Römer 13 | Elberfelder Bibel

Elberfelder Bibel

Verhalten gegenüber der Obrigkeit

1 Jede Seele unterwerfe sich den übergeordneten ⟨staatlichen⟩ Mächten! Denn es ist keine ⟨staatliche⟩ Macht außer von Gott, und die bestehenden sind von Gott verordnet. (Spr 8,15; Jer 27,5; Dan 4,29; Tit 3,1; 1Petr 2,13)

Spr 8,15Jer 27,5Dan 4,29Tit 3,11Petr 2,13

2 Wer sich daher der ⟨staatlichen⟩ Macht widersetzt, widersteht der Anordnung Gottes; die aber widerstehen, werden ein Urteil^[1] empfangen. (Spr 24,21; Jer 27,8) 3 Denn die Regenten sind nicht ein Schrecken für das gute Werk, sondern für das böse. Willst du dich aber vor der ⟨staatlichen⟩ Macht nicht fürchten, so tue das Gute, und du wirst Lob von ihr haben; (1Petr 2,14) 4 denn sie ist Gottes Dienerin, dir zum Guten. Wenn du aber das Böse tust, so fürchte dich! Denn sie trägt das Schwert nicht umsonst, denn sie ist Gottes Dienerin, eine Rächerin zur Strafe^[2] für den, der Böses tut. 5 Darum ist es notwendig, untertan zu sein, nicht allein der Strafe^[3] wegen, sondern auch des Gewissens wegen. (Pred 8,2) 6 Denn deshalb entrichtet ihr auch Steuern; denn es sind Gottes Diener^[4], die eben hierzu fortwährend beschäftigt sind. 7 Gebt allen, was ihr ⟨ihnen⟩ schuldig seid: die Steuer, dem die Steuer; den Zoll, dem der Zoll; die Furcht, dem die Furcht; die Ehre, dem die Ehre ⟨gebührt⟩! (Mt 22,21; 1Petr 2,17)

Die Liebe als Erfüllung des Gesetzes

8 Seid niemand irgendetwas schuldig, als nur einander zu lieben! Denn wer den anderen liebt, hat das Gesetz erfüllt. (Kol 3,14; 1Joh 4,11) 9 Denn das: »Du sollst nicht ehebrechen, du sollst nicht töten, du sollst nicht stehlen, du sollst nicht begehren«, und wenn es ein anderes Gebot ⟨gibt⟩, ist in diesem Wort zusammengefasst: »Du sollst deinen Nächsten lieben wie dich selbst.« (2Mo 20,13; 3Mo 19,18; 5Mo 5,17; Mt 5,21; Mt 5,27; Mt 5,43; Mk 10,19; Röm 7,7)

2Mo 20,133Mo 19,185Mo 5,17Mt 5,21Mt 5,27Mt 5,43Mk 10,19Röm 7,7

10 Die Liebe tut dem Nächsten nichts Böses. Die Erfüllung des Gesetzes ist also die Liebe. (Ps 15,3; Mt 22,37; 1Kor 13,4; Gal 5,14; 1Tim 1,5)

Ps 15,3Mt 22,371Kor 13,4Gal 5,141Tim 1,5

Wandel in der Erwartung des Heils

11 Und dies ⟨tut⟩ als solche, die die Zeit erkennen, dass die Stunde schon da ist, dass ihr aus dem Schlaf aufwacht! Denn jetzt ist unsere Rettung^[5] näher, als da wir zum Glauben kamen: (Mk 13,36; 1Kor 7,29; Eph 5,14; 1Thess 5,5; 1Petr 1,5)

Mk 13,361Kor 7,29Eph 5,141Thess 5,51Petr 1,5

12 Die Nacht ist weit vorgerückt, und der Tag ist nahe. Lasst uns nun die Werke der Finsternis ablegen und die Waffen des Lichts anziehen! (Eph 5,8; Eph 5,11; Eph 6,11; 1Thess 5,8; Hebr 12,1; 1Joh 2,8)

Eph 5,8Eph 5,11Eph 6,111Thess 5,8Hebr 12,11Joh 2,8

13 Lasst uns anständig wandeln wie am Tag; nicht in Schwelgereien und Trinkgelagen, nicht in Unzucht^[6] und Ausschweifungen, nicht in Streit und Eifersucht^[7]; (Spr 23,20; Mt 15,19; Lk 21,34; Eph 5,18)

Spr 23,20Mt 15,19Lk 21,34Eph 5,18

14 sondern zieht den Herrn Jesus Christus an, und treibt nicht Vorsorge für das Fleisch, dass Begierden wach werden^[8]! (Röm 6,12; Gal 3,27; Gal 5,16; Kol 2,23; 1Petr 2,11)

Röm 6,12Gal 3,27Gal 5,16Kol 2,231Petr 2,11

Noua Traducere Românească

von Biblica

Supunere față de autoritățile civile

1 Orice persoană^[1] să fie supusă înaltelor autorități. Căci nu există autoritate, decât prin Dumnezeu, iar cele care există au fost instituite de Dumnezeu. 2 Prin urmare, oricine se împotrivește autorității, se împotrivește îndrumării lui Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc își vor primi condamnarea. 3 Căci conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei deci să nu‑ți fie frică de autoritate? Fă ce este bine și vei avea laudă din partea ei! 4 Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru a aduce mânia peste cel ce săvârșește răul. 5 De aceea, este nevoie să fii supus nu doar din cauza mâniei, ci și din cauza conștiinței. 6 Din același motiv, să plătiți și taxele^[2], pentru că autoritățile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă neîncetat cu aceasta. 7 Dați tuturor ceea ce le datorați: taxe – cui datorați taxe, vamă – cui datorați vamă, teamă – cui datorați teamă, cinste – cui datorați cinste!

Dragostea față de semen

8 Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, pentru că acela care‑și iubește semenul a împlinit Legea. 9 Căci „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu poftești“^[3] și orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“^[4] (2Mo 20,13; 2Mo 20,17; 3Mo 19,18; 5Mo 5,17; 5Mo 5,21)

2Mo 20,132Mo 20,173Mo 19,185Mo 5,175Mo 5,21

10 Dragostea nu‑i face rău semenului; deci dragostea este împlinirea Legii.

Ziua Domnului este aproape

11 Să faceți lucrul acesta^[5], căci știți vremea în care ne aflăm: este deja ceasul să vă treziți din somn, căci mântuirea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioși. 12 Noaptea aproape a trecut, iar ziua se apropie. Să ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armura^[6] luminii! 13 Să umblăm cuviincios, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în desfrânare și în depravare, nu în ceartă și în invidie. 14 Dimpotrivă, îmbrăcați‑vă cu Domnul Isus Cristos și nu purtați de grijă firii voastre, ca să‑i împliniți poftele!