns nun dem nachstreben, was dem Frieden, und dem, was der gegenseitigen Erbauung^[8] ⟨dient⟩. (Ps 34,15; Mk 9,50; Röm 12,18; Röm 15,2; 1Kor 14,12; 2Kor 12,19)

Ps 34,15Mk 9,50Röm 12,18Röm 15,21Kor 14,122Kor 12,19

20 Zerstöre nicht einer Speise wegen das Werk Gottes! Alles zwar ist rein, aber es ist böse für den Menschen, der mit Anstoß isst. (Röm 14,14) 21 Es ist gut, kein Fleisch zu essen noch Wein zu trinken noch etwas ⟨zu tun⟩, woran dein Bruder sich stößt^[9]. (1Kor 8,13) 22 Hast du Glauben? Habe ihn für dich selbst vor Gott! Glückselig, wer sich selbst nicht richtet in dem, was er gutheißt! (1Joh 3,21) 23 Wer aber zweifelt, wenn er isst, der ist verurteilt, weil ⟨er es⟩ nicht aus Glauben ⟨tut⟩. Alles aber, was nicht aus Glauben ist, ist Sünde. (1Kor 8,7)

Noua Traducere Românească

von Biblica

Atitudinea corectă față de cel slab în credință

1 Primiți‑l bine pe cel slab în credință, neimplicându‑l în dispute asupra chestiunilor îndoielnice^[1]! 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume. 3 Cel ce mănâncă orice să nu‑l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu‑l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l‑a primit. 4 Cine ești tu să‑l judeci pe servitorul altuia?! Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea. 5 Unul prețuiește o zi mai mult decât o altă zi, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. 6 Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii. 10 Așadar, de ce‑l judeci pe fratele tău? Sau de ce‑l disprețuiești pe fratele tău?^[2] Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va apleca înaintea Mea și orice limbă va mărturisi lui Dumnezeu!“^[3] (Jes 45,23) 12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu. 13 Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci, mai degrabă, judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un obstacol^[4]. (Röm 11,9) 14 Știu și sunt convins în Domnul Isus că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci pentru el este întinat. 15 Căci dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări, atunci tu nu mai umbli potrivit dragostei. Nu‑l nimici, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsați deci ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care‑L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni. 19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea reciprocă. 20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce spre poticnirea altuia. 21 Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l‑ar face pe fratele tău să se împiedice, să păcătuiască sau să slăbească. 22 Credința pe care o ai păstreaz‑o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce încuviințează ca fiind bun! 23 Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n‑o face din credință. Tot ce nu vine din credință este păcat.