1Ein Lied für den Aufstieg zum Tempel. Von Salomo.
Wenn Jahwe das Haus nicht baut, / arbeiten die Bauleute vergeblich daran. / Wenn Jahwe die Stadt nicht bewacht, / wacht der Wächter umsonst.2Vergebens steht ihr frühmorgens auf / und setzt euch erst spät wieder hin, / nur um das Brot eurer Mühsal zu essen. / Soviel schenkt Gott seinem Liebling im Schlaf.3Ja, Söhne sind ein Geschenk Jahwes, / Kinder eine Belohnung.4Wie Pfeile in der Hand eines Helden / sind die Söhne, die man in jungen Jahren bekommt.5Glücklich der Mann, / der viele solcher Pfeile in seinem Köcher hat. / Sie werden gewiss nicht beschämt, / verhandeln sie mit Gegnern am Tor.
1Dacă nu zidește DOMNUL o casă, în zadar trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu păzește DOMNUL o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.2Degeaba vă sculați dis‑de‑dimineață și vă culcați târziu, mâncând o pâine câștigată cu durere[1]. Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă.[2]3Iată, fiii sunt o moștenire de la DOMNUL, rodul pântecului este o răsplată.4Ca săgețile în mâna unui viteaz, așa sunt fiii din anii tinereții.5Ferice de bărbatul care își umple tolba cu ei; ei nu se vor rușina când vor vorbi cu dușmanii la poartă.