1[1] Von David.
Zu dir erhebe ich meine Seele, Jahwe.2Mein Gott, ich vertraue auf dich: / Lass mich nicht im Stich! / Gönn meinen Feinden nicht diesen Triumph!3Wer auf dich hofft, wird niemals enttäuscht, / doch wer dich treulos verlässt, wird beschämt.4Zeig mir deine Wege Jahwe, / lehre mich auf ihnen zu gehn.5Leite mich durch deine Wahrheit und belehre mich, / denn du bist der Gott, der mir hilft. / Auf dich warte ich den ganzen Tag.6Denk an dein Erbarmen, Jahwe, / und an die Beweise deiner Gunst, / denn sie waren immer schon da.7Denk nicht an meine Jugendsünden / und an meine Vergehen! / Denk nur in deiner Liebe an mich; / tu es, weil du gütig bist, Jahwe.8Jahwe ist gut und gerecht, / darum belehrt er die Sünder.9Demütigen zeigt er, was richtig ist, / und lehrt sie, seinen Weg zu erkennen.10Alle Wege, die Jahwe führt, sind voller Güte und Treue / für alle, die sich an seinen Bund halten und an das, was er bezeugt.11Um deines Ansehens willen, Jahwe, / vergib mir meine so große Schuld!12Was ist mit dem, der Jahwe fürchtet? / Ihm zeigt er den Weg, den er wählen soll.13Er lebt dann in Frieden und Glück / und seine Nachkommen besitzen das Land.14Den Gottesfürchtigen vertraut Jahwe. / Er weiht sie ein in seinen Bund.15Meine Augen haben Jahwe immer im Blick, / denn er zieht meine Füße aus dem Netz.16Wende dich gnädig mir zu! / Denn ich bin einsam und elend.17Befreie mein Herz von der Angst / und nimm den Druck von mir weg!18Sieh mein Elend an und meine Not! / Und alle meine Sünden – vergib sie mir!19Schau, meine Feinde sind viele geworden! / Sie verfolgen mich mit abgrundtiefem Hass.20Erhalte mein Leben und rette mich! / Lass mich nicht zugrunde gehen, / denn ich suche Unterschlupf bei dir!21Mögen Unschuld und Ehrlichkeit mich schützen, / denn ich rechne auf dich!22O Gott, erlöse Israel aus all seiner Not!
1DOAMNE, la Tine îmi înalț sufletul![1]2Dumnezeul meu, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine! Să nu se bucure dușmanii mei de mine!3Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine, ci rușinați vor fi cei ce sunt necredincioși fără motiv.4Fă‑mi cunoscute căile Tale, DOAMNE, învață‑mă cărările Tale!5Călăuzește‑mă în adevărul Tău, învață‑mă, căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele! În Tine nădăjduiesc toată ziua.6Adu‑Ți aminte, DOAMNE, de mila și de îndurarea Ta, căci acestea sunt din vremuri străvechi!7Nu‑Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele, ci adu‑Ți aminte de mine după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, DOAMNE!8DOMNUL este bun și drept; de aceea le dă învățătură celor păcătoși pe cale.9El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept și îi învață pe cei smeriți calea Lui.10Toate cărările DOMNULUI sunt îndurare și credincioșie pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.11Datorită Numelui Tău, DOAMNE, iartă‑mi nelegiuirea, căci mare este!12Cine este omul care se teme de DOMNUL? Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.13Sufletul lui va locui în bunăstare, iar sămânța lui va moșteni țara.14Sfatul DOMNULUI este pentru cei ce se tem de El. El le face cunoscut legământul Lui.15Către DOMNUL îmi îndrept totdeauna privirea, căci El îmi scoate picioarele din laț.16Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine, căci sunt singur și necăjit.17Necazurile inimii mele s‑au înmulțit; scoate‑mă din nenorocirile mele!18Uită‑Te la suferința și la necazul meu și iartă toate păcatele mele.19Uită‑Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc, și la ura înverșunată cu care mă urăsc.20Păzește‑mi sufletul și scapă‑mă. Să nu fiu dat de rușine, căci mă adăpostesc în Tine.21Integritatea și nevinovăția să mă ocrotească, căci nădăjduiesc în Tine.22Dumnezeule, răscumpără pe Israel din toate necazurile lui!