Sprüche 26 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Wie Schnee zum Sommer und Regen zur Ernte / passt Ehre zum Dummkopf. 2 Wie ein flatternder Spatz, eine Schwalbe im Flug, / so ist ein unverdienter Fluch: Er trifft nicht ein. 3 Eine Peitsche fürs Pferd, ein Zaum für den Esel / und ein Stock auf den Rücken des Toren. 4 Gib dem Dummkopf keine Antwort, die seiner Dummheit entspricht, / sonst wirst du ihm gleich. 5 Gib dem Dummkopf eine Antwort, die seine Dummheit verdient, / sonst hält er sich für klug. 6 Wer Botschaft durch einen Dummkopf schickt, / hackt sich selbst die Füße ab und nimmt Unrecht in Kauf. 7 Schlaff hängen die Beine am Lahmen herab, / so ein Weisheitsspruch aus einem dummen Mund. 8 Wer einem Dummen Ehre erweist, / verschnürt einen Stein in der Schleuder. 9 Wie ein Dornzweig in der Hand des Betrunkenen / ist ein Weisheitsspruch im Mund eines Dummen. 10 Wie ein Bogenschütze, der auf jeden schießt, / ist einer, der Narren und Strolche einstellt. 11 Wie ein Hund zu seinem Erbrochenen umkehrt, / ist ein Narr, der seinen Unsinn wiederholt.^[1] (2Petr 2,22) 12 Kennst du einen, der sich selbst für weise hält? / Für einen Dummen ist mehr Hoffnung als für ihn. 13 Der Faule sagt: „Draußen läuft ein Löwe herum, / ein Junglöwe mitten auf dem Platz.“ 14 Die Tür dreht sich in der Angel / und der Faule im Bett. 15 Greift der Faule mit der Hand in die Schüssel, / ist ihm die Mühe zu groß: Er bringt sie nicht zurück in den Mund. 16 Ein Faulpelz hält sich für klüger / als sieben Sachverständige. 17 Wer sich in Streit mischt, der ihn nichts angeht, / der packt einen streunenden Hund bei den Ohren. 18 Wie ein Irrer, der mit Brandpfeilen schießt / und mit tödlichen Waffen hantiert, 19 ist ein Mann, der seinen Nächsten betrügt / und dann sagt: „Es war nur ein Scherz.“ 20 Wo kein Holz mehr ist, geht das Feuer aus; / ist der Verleumder fort, legt sich der Streit. 21 Wie Kohlen die Glut und wie Holz das Feuer, / so schürt ein zänkischer Mann den Streit. 22 Die Worte des Verleumders werden gierig geschluckt / und dringen sehr tief ein. 23 Wie Silberglasur auf Tongeschirr / sind glatte Zungen und ein böses Herz. 24 Ein gehässiger Mensch verstellt seine Worte, / doch im Inneren ist er falsch. 25 Trau seinen schönen Worten nicht, / denn sieben Teufeleien hat er im Sinn. 26 Mag Hass sich hinter Verstellung verbergen, / in der Gemeinschaft wird die Bosheit offenbar. 27 Wer andern eine Grube gräbt, fällt selbst hinein. / Wer einen Stein auf andere wälzt, auf den rollt er zurück. 28 Eine falsche Zunge hasst ihre Opfer, / und ein schmeichelnder Mund bringt einen zu Fall.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Așa cum nu se potrivește zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș, tot astfel nu se potrivește nici gloria pentru un nesăbuit. 2 Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat. 3 Biciul este pentru cal, zăbala pentru măgar, și nuiaua pentru spatele nesăbuiților. 4 Nu‑i răspunde nesăbuitului după nebunia lui, ca nu cumva să fii tu însuți ca el! 5 Răspunde‑i nesăbuitului pe măsura nebuniei lui, ca nu cumva să se vadă înțelept în ochii săi! 6 Cel care trimite un mesaj printr‑un nesăbuit își taie singur picioarele și bea violență. 7 Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase, așa este un proverb în gura unor nesăbuiți. 8 Cum leagă cineva piatra în praștie, așa este cinstirea unui nesăbuit. 9 Ca un tufiș de spini în mâna unui om beat, așa este un proverb în gura nesăbuiților. 10 Ca un arcaș care rănește pe oricine,^[1] așa este cel ce angajează un nesăbuit sau un trecător oarecare. 11 Ca un câine care se întoarce la voma lui, așa își repetă și nesăbuitul nebunia. 12 Ai văzut vreun om care se vede înțelept în ochii săi? Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el. 13 Leneșul spune: „Este un leu pe drum! Un leu este pe străzi!“ 14 Așa cum se întoarce ușa pe balamalele ei, tot astfel se întoarce și leneșul în patul lui. 15 Leneșul își bagă mâna adânc în farfurie dar este prea obosit s‑o mai ducă înapoi la gură. 16 Leneșul este mai înțelept în ochii săi decât șapte oameni care răspund cu discernământ. 17 Ca un om care prinde un câine de urechi, așa este trecătorul care se amestecă într‑o ceartă care nu‑l privește. 18 Ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare, 19 așa este omul care înșală pe semenul său și spune: „Doar am glumit!“ 20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge și când nu mai este niciun bârfitor, cearta încetează. 21 Cărbunele face jar și lemnul foc, iar omul certăreț stârnește conflicte. 22 Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri; ele alunecă până în odăile pântecului. 23 Ca poleiala de argint^[2] peste un vas de lut așa sunt buzele prefăcute^[3] și o inimă rea. 24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui, dar înlăuntrul lui pregătește înșelătoria. 25 Când vorbește cu glas binevoitor, să nu‑l crezi, căci șapte urâciuni sunt în inima lui. 26 Ura lui poate fi ascunsă prin ipocrizie, dar răutatea lui va fi descoperită în adunare. 27 Cine sapă o groapă va cădea în ea, iar piatra se va întoarce chiar peste cel ce o rostogolește. 28 Limba mincinoasă urăște pe cei răniți de ea, și gura lingușitoare aduce ruina.