1Dem Chorleiter. Ein Psalmlied von David.2Bei dir, o Jahwe, suche ich Schutz! / Lass mich niemals enttäuscht von dir sein. / Rette mich in deiner Gerechtigkeit!3Leih mir dein Ohr, / befreie mich schnell! / Sei mir ein schützender Fels, / eine rettende Burg!4Ja, du bist Halt und Festung für mich. / Führe mich, bring mich in Sicherheit! / Denn das garantiert mir dein Name.5Hol mich aus dem Netz, / das sie mir heimlich legten, / denn du bist mein Schutz.6In deine Hand gebe ich meinen Geist. / Jahwe, du hast mich erlöst, / du, der wahrhaftige Gott.7Ich verabscheue alle, die Götzen verehren, / die sich klammern an Nichtse aus Dunst, / doch ich, ich habe Jahwe vertraut.8Ich juble vor Freude, / dass deine Gnade mich beglückt. / Du hast mein Elend gesehen, / die Angst meiner Seele erfasst,9hast mich nicht dem Feind ausgeliefert, / sondern mir Raum zum Leben verschafft.10Jahwe, sei mir gnädig, denn ich bin in Angst. / Vom Weinen ist mein Auge verquollen, / meine Seele matt / und müde mein Leib.11In Kummer schwindet mein Leben dahin, / in Seufzen vergehen meine Jahre. / Meine Kraft ist gebrochen durch meine Schuld / und meine Glieder versagen den Dienst.12Meine Feinde machten mich zum Gespött, / für meine Nachbarn zur Last / und zum Schrecken für meine Bekannten. / Wer mich sieht auf den Gassen, / läuft scheu von mir weg.13Wie ein Toter vergessen, / wie zerbrochenes Geschirr, / so bin ich aus ihrem Herzen weg.14Ich höre sie tuscheln. / Ein Grauen ringsum! / Sie tun sich zusammen, / halten Rat gegen mich, / um mich zur Strecke zu bringen.15Doch ich, Jahwe, / ich vertraue auf dich, / ich sage: „Du bist mein Gott.“16In deiner Hand sind meine Zeiten. / Reiß mich aus der Gewalt meiner Feinde, / rette mich vor den Verfolgern.17Lass dein Gesicht leuchten über mir, / in deiner Güte hilf deinem Diener heraus.18Jahwe, ich rufe zu dir, / beschäme mich nicht. / Lass beschämt werden diese Verbrecher, / zum Schweigen gebracht bei den Toten!19Verstummen sollen die Lippen der Lüge, / die gegen die Gerechten geifern / mit Frechheit, Hochmut und Stolz.20Wie groß ist deine Güte, / die du verwahrt hast für die, die dich fürchten, / die du vor aller Augen denen gewährst, / die Zuflucht suchen bei dir.21Du verbirgst sie im Schutz deiner Nähe / vor den Ränken der Bösen, / vor den zänkischen Zungen, / unter sicherem Dach.22Gelobt sei Jahwe, der mir Gnade erwiesen, / der seine Wunder zeigte in der belagerten Stadt.23Bestürzt sagte ich: „Er hat mich verstoßen!“ / Doch du hast mein flehendes Schreien gehört.24Liebt Jahwe, ihr seine Getreuen! / Denn die ihm treu sind, die behütet Jahwe. / Doch wer hochnäsig handelt, / dem zahlt er es heim.25Seid stark und fasst Mut, / alle, die ihr Jahwe vertraut!
1În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește‑mă!2Pleacă‑Ți urechea spre mine și scapă‑mă degrabă. Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit.3Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.4Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins, căci Tu ești refugiul meu.5În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m‑ai răscumpărat, DOAMNE, Dumnezeul adevărului.6Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar mă încred în DOMNUL.7Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta, fiindcă mi‑ai văzut suferința și ai cunoscut necazul sufletului meu.8Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului, ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg.9Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt în strâmtorare. De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul.10Îmi sfârșesc viața în durere, și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele, iar oasele mi se prăpădesc.11Din cauza tuturor împotrivitorilor mei am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei și de groază pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe drum fug de mine.12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart.13Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur. Când se sfătuiesc împreună împotriva mea, ei plănuiesc să‑mi ia viața.14Dar eu mă‑ncred în Tine, DOAMNE, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.15Timpul meu[1] este în mâna Ta; scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!16Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău! Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta!17DOAMNE, să nu fiu dat de rușine căci pe Tine Te chem. Să fie dați de rușine cei răi! Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!18Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.19Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine, înaintea fiilor omului.20Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile omului; îi adăpostești în colibă de cearta limbilor.21Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine când eram într‑o cetate asediată.22M‑am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele, când am strigat după ajutor către Tine.23Iubiți‑L pe DOMNUL, toți sfinții Lui, DOMNUL păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.24Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în DOMNUL.