Sprüche 24 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Beneide keine bösen Menschen, / sei nicht begierig, bei ihnen zu sein! 2 Denn sie haben nur Verbrechen im Sinn / und reden nur, um Schaden zu tun. 3 Durch Weisheit wird ein Haus gebaut, / durch Verstand gewinnt es Bestand; 4 durch Wissen füllen sich die Räume / mit schönen und nützlichen Gütern. 5 Nur ein kluger Mann ist wirklich stark, / durch Wissen lenkt er seine Kraft. 6 Nur durch kluge Maßnahmen gewinnst du die Schlacht / und durch viele Ratgeber den Sieg. 7 Die Weisheit ist dem Narren zu hoch, / im Rat macht er den Mund nicht auf. 8 Wer nur darauf aus ist, Böses zu tun, / den nennt man einen Bösewicht. 9 Auch die Intrigen eines Dummen sind Sünde, / und ein Spötter ist ein abscheulicher Mensch. 10 Bist du lässig am gewöhnlichen Tag, / versagt deine Kraft auch in der Bedrängnis. 11 Rette die, die man zum Tod hinschleppt, / und die zur Hinrichtung wanken, halte sie doch zurück! 12 Wenn du sagst: „Wir haben nichts davon gewusst!“, / dann sollst du wissen: Der dir ins Herz sieht, weiß Bescheid, / der auf dich achtet, hat dich durchschaut! / Jedem vergilt er, was er verdient. 13 Iss Honig, mein Sohn, / denn er ist gesund / und ein Genuss für den Gaumen. 14 Doch Weisheit ist heilsam für dein Leben. / Hast du sie gefunden, dann hast du auch Zukunft, / und deine Hoffnung schwindet nicht. 15 Bring keinen Gerechten um Haus und Hof, du Gottloser, 16 denn der Gerechte fällt sieben Mal und steht doch wieder auf, / aber Gottlose versinken im Unglück. 17 Fällt dein Feind, so freue dich nicht, / frohlocke nicht, wenn er stürzt, 18 damit es nicht Jahwe missfällt / und er deinen Feind verschont. 19 Reg dich nicht auf über die Bösen, / beneide die Gottlosen nicht. 20 Denn der Böse hat keine Zukunft, / und die Leuchte der Gottlosen erlischt. 21 Ehre Jahwe und achte den König, mein Sohn! / Lass dich nicht mit Aufrührern ein! 22 Denn plötzlich trifft sie das Verderben, / von beiden kommt es über sie.

Weitere Sprüche von Weisen

23 Auch die folgenden Sprüche stammen von Weisen: Parteilichkeit im Gericht ist niemals gut. 24 Wer zu dem Schuldigen sagt: „Du bist gerecht“, / den verfluchen die Leute, ganze Völker verwünschen ihn. 25 Doch denen, die gerecht entscheiden, geht es gut, / über sie kommt Segen und Glück. 26 Eine treffende Antwort ist wie ein Kuss auf die Lippen. 27 Zuerst tu deine Arbeit draußen und bestelle dein Feld! / Danach erst baue dein Haus! 28 Tritt nie als falscher Zeuge gegen jemand auf, / täusche nichts mit deinen Worten vor! 29 Sag nicht: „Wie du mir, so ich dir! / Was er mir antut, zahl ich ihm heim!“ 30 Ich kam am Feld eines Faulen vorbei, / am Weinberg eines Mannes ohne Verstand. 31 Sieh da, er war ganz überwuchert von Disteln, / seine Fläche mit Unkraut bedeckt, / seine Mauer eingestürzt. 32 Ich schaute hin und nahm es zu Herzen, / ich sah es und zog eine Lehre daraus: 33 Nur noch ein wenig Schlaf, / nur noch ein bisschen Schlummer; / nur noch ein wenig liegen, die Hände gefaltet; 34 wie schnell kommt dann die Armut ins Haus; / wie schnell überfällt dich die Not!

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Nu invidia pe oamenii răi și nu dori să fii cu ei, 2 căci inima lor plăsmuiește violență, iar buzele lor vorbesc despre cum să aducă necaz. 3 Prin înțelepciune este construită o casă și prin pricepere este consolidată; 4 prin cunoștință sunt umplute odăile ei cu tot felul de bogății prețioase și plăcute. 5 Bărbatul înțelept este puternic și un om priceput își mărește puterea. 6 Căci prin îndrumări porți războiul și prin mulțimea sfetnicilor ai victorie. 7 Înțelepciunea este prea înaltă pentru un nebun; la poarta cetății, el nu va avea nimic de spus. 8 Pe cel ce plănuiește să facă rău îl vor numi stăpânul uneltirilor. 9 Planul nesăbuinței este păcat, și cel batjocoritor este o urâciune pentru oameni. 10 Dacă te clatini în ziua necazului, mică îți este puterea. 11 Scapă‑i pe cei duși la moarte și oprește‑i pe cei ce merg la înjunghiere clătinându‑se! 12 Dacă spui: „Iată că n‑am știut lucrul acesta!“ crezi că nu vede Cel Ce cântărește inimile? Nu va cunoaște Cel Ce veghează asupra vieții tale și nu‑i va răsplăti El fiecărui om după fapta lui? 13 Fiule, mănâncă miere căci este bună, și mierea din fagure este dulce pentru cerul gurii tale! 14 Să știi, de asemenea, că înțelepciunea este dulce pentru sufletul tău; dacă o găsești, ai un viitor, iar speranța nu‑ți va fi năruită. 15 Răule, nu pândi locuința celui drept și nu plănui distrugerea sălașului său, 16 căci cel drept de șapte ori cade și se ridică iarăși, dar cei răi vor fi prăbușiți de nenorocire. 17 Nu te bucura când cade dușmanul tău și să nu ți se înveselească inima când se împiedică, 18 ca nu cumva să vadă DOMNUL, să nu‑i placă și să‑Și întoarcă mânia de la el! 19 Nu te tulbura din cauza răufăcătorilor și nu fi invidios pe cei răi, 20 căci cel rău nu are niciun viitor, iar candela celor răi se va stinge! 21 Fiule, teme‑te de DOMNUL și de rege și nu te alătura celor rebeli, 22 căci distrugerea lor va veni pe neașteptate și cine poate ști sfârșitul pe care‑l vor aduce cei doi?

Alte proverbe ale înțelepților

23 Și acestea sunt spusele înțelepților. Nu este bine să fii părtinitor la judecată. 24 Oricine spune celui vinovat: „Tu ești drept!“, va fi blestemat de popoare și detestat de neamuri. 25 Celor ce mustră pe cel vinovat le va merge bine și o binecuvântare aleasă va veni peste ei. 26 Cine răspunde prin cuvinte drepte este ca unul care sărută pe buze. 27 Termină‑ți munca de afară, pregătește‑ți terenul, și după aceea, construiește‑ți casa! 28 Nu mărturisi fără motiv împotriva semenului tău. Oare îl vei înșela cu buzele tale? 29 Nu spune: „Îi voi face cum mi‑a făcut și el mie, îi voi răsplăti după faptele lui!“ 30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneș și pe lângă via unui om nechibzuit: 31 iată că era plină de spini, pământul era acoperit cu buruieni, iar zidul de piatră era dărâmat. 32 Când m‑am uitat, am pus la inimă; când am văzut, am primit învățătură: 33 să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi…, 34 și sărăcia vine peste tine ca un hoț, iar lipsa – ca un om înarmat.^[1] (Spr 6,11)