Sprüche 27 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Rühme dich nicht des morgigen Tages, / denn du weißt nicht, was ein neuer Tag bringt. 2 Mag ein anderer dich loben, doch nicht dein eigener Mund; / ein Fremder mag dich rühmen, doch nicht deine eigenen Lippen. 3 Ein Stein ist schwer, Sand eine Last; / noch schwerer wiegt der Ärger, den man mit Dummköpfen hat. 4 Zorn ist grausam und Wut wie eine Flut, / doch wer kann sich retten vor der Eifersucht? 5 Besser ein offener Tadel / als Liebe, die ängstlich schweigt. 6 Treu gemeint sind die Schläge von dem, der dich liebt, / doch reichlich die Küsse des Hassers. 7 Der Satte verachtet den besten Honig, / dem Hungrigen ist alles Bittere süß. 8 Wie ein Vogel, der weit vom Nest weg fliegt, / ist ein Mensch, der seine Heimat verlässt. 9 Salböl und Weihrauch erfreuen das Herz, / die Freundlichkeit des Freundes die bekümmerte Seele. 10 Den Freund und deines Vaters Freund gib niemals auf! / Lauf nicht zu deinem Bruder, wenn du in Schwierigkeiten bist! / Besser ein Nachbar in der Nähe als ein Bruder in der Ferne. 11 Werde weise, mein Sohn, und erfreue mein Herz, / damit ich den widerlegen kann, der mich beschimpft. 12 Der Kluge sieht das Unglück voraus und bringt sich in Sicherheit; / der Unerfahrene geht weiter und kommt zu Fall. 13 Nimm sein Gewand, denn er hat für den Fremden gebürgt; / pfände ihn aus diesem Grund selbst. 14 Wer frühmorgens seinen Nächsten allzu laut grüßt, / dem wird es als Verwünschung ausgelegt. 15 Ein tropfendes Dach, das am Regentag nervt, / gleicht sehr einer zänkischen Frau. 16 Wer sie aufhalten will, / kann auch versuchen, den Wind festzuhalten / und Öl mit den Fingern zu greifen. 17 Ein Messer wetzt das andere, / durch Umgang mit anderen bekommt man den Schliff. 18 Wer den Feigenbaum behütet, bekommt die Feigen zu essen; / wer seinen Herrn beschützt, wird geehrt. 19 Im Spiegel des Wassers erkennst du dein Gesicht, / im Spiegel deiner Gedanken dich selbst. 20 Totenreich und Unterwelt werden nie satt, / auch die Augen des Menschen sehen niemals genug. 21 Was der Tiegel für das Silber, / der Schmelzofen fürs Gold, / ist der Ruf für einen Mann. 22 Wenn du den Dummkopf im Mörser zerstampfst, / wenn der Stößel ihn trifft wie die Körner, / seine Dummheit treibst du nicht aus. 23 Sorge für dein Kleinvieh, / achte auf deine Herden, 24 denn Geldbesitz ist nicht von Dauer; / selbst eine Krone wird nicht immer vererbt. 25 Ist das Heu gemacht, erscheint das frische Gras, / und man sammelt die Kräuter der Berge. 26 Die Lämmer geben dir Kleidung / und die Böcke Geld für ein Feld. 27 Die Ziegen geben reichlich Milch, / und du hast Nahrung für dein Haus – und noch für deine Mägde den Lebensunterhalt.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Nu te lăuda cu ziua de mâine căci nu știi ce poate aduce o zi! 2 Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale! 3 Piatra este grea, și nisipul atârnă ca o povară, dar supărarea provocată de un nebun este mai grea decât amândouă. 4 Furia este nemiloasă, mânia este cumplită, dar cine poate sta în fața geloziei? 5 Mai bine o mustrare pe față, decât o dragoste ascunsă^[1]! 6 Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșie, dar sărutările unui dușman sunt exagerate. 7 Cel sătul calcă în picioare mierea, dar pentru cel flămând chiar și hrana amară este dulce. 8 Ca o pasăre care rătăcește departe de cuibul ei, așa este omul care rătăcește departe de locul lui. 9 Uleiul și parfumul^[2] înveselesc inima, iar dulceața cuvintelor unui prieten vine din sfatul sufletului. 10 Nu‑ți părăsi prietenul, și nici prietenul tatălui tău, și nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău; mai bine un vecin aproape decât un frate departe. 11 Fiule, fii înțelept și înveselește‑mi inima, căci astfel voi putea răspunde celui ce mă batjocorește! 12 Omul chibzuit vede pericolul și se ascunde, dar naivii merg înainte și sunt pedepsiți. 13 Ia‑i haina, căci a girat pentru un străin, și ține‑o garanție căci a girat pentru o străină! 14 Binecuvântarea semenului cu voce tare dis‑de‑dimineață este considerată ca un blestem. 15 Picăturile de ploaie care cad întruna într‑o zi ploioasă și o soție cicălitoare sunt tot una: 16 cine încearcă s‑o oprească^[3] parcă ar opri vântul și parcă ar apuca uleiul cu mâna dreaptă! 17 După cum fierul ascute fierul, tot astfel și omul însuși îl face mai ager^[4] pe semenul său. 18 Cine îngrijește de un smochin îi va mânca roadele, și cine veghează asupra stăpânului său va fi prețuit. 19 Așa cum în apă fața se reflectă ca față, tot astfel și inima omului îl reflectă pe om. 20 Așa cum Locuința Morților și Locul Nimicirii^[5] nu se satură niciodată, nici ochii omului nu se pot sătura. 21 Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur^[6], dar un om este testat de lauda pe care o primește. 22 Chiar dacă ai pisa un nebun cu pisălogul în piuă, printre grăunțe, tot nu vei putea îndepărta nebunia de la el. 23 Îngrijește‑ți bine turmele și dă atenție cirezilor tale, 24 căci bogăția nu este veșnică și coroana nu rămâne din generație în generație! 25 După ce este îndepărtat fânul, și iarba nouă se arată, iar iarba de pe dealuri este strânsă, 26 mieii vor fi pentru îmbrăcăminte, și țapii pentru plata câmpului. 27 Vei avea lapte de capră destul pentru hrana ta, pentru hrana familiei tale și pentru întreținerea servitoarelor tale.