Psalm 71 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Verlass mich auch im Alter nicht

1 Bei dir, Jahwe, bin ich geborgen, / da werde ich niemals enttäuscht! 2 In deiner Gerechtigkeit rette mich und reiß mich heraus! / Leih mir dein Ohr und hilf mir! 3 Sei mir ein schützender Fels, die Burg, zu der ich immer fliehen kann. / Du hast doch befohlen, mich zu befreien! / Du bist mein Fels und meine Burg. 4 Rette mich aus der Gewalt der Gottlosen, mein Gott, / aus der Faust brutaler Verbrecher! 5 Denn du bist meine Hoffnung, Jahwe, mein Herr, / meine Zuversicht von meiner Jugend an. 6 Von Mutterleib an verließ ich mich auf dich. / Schon aus dem Mutterschoß halfst du mir heraus. / Dir gilt stets mein Lobgesang. 7 Ich war wie ein Zeichen für viele, / denn du bist mein mächtiger Schutz. 8 Mein Mund ist voll von deinem Lob, / von deinem Ruhm den ganzen Tag. 9 Verwirf mich nicht in der Zeit des Alters, / verlass mich nicht beim Schwinden meiner Kraft. 10 Denn meine Feinde reden schlecht von mir; / die mir ans Leben wollen, beraten sich. 11 „Gott hat ihn verlassen!“, sagen sie. / „Verfolgt und ergreift ihn! / Einen Retter hat er nicht.“ 12 Gott, du bist so weit weg! / Komm doch und hilf mir schnell! 13 Lass zuschanden werden, untergehen alle, die mir feind sind! / Schimpf und Schande über sie, / die versuchen, mich ins Unglück zu stürzen. 14 Doch ich will jederzeit hoffen / und vermehren all dein Lob. 15 Mein Mund wird von deiner Gerechtigkeit reden, / von deinen Wohltaten jeden Tag, / Taten, die ich nicht mehr zählen kann. 16 Ich will kommen mit den Großtaten Jahwes, den Taten meines Herrn. / Ich will deine Gerechtigkeit preisen, deine allein. 17 Gott, von Jugend an hast du mir gezeigt, wer du bist. / Von deinen Wundern erzähle ich bis heute 18 und bis zum Alter und zum grauen Haar. Verlass mich nicht, mein Gott; / dass ich der Nachwelt von deiner Stärke erzähle, / künftigen Generationen von deiner Macht; 19 von deiner Gerechtigkeit, Gott, die bis zum Himmel reicht. / Große Wunder hast du getan. / Gott, wer ist wie du? 20 Du ließest uns viel Angst und Not erfahren. / Doch wirst du uns wieder beleben, / uns heraufbringen aus den Abgründen der Welt. 21 Du bringst mich wieder zu Ehren / und wirst mich abermals trösten. 22 Dann will ich dich loben mit meiner Harfe, / und ich rühme deine Treue, mein Gott! / Auf der Zither spiel ich dir auf, dir dem Heiligen Israels. 23 Mit jubelnden Lippen lobsinge ich dir; / ja ich, denn du hast mich erlöst. 24 Von früh bis spät will ich von deiner Gerechtigkeit reden; / denn die, die mein Unglück suchten, wurden mit Schande bedeckt.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! 2 În dreptatea Ta, izbăvește‑mă și scapă‑mă! Pleacă‑Ți urechea spre mine și mântuiește‑mă. 3 Fii pentru mine o stâncă, o locuință, la care să vin mereu. Tu poruncești să fiu izbăvit, căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. 4 Dumnezeul meu, scapă‑mă din mâna celui rău, din brațul celui nedrept și crud. 5 Tu ești speranța mea Stăpâne DOAMNE, ești încrederea mea încă din tinerețea mea. 6 M‑am sprijinit pe Tine încă din pântec: Tu m‑ai desprins din pântecul mamei mele; în Tine este lauda mea mereu. 7 Am ajuns ca o minune pentru mulți, dar Tu ești adăpostul meu cel trainic. 8 Gura‑mi este plină de lauda Ta; toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta. 9 Nu mă lepăda la bătrânețe! Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi, 10 căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea și cei ce caută să‑mi ia viața uneltesc împreună, 11 zicând: „L‑a părăsit Dumnezeu! Urmăriți‑l și prindeți‑l, căci nu mai are scăpare!“ 12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine! Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu! 13 Să fie făcuți de rușine! Să piară potrivnicii sufletului meu! Să‑i înfășoare disprețul și rușinea pe cei care îmi vor răul. 14 Eu însă voi continua să sper și Te voi lăuda tot mai mult. 15 Gura mea va povesti dreptatea Ta și mântuirea Ta toată ziua, chiar dacă nu le cunosc marginile. 16 Voi veni și voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne DOAMNE, voi aminti dreptatea Ta și numai a Ta. 17 Dumnezeule, m‑ai învățat încă din tinerețea mea, iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi. 18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân și cărunt; nu mă părăsi până voi vesti puterea Ta generației următoare și tăria Ta tuturor celor ce vor veni. 19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer! Tu ai înfăptuit lucruri mari. Dumnezeule, cine este ca Tine? 20 Deși m‑ai făcut să văd necazuri multe și amare, Tu îmi vei da din nou viață. Chiar și din adâncimile pământului mă vei scoate din nou. 21 Îmi vei mări cinstea și mă vei mângâia. 22 Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu! Voi cânta spre lauda Ta din liră, Sfântule al lui Israel! 23 Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta, iar sufletul meu, pe care l‑ai răscumpărat, va cânta și el. 24 Limba mea, de asemenea, va vesti toată ziua dreptatea Ta, căci cei ce‑mi voiau răul au fost făcuți de rușine și de râs.