Sprüche 15 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Eine sanfte Antwort besänftigt den Zorn, / doch ein kränkendes Wort heizt ihn an. 2 Die Worte von Weisen fördern das Wissen, / der Mund von Narren schwatzt dummes Zeug. 3 Jahwes Augen sind überall / und wachen über Böse und Gute. 4 Ein freundliches Wort ist wie ein Lebensbaum, / eine falsche Zunge bricht den Lebensmut. 5 Ein Dummkopf lehnt jede Erziehung ab, / doch wer sich ermahnen lässt, wird klug. 6 Wer Gott gehorcht, hat mehr als genug, / wer ihn missachtet, kann nicht nutzen, was er gewinnt. 7 Die Lippen der Weisen verbreiten Erkenntnis, / aber das Herz von Toren ist nicht so. 8 Das Opfer von Gottlosen ist Jahwe ein Gräuel, / doch wenn Redliche beten, freut er sich. 9 Das Treiben der Gottlosen verabscheut Jahwe, / doch liebt er den, der sich um Gerechtigkeit müht. 10 Wer krumme Wege geht, wird hart bestraft, / wer die Ermahnung hasst, kommt um. 11 Totenreich und Unterwelt sind offen vor Jahwe, / wie viel mehr noch die Herzen der Menschen. 12 Der Spötter mag es nicht, dass man ihn rügt; / darum geht er nicht zu den Weisen. 13 Ein fröhliches Herz macht ein strahlendes Gesicht, / bei Herzenskummer ist der Geist gebeugt. 14 Das Herz des Verständigen sucht nach Wissen, / der Mund der Dummen redet dummes Zeug. 15 Wer Kummer hat, hat keinen guten Tag, / doch ein fröhliches Herz ist ein tägliches Fest. 16 Besser wenig in Ehrfurcht vor Jahwe / als große Schätze und ständige Sorge. 17 Besser nur Grünkost und Liebe dabei / als der schönste Braten, übergossen mit Hass. 18 Ein Hitzkopf fängt Streit an, / ein Besonnener besänftigt ihn. 19 Der Weg des Faulen ist wie mit Dornen versperrt, / doch der Pfad von Aufrechten ist frei. 20 Ein kluger Sohn erfreut den Vater, / nur ein Dummkopf missachtet die Mutter. 21 Dem Unverständigen macht Dummheit Spaß, / wer Einsicht hat, geht den geraden Weg. 22 Wo es an Beratung fehlt, da scheitern die Pläne, / wo viele Ratgeber sind, da gibt es Erfolg. 23 Jeden freut es, wenn er Antwort geben kann; / wie gut ist ein Wort zur richtigen Zeit! 24 Wer Einsicht hat, geht den Weg seines Lebens nach oben, / damit er der Totenwelt unten entgeht. 25 Das Haus der Stolzen reißt Jahwe ein, / doch den Grenzstein der Witwe stellt er wieder auf. 26 Böse Pläne sind Jahwe ein Gräuel, / doch freundliche Worte erfreuen ihn. 27 Unehrlicher Gewinn bringt die Familie in Not, / doch wer Bestechung hasst, wird leben. 28 Der Gerechte überlegt sich, was er sagt, / doch ein gottloser Mund schäumt Böses aus. 29 Jahwe ist den Gottlosen fern, / doch das Beten der Gerechten hört er. 30 Leuchtende Augen erfreuen das Herz, / die gute Nachricht gibt neue Kraft. 31 Wer auf heilsame Zurechtweisung hört, / hält sich bei den Weisen auf. 32 Wer Ordnungen verwirft, verachtet sich selbst, / wer auf Mahnungen hört, erwirbt Verstand. 33 Ehrfurcht vor Jahwe ist Erziehung zur Weisheit; / und Demut geht der Ehre voraus.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Un răspuns blând potolește furia, dar o vorbă care rănește provoacă mânia. 2 Limba înțelepților folosește bine cunoștința, dar gura nesăbuiților varsă nebunie. 3 Ochii DOMNULUI sunt în orice loc, supraveghindu‑i atât pe cei răi, cât și pe cei buni. 4 O limbă vindecătoare este un pom al vieții, dar o limbă în care este perfidie zdrobește duhul. 5 Nebunul disprețuiește îndrumarea tatălui său, dar cine primește mustrarea este chibzuit. 6 În casa celui drept este mare bogăție, dar în venitul celui rău este tulburare. 7 Buzele celor înțelepți răspândesc cunoștință, nu tot așa face și inima nesăbuiților. 8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea DOMNULUI, dar rugăciunea celor drepți Îi este plăcută. 9 Calea celor răi este o urâciune înaintea DOMNULUI, dar El îi iubește pe cei ce urmăresc dreptatea. 10 O disciplinare severă îl așteaptă pe^[1] cel ce părăsește cărarea, iar cine disprețuiește mustrarea va muri. 11 Locuința Morților și Locul Distrugerii^[2] sunt înaintea DOMNULUI; cu atât mai mult inimile fiilor omului! 12 Batjocoritorului nu‑i place să fie mustrat; el nu va merge la cei înțelepți. 13 O inimă veselă înseninează fața, dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit. 14 Inima celor pricepuți caută cunoștință, dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie. 15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț neîncetat. 16 Mai bine puțin, dar cu teamă de DOMNUL, decât o mare bogăție cu tulburare. 17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste, decât un bou îngrășat unde este ură. 18 Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cel încet la mânie potolește cearta. 19 Calea leneșului este ca un gard de spini, dar cărarea celor drepți este netezită. 20 Un fiu înțelept aduce bucurie tatălui său, dar un om nesăbuit își disprețuiește mama. 21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar omul priceput păstrează drumul drept. 22 Fără sfat, planurile dau greș, dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici. 23 Pentru om este o bucurie să dea un răspuns iscusit și ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit! 24 Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus, ca să‑l abată de la Locuința Morților, de jos. 25 DOMNUL distruge casa celor mândri, dar întărește hotarul văduvei. 26 Gândurile rele sunt o urâciune înaintea DOMNULUI, dar cuvintele plăcute sunt curate. 27 Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia, dar cel ce urăște mita va trăi. 28 Inima celui drept cântărește răspunsurile, dar gura celor răi varsă răutăți. 29 DOMNUL este departe de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepți. 30 O privire voioasă^[3] înveselește inima, și o veste bună dă sănătate oaselor.^[4] 31 Urechea care ascultă mustrarea ce duce la viață se va odihni în mijlocul înțelepților. 32 Cel ce ignoră disciplinarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea dobândește înțelepciune. 33 Teama de DOMNUL îl învață pe om înțelepciunea,^[5] iar smerenia merge înaintea gloriei.