Sprüche 14 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Durch Weisheit von Frauen gedeihen Familie und Haus, / doch eine Närrin zerbricht das mit eigener Hand. 2 Wer seinen Weg geradeaus geht, hat Ehrfurcht vor Jahwe, / doch wer krumme Wege einschlägt, verachtet ihn. 3 Das Gerede eines Narren ist eine Rute für seinen Stolz, / doch der Weise überlegt, was er sagt. 4 Wo keine Rinder sind, da bleibt die Krippe leer, / doch die Kraft des Stiers bringt reichen Ertrag. 5 Ein zuverlässiger Zeuge wird nicht lügen, / doch ein falscher lügt, was er nur kann. 6 Ein Spötter sucht die Weisheit und findet sie nicht, / doch der Vernünftige entdeckt sie schnell. 7 Wenn du einem Dummen gegenübertrittst, / hörst du kein vernünftiges Wort. 8 Die Weisheit lässt den Klugen wissen, was er tut, / doch Narren betrügen sich durch ihre Dummheit selbst. 9 Narren treiben Spott mit der Schuld, / Aufrichtige bleiben versöhnt. 10 Das Herz allein kennt seinen tiefen Schmerz, / und auch seine Freude teilt es Fremden nicht mit. 11 Gesetzlosen wird das Haus zerstört, / doch das Zelt der Gerechten gedeiht. 12 Mancher wähnt sich auf dem richtigen Weg, / doch am Ende führt er ihn in den Tod. 13 Selbst beim Lachen kann man traurig sein, / und wenn es vorbei ist, bleibt der Schmerz. 14 Wer krumme Wege geht, bekommt, was er verdient, / der gute Mann wird mit Gutem belohnt. 15 Der Gedankenlose glaubt allem Geschwätz, / der Kluge achtet auf seinen Schritt. 16 Der Weise scheut sich und weicht dem Bösen aus, / doch der Narr braust auf und fühlt sich im Recht. 17 Ein hitziger Mann macht manche Dummheit, / doch der Hinterlistige wird immer gehasst. 18 Die Einfältigen eignen sich Dummheit an, / doch Kluge werden mit Erkenntnis gekrönt. 19 Die Bösen müssen sich vor den Guten hinknien, / die Gottlosen vor der Tür des Gerechten. 20 Ein Armer ist selbst seinem Nächsten verhasst, / doch viele wollen Freunde des Reichen sein. 21 Wer seinen Nächsten verachtet, versündigt sich; / gesegnet ist, wer dem Hilflosen hilft. 22 Wer Böses plant, wird in die Irre gehen, / doch dem, der gute Absichten hat, wird Liebe und Vertrauen geschenkt. 23 Harte Arbeit führt zum Gewinn, / bloßes Gerede nur zum Verlust. 24 Reichtum ist die Krone der Verständigen, / der Kranz der Narren ist ihr Unverstand. 25 Ein ehrlicher Zeuge rettet ein Leben, / wer Lügen vorbringt, verbreitet Betrug. 26 Wer Jahwe ehrt, lebt in Sicherheit, / auch seine Kinder werden darin bewahrt. 27 Wer Jahwe ehrt, ist an der Quelle des Lebens / und wird vor tödlichen Fehlern bewahrt. 28 In der Größe seines Volkes liegt die Ehre des Königs, / doch ein Rückgang der Bevölkerung ist sein Untergang. 29 Wer ruhig bleibt, hat viel Verstand, / doch wer aufbraust, zeigt nur seine Unvernunft. 30 Gelassenheit hält auch den Körper gesund, / doch Leidenschaft ist Knochenfraß. 31 Wer Schwache bedrückt, verhöhnt deren Schöpfer, / doch wer Hilflosen hilft, ehrt den, der sie geschaffen hat. 32 In seinem Unglück kommt der Gottlose um, / doch wer mit Gott lebt, ist auch im Tod noch geborgen. 33 Im Herzen des Verständigen lässt die Weisheit sich nieder, / doch beim Dummkopf ist sie nicht zu Haus. 34 Gerechtigkeit macht ein Volk groß, / doch Sünde ist die Schande der Völker. 35 Ein kluger Diener wird vom Herrscher geschätzt, / doch einen Schändlichen trifft sein Zorn.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Orice femeie înțeleaptă își zidește casa, dar cea nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei. 2 Cine umblă cu dreptate se teme de DOMNUL, dar cel ce se îndepărtează de căile Lui Îl disprețuiește. 3 Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor. 4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belșug de roade. 5 Un martor adevărat nu minte, dar un martor fals răsuflă minciuni. 6 Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar n‑o găsește, însă, pentru cel priceput, cunoștința este un lucru ușor. 7 Depărtează‑te de omul nesăbuit pentru că nu vei găsi cunoștință pe buzele lui! 8 Înțelepciunea celui chibzuit îl face să‑și înțeleagă calea, dar nebunia nesăbuiților este înșelătoare. 9 Nebunii glumesc cu păcatul^[1], dar între cei drepți este bunăvoință. 10 Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei. 11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepți va înflori. 12 Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții. 13 Chiar și în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârși în întristare. 14 Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui, dar omul bun va fi săturat cu ale lui. 15 Cel naiv crede orice vorbă, dar cel chibzuit își gândește bine pașii. 16 Cel înțelept se teme și se depărtează de rău, dar cel nesăbuit este îngâmfat și încrezător. 17 Cel iute la mânie face prostii, și omul cu intenții rele este urât de alții. 18 Cei naivi moștenesc nebunie, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu multă cunoștință. 19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept. 20 Săracul este urât chiar și de semenii lui, dar bogatul are mulți prieteni. 21 Cel ce‑și disprețuiește semenul păcătuiește, dar ferice de cel ce arată bunăvoință față de cei săraci. 22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc îndurare și credincioșie. 23 În orice trudă există și un câștig, dar a spune doar cuvinte de pe buze duce numai la sărăcie. 24 Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți, dar nebunia nesăbuiților este nebunie.^[2] 25 Un martor adevărat eliberează suflete^[3], dar cel ce răsuflă minciuni aduce înșelătoria. 26 În teama de DOMNUL există o puternică încredere; El va fi un adăpost pentru fiii Lui. 27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, îndepărtând omul de la cursele morții. 28 Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuși, prințul este ruinat. 29 Cel încet la mânie are mare pricepere, dar cel iute la mânie înalță nebunia. 30 O inimă liniștită este viața trupului, dar gelozia este putrezirea oaselor. 31 Cine‑l asuprește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul său, dar cine arată bunăvoință față de nevoiaș Îl onorează pe Dumnezeu. 32 Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte. 33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput și se lasă cunoscută în mijlocul nesăbuiților. 34 Dreptatea înalță un neam, dar păcatul este o rușine pentru orice popor. 35 Bunăvoința regelui este pentru slujitorul înțelept, dar mânia lui este pentru cel care‑l face de rușine.