1Dem Chorleiter. Von David.
Dummköpfe denken: „Es gibt keinen Gott.“ / Sie richten Unheil an / und tun abscheuliche Dinge. / Keinen gibt es, der Gutes tut.2Jahwe blickt vom Himmel auf die Menschen herab, / will sehen, ob einer dort verständig ist, / nur einer, der Gott wirklich sucht.3Doch alle haben sich von ihm entfernt, / sie sind alle verdorben. / Keiner tut Gutes, nicht einer davon.[1] (Röm 3,10)4Wissen die Bösen denn nicht, was sie tun? / Sie fressen mein Volk, als wäre es Brot, / und zu Jahwe beten sie nicht.5Doch werden sie mit Schrecken erfahren, / dass Gott zu den Gerechten steht.6Die Hoffnung der Armen wollt ihr zerstören?! / Doch Jahwe gibt ihnen sicheren Schutz.7Wenn doch die Rettung aus Zion bald käme! / Wenn Jahwe die Not seines Volkes wendet, / wird Jakob[2] jubeln und Israel sich freuen.
1Nebunul[1] zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ Toți s‑au pervertit, săvârșesc fapte scârboase; nu mai este nimeni care să facă binele.2DOMNUL Își pleacă privirea din ceruri peste fiii omului, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă înțelepciune, vreunul care să‑L caute pe Dumnezeu.3Toți s‑au rătăcit, cu toții au devenit corupți! Nu mai este nimeni care să facă binele, nimeni, niciunul măcar!4Oare n‑au cunoștință, toți cei ce săvârșesc nelegiuirea, cei ce‑Mi mănâncă poporul așa cum mănâncă pâinea și nu‑L cheamă pe DOMNUL?5Chiar acolo unde sunt se vor îngrozi foarte tare, căci Dumnezeu este cu generația dreaptă.6Râdeți voi de planul celui sărac, dar DOMNUL este adăpostul lui!7O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel! Când DOMNUL va aduce înapoi captivii poporului Său,[2] să se înveselească Iacov și să se bucure Israel!