1Ein Psalm. Einweihungslied für das Haus.[1] Von David. (2Sam 6,17; 1Chr 21,26; 1Chr 22,1)2Ich will dich erheben, Jahwe, / denn du hast mich aus der Tiefe geholt, / gönntest meinen Feinden keinen Triumph über mich.3Jahwe, mein Gott, / zu dir hab ich gestöhnt, / und du hast mich geheilt.4Aus dem Totenreich hast du meine Seele geholt, / auf dem Weg zum Grab riefst du mein Leben zurück.5Singt Jahwe, ihr seine Getreuen, / denn so denkt ihr an seine Heiligkeit!6Sein Zorn währt einen Augenblick, / doch seine Gunst ein Leben lang. / Wenn man am Abend auch weint, / am Morgen ist die Freude wieder da.7Ich dachte in meiner Zufriedenheit: / „Was kann mir denn jemals geschehen?“8Denn deine Güte, Jahwe, / stellte mich auf sicheren Grund. / Doch dann verdecktest du dein Gesicht, / und ich verlor allen Mut.9Ich rufe zu dir, Jahwe! / Meinen Herrn flehe ich an:10Welchen Gewinn bringt dir mein Blut? / Was nütze ich dir im Grab? / Lobt dich vielleicht der Staub? / Verkündigt er, wie treu du bist?11Höre, Jahwe, und schenke mir Gunst! / Sei du meine Hilfe, Jahwe!12Nun hast du meine Trauer verwandelt in einen fröhlichen Tanz, / mein Sackgewand entfernt und mich mit Freude umhüllt!13Darum singt dir mein Herz / und ist nicht mehr stumm. / Jahwe, mein Gott, / für immer danke ich dir!
Un psalm al lui David. O cântare pentru consacrarea Casei.
1Te voi înălța, DOAMNE, căci m‑ai ridicat și nu i‑ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.2DOAMNE, Dumnezeul meu, am strigat către Tine după ajutor, și Tu m‑ai vindecat.3DOAMNE, Tu mi‑ai ridicat sufletul din Locuința Morților; m‑ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.4Cântați spre lauda DOMNULUI, voi, credincioșii Lui, și aduceți mulțumiri în amintirea sfințeniei Lui.5Căci mânia Lui ține o clipă, dar îndurarea Lui ține o viață. Plânsul vine să înnopteze seara, dar dimineața vine bucuria.6Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!“7DOAMNE, prin bunăvoința Ta întărisei muntele meu[1], dar, când Ți‑ai ascuns fața, m‑am îngrozit.8DOAMNE, către Tine am strigat, la Stăpânul am căutat bunăvoință, zicând:9„Ce câștig este de pe urma morții mele, atunci când mă cobor în groapă? Poate să Îți mulțumească țărâna, poate ea să vestească credincioșia Ta?10Ascultă‑mă, DOAMNE, și arată‑Ți bunăvoința față de mine! DOAMNE, fii ajutorul meu!“11Iar Tu mi‑ai prefăcut bocetul în dans, mi‑ai înlăturat sacul de jale și m‑ai încins cu veselie,12pentru ca sufletul[2] meu să cânte spre lauda Ta și să nu tacă. DOAMNE, Dumnezeul meu, veșnic Îți voi mulțumi!