Römer 15 | Elberfelder Bibel

Elberfelder Bibel

1 Wir aber, die Starken, sind verpflichtet, die Schwachheiten der Kraftlosen^[1] zu tragen und nicht uns selbst zu gefallen. (Röm 14,1; 1Kor 9,22; 1Kor 10,24) 2 Jeder von uns gefalle dem Nächsten zum Guten, zur Erbauung^[2]! (Röm 14,19) 3 Denn auch der Christus hat nicht sich selbst gefallen, sondern wie geschrieben steht: »Die Schmähungen derer, die dich schmähen, sind auf mich gefallen.« (Ps 69,10) 4 Denn alles, was früher geschrieben ist, ist zu unserer Belehrung geschrieben, damit wir durch das Ausharren und durch die Ermunterung^[3] der Schriften die Hoffnung haben. (Ps 102,19; Röm 4,23; 1Kor 10,11; 2Tim 3,16)

Ps 102,19Röm 4,231Kor 10,112Tim 3,16

5 Der Gott des Ausharrens und der Ermunterung aber gebe euch, gleichgesinnt zu sein untereinander, Christus Jesus gemäß, (Röm 12,16; Phil 2,5; 1Petr 3,8) 6 damit ihr einmütig mit einem Munde den Gott und Vater unseres Herrn Jesus Christus verherrlicht. (Apg 4,24) 7 Deshalb nehmt einander auf, wie auch der Christus euch^[4] aufgenommen hat, zu Gottes Herrlichkeit! 8 Denn ich sage, dass Christus ein Diener der Beschneidung geworden ist um der Wahrheit Gottes willen, um die Verheißungen der Väter zu bestätigen; (Ps 98,3; Mt 15,24; Apg 3,26; Röm 9,4; Gal 3,14)

Ps 98,3Mt 15,24Apg 3,26Röm 9,4Gal 3,14

9 damit die Nationen aber Gott verherrlichen um der Barmherzigkeit willen, wie geschrieben steht: »Darum werde ich dich bekennen unter den Nationen und deinem Namen lobsingen.« (Ps 18,50; Ps 86,9; Röm 11,30) 10 Und wieder sagt er: »Seid fröhlich, ihr Nationen, mit seinem Volk!« (5Mo 32,43) 11 Und wieder: »Lobt den Herrn, alle Nationen, und alle Völker sollen ihn preisen!« (Ps 45,18; Ps 117,1) 12 Und wieder sagt Jesaja: »Es wird sein die Wurzel Isais, und der da aufsteht, über die Nationen zu herrschen – auf den werden die Nationen hoffen.« (Ps 67,5; Jes 11,10; Mt 12,21; Offb 5,5)

Ps 67,5Jes 11,10Mt 12,21Offb 5,5

13 Der Gott der Hoffnung aber erfülle euch mit aller Freude und allem Frieden im Glauben, damit ihr überreich seid in der Hoffnung durch die Kraft des Heiligen Geistes!

Rechtfertigung des Briefes

14 Ich bin aber, meine Brüder, auch selbst im Blick auf euch überzeugt, dass auch ihr selbst voller Güte seid, erfüllt mit aller Erkenntnis, fähig, auch einander zu ermahnen. (Kol 3,16) 15 Ich habe aber zum Teil euch etwas kühn geschrieben, um euch zu erinnern wegen der mir von Gott verliehenen Gnade, (Röm 1,5; 2Petr 1,12) 16 ein Diener^[5] Christi Jesu zu sein für die Nationen, der priesterlich am Evangelium Gottes dient, damit das Opfer der Nationen^[6] angenehm wird, geheiligt durch den Heiligen Geist. (Apg 22,21; Röm 11,13; Phil 2,17) 17 Ich habe also in Christus Jesus etwas zum Rühmen in den Dingen vor Gott. 18 Denn ich werde nicht wagen, etwas von dem zu reden, was Christus nicht durch mich gewirkt hat zum Gehorsam der Nationen durch Wort und Werk, (Apg 15,3; Röm 1,5) 19 in der Kraft der Zeichen und Wunder, in der Kraft des Geistes, sodass ich von Jerusalem und ringsumher bis nach Illyrien das Evangelium des Christus völlig verkündigt^[7] habe. (Apg 9,28; Apg 19,11; Apg 20,2; 2Kor 6,7; 2Kor 12,12; 1Thess 1,5; Hebr 2,4)

Apg 9,28Apg 19,11Apg 20,22Kor 6,72Kor 12,121Thess 1,5Hebr 2,4

20 So aber setze ich meine Ehre darein, das Evangelium zu verkündigen, nicht da, wo Christus genannt worden ist, damit ich nicht auf eines anderen Grund baue, (2Kor 10,15) 21 sondern wie geschrieben steht: »Denen nicht von ihm verkündigt wurde, die werden sehen, und die nicht gehört haben, werden verstehen.« (Jes 52,15)

Reisepläne des Apostels – Ankündigung seines Besuches in Rom

22 Deshalb bin ich auch oftmals verhindert worden, zu euch zu kommen. (Röm 1,13; 1Thess 2,18) 23 Nun aber, da ich in diesen Gegenden keinen Raum mehr habe und seit vielen Jahren ein großes Verlangen, zu euch zu kommen, (Röm 1,10) 24 falls ich nach Spanien reise – denn ich hoffe, auf der Durchreise euch zu sehen und von euch dorthin geleitet zu werden, wenn ich euch vorher etwas genossen habe^[8] –, (1Kor 16,6) 25 nun aber reise ich nach Jerusalem im Dienst für die Heiligen. (Apg 19,21) 26 Denn es hat Mazedonien und Achaja wohlgefallen, einen Beitrag^[9] zu leisten für die Bedürftigen unter den Heiligen, die in Jerusalem sind. (Apg 11,30; 1Kor 16,1; 2Kor 8,1; 2Kor 9,12)

Apg 11,301Kor 16,12Kor 8,12Kor 9,12

27 Es hat ihnen nämlich wohlgefallen, auch sind sie ihre Schuldner. Denn wenn die Nationen ihrer geistlichen ⟨Güter⟩ teilhaftig geworden sind, so sind sie verpflichtet, ihnen auch in den leiblichen zu dienen. (1Kor 9,11) 28 Wenn ich dies nun vollbracht und diese Frucht ihnen versiegelt habe, so will ich über euch nach Spanien reisen. 29 Ich weiß aber, dass, wenn ich zu euch komme, ich in der Fülle des Segens Christi kommen werde. 30 Ich ermahne euch aber, Brüder, durch unseren Herrn Jesus Christus und durch die Liebe des Geistes, mit mir zu kämpfen in den Gebeten für mich zu Gott, (2Kor 1,11; Kol 4,3; Jud 1,3) 31 damit ich von den Ungehorsamen in Judäa gerettet werde und mein Dienst für Jerusalem den Heiligen angenehm ist, (2Thess 3,2) 32 damit ich durch den Willen Gottes mit Freuden zu euch komme und mich mit euch erquicke. (Röm 1,10) 33 Der Gott des Friedens aber sei mit euch allen! Amen. (Röm 16,20; 1Kor 14,33; 2Kor 13,11; Phil 4,9; 1Thess 5,23; 2Thess 3,16; Hebr 13,20)

Röm 16,201Kor 14,332Kor 13,11Phil 4,91Thess 5,232Thess 3,16Hebr 13,20

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Însă noi, care suntem puternici, suntem datori să purtăm neputințele celor slabi și nu să ne plăcem nouă înșine. 2 Fiecare dintre noi să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui. 3 Căci nici Cristos nu Și‑a plăcut Lui Însuși, ci s‑a întâmplat așa cum este scris: „Insultele celor ce Te insultă au căzut asupra Mea.“^[1] (Ps 69,9) 4 Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea date de Scripturi, să avem speranță. 5 Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceleași gânduri unii față de alții, după exemplul lui Cristos Isus, 6 pentru ca, într‑un gând și cu un singur glas, să‑L slăviți pe Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. 7 Așadar, primiți‑vă bine unii pe alții, așa cum v‑a primit și pe voi Cristos, spre slava lui Dumnezeu. 8 Căci vă spun, Cristos a devenit un slujitor al circumciziei, pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să confirme promisiunile făcute patriarhilor, 9 astfel încât neamurile să‑L slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi mărturisi printre neamuri și voi cânta laudă Numelui Tău!“^[2] (2Sam 22,50; Ps 18,49) 10 Și, din nou, spune: „Bucurați‑vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“^[3] (5Mo 32,43) 11 Și, din nou: „Lăudați‑L pe Domnul, toate neamurile! Să‑I aducă laude, toate popoarele!“^[4] (Ps 117,1) 12 Și, din nou, Isaia spune: „Rădăcina lui Ișai^[5] va ieși, și El Se va ridica să conducă neamurile; în El își vor pune speranța neamurile.“^[6] (Jes 11,10; Mt 1,6; Mt 1,16) 13 Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, în timp ce credeți, ca să aveți speranță din belșug, prin puterea Duhului Sfânt!

Motivația lui Pavel în scrierea scrisorii

14 Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, frații mei, că voi înșivă sunteți plini de bunătate, plini de toată cunoașterea și în stare să vă sfătuiți unii pe alții. 15 Totuși, v‑am scris, pe alocuri, mai cu îndrăzneală, ca să vă reamintesc aceste lucruri, având în vedere harul care mi‑a fost dat de către Dumnezeu 16 ca să fiu un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri. Eu slujesc ca preot Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât jertfa neamurilor să devină plăcută,^[7] sfințită de Duhul Sfânt. 17 Astfel, am un motiv de laudă în Cristos Isus cu privire la lucrurile pe care le‑am înfăptuit pentru Dumnezeu. 18 Căci n‑aș îndrăzni să vorbesc despre ceva pe care Cristos să nu‑l fi înfăptuit prin mine^[8], ca să aducă neamurile la ascultare prin cuvânt și faptă, 19 prin puterea semnelor și a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu^[9]. Așa că, din Ierusalim și împrejurimile lui, până în Iliria^[10], am dus la capăt lucrarea Evangheliei lui Cristos. 20 Și am năzuit astfel să vestesc Evanghelia acolo unde Numele lui Cristos nu fusese proclamat, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, 21 ci să fac așa cum este scris: „Cei cărora nu li s‑a istorisit despre El vor vedea, și cei care n‑au auzit vor înțelege.“^[11] (Jes 52,15) 22 Iată ce m‑a împiedicat de multe ori să vin la voi.

Planul lui Pavel de a vizita Roma

23 Dar acum, nemaiavând loc în aceste regiuni și întrucât de mulți ani am o mare dorință să vin la voi, 24 sper să vă văd în călătoria mea, când voi merge în Spania, și să fiu însoțit de voi într-acolo^[12], după ce îmi voi fi împlinit, măcar în parte, dorința de a fi cu voi. 25 Acum însă mă duc la Ierusalim, pentru a‑i sluji pe sfinți. 26 Căci cei din Macedonia și Ahaia^[13] au găsit potrivit să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinții din Ierusalim. 27 Au găsit într-adevăr potrivit, însă le sunt și datori, pentru că, dacă neamurile au avut parte de binecuvântările duhovnicești^[14] ale acestora, și ele sunt datoare să‑i slujească cu binecuvântări materiale. 28 Deci, după ce voi fi dus la îndeplinire aceasta și le voi fi înmânat în siguranță acest rod^[15], mă voi îndrepta spre Spania, trecând pe la voi. 29 Și știu că, atunci când voi veni la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării lui Cristos. 30 Vă îndemn, fraților, prin Domnul nostru Isus Cristos și prin dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, 31 ca să fiu scăpat^[16] de cei ce sunt neascultători în Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie bine primită de către sfinți, (Apg 20,22) 32 astfel încât, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie și să pot fi înviorat în mijlocul vostru.^[17] 33 Dumnezeul păcii să fie cu voi toți! Amin.