1Ein Lied für den Aufstieg zum Tempel.
Als Jahwe die Gefangenen Zions befreite, / da waren wir wie Träumende.2Da war unser Mund mit Lachen erfüllt / und unsere Zunge mit Jubel. / Damals sagte man unter den Völkern: / „Jahwe hat Großes für sie getan!“3Ja, Großes hat Jahwe für uns getan! / Und wie glücklich waren wir!4Jahwe, wende auch jetzt unser Geschick, / so wie du im Negev die Bäche mit Wasser füllst.5Wer mit Tränen sät, / wird mit Jubel ernten.6Weinend trägt er den Saatbeutel hin, / doch mit Jubel bringt er die Garben heim.
1Când DOMNUL i‑a întors acasă pe captivii[1] Sionului, parcă visam.2Atunci gura ni s‑a umplut de râsete, și limba noastră – de strigăte de bucurie. Atunci se spunea printre neamuri: „DOMNUL a făcut lucruri mari pentru ei!“3DOMNUL a făcut lucruri mari pentru noi; de aceea suntem bucuroși.4Întoarce‑i acasă, DOAMNE, pe captivii noștri, ca pe niște torente din Neghev.5Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu strigăte de bucurie.6Cel ce merge plângând, ducându‑și traista cu sămânță, va veni cu strigăte de bucurie, ducându‑și snopii.