Josua 19

Neue evangelistische Übersetzung

von Karl-Heinz Vanheiden
1 Das zweite Los fiel auf den Stamm Simeon mit seinen Sippen. Sein Erbbesitz befand sich mitten im Stammesgebiet von Juda.[1]2 Ihm gehörten die Städte Beerscheba, Scheba,[2] Molada,3 Hazar-Schual, Baala, Ezem,4 Eltolad, Betul, Horma,5 Ziklag, Bet-Markabot, Hazar-Susa,6 Bet-Lebaot und Scharuhen. Das waren 13 Städte mit ihren Dörfern.7 Dazu kamen noch weitere vier Städte mit ihren Dörfern: Ajin, Rimmon, Eter und Aschan8 und die Dörfer, die in dem ganzen Gebiet um diese Städte herum bis nach Baalat-Beër und Ramat-Negev liegen. Das war der Erbbesitz der Sippen des Stammes Simeon.9 Sein Anteil wurde also vom Land des Stammes Juda genommen, weil Judas Anteil zu groß für ihn allein war. Deswegen lag das Gebiet Simeons mitten in Juda.10 Das dritte Los fiel auf den Stamm Sebulon[3] mit seinen Sippen. Sein Gebiet reichte bis nach Sarid.11 Von dort aus stieg die Grenze westwärts nach Marala, stieß an Dabbeschet und folgte dem Bach, der vor Jokneam fließt.12 Nach Osten zu lief die Grenze von Sarid am Gebiet von Kislot-Tabor vorbei nach Daberat und hinauf nach Jafia.13 Von dort aus führte sie nach Osten über Gat-Hefer, Et-Kazin und Rimmon bis nach Nea.14 Von dort verlief die Nordgrenze über Hannaton zum Tal von Jiftach-El.15 Außerdem gehören noch die Städte Kattat, Nahalal, Schimron, Jidala und Bethlehem[4] dazu. Das waren insgesamt zwölf Städte mit ihren Dörfern.16 Diese Städte und Dörfer waren der Erbbesitz der Sippen des Stammes Sebulon.17 Das vierte Los fiel auf den Stamm Issachar[5] mit seinen Sippen.18 Sein Gebiet umfasste folgende Städte: Jesreel, Kesulot, Schunem,19 Hafarajim, Schion, Anaharat,20 Rabbit[6], Kischjon, Ebez,21 Remet, En-Gannim, En-Hadda und Bet-Pazzez.22 Die Grenze führte über Tabor,[7] Schahazajim, Bet-Schemesch und endete am Jordan. Das waren 16 Städte mit ihren Dörfern.23 Diese Städte und Dörfer waren der Erbbesitz der Sippen des Stammes Issachar.24 Das fünfte Los fiel auf den Stamm Ascher mit seinen Sippen.25 Sein Gebiet[8] umfasste die Städte Helkat, Hali, Beten, Achschaf,26 Alammelech, Amat und Mischal. Seine Grenze führte um das Karmelgebirge bis zum Fluss Libnat.27 Dort wandte sie sich ostwärts nach Bet-Dagon, erreichte das Gebiet Sebulons und folgte dessen Grenze bis zum Tal Jiftach-El im Norden und nach Bet-Emek und Negiël. Dann lief sie in nördlicher Richtung weiter nach Kabul,28 Abdon, Rehob, Hammon und Kana bis zum Gebiet von Groß-Sidon.29 Dort bog die Grenze nach Rama ab und erreichte die befestigte Stadt Tyrus. Hier machte sie einen Bogen in Richtung Hosa und endete am Meer. Auch die Städte Mahaleb, Achsib,30 Umma, Afek und Rehob gehörten dazu. Das waren 22 Städte mit ihren Dörfern.31 Diese Städte und Dörfer waren der Erbbesitz der Sippen des Stammes Ascher.32 Das sechste Los fiel auf den Stamm Naftali[9] mit seinen Sippen.33 Seine Grenze ging von Helef aus ostwärts nach der Terebinthe[10] bei Zaanajim über den Adami-Pass und Jabneël bis Lakkum und endete am Jordan.34 In westlicher Richtung führte die Grenze über Asnot-Tabor nach Hukkok. Im Süden grenzte das Gebiet Naftalis an Sebulon, im Westen an Ascher und am Jordan an das Land, das von Juda erobert[11] worden war.35 Die befestigten Städte in diesem Gebiet waren Ziddim, Zer, Hammat, Rakkat, Kinneret,36 Adama, Rama, Hazor,37 Kedesch, Edreï, En-Hazor,38 Jiron, Migdal-El, Horem, Bet-Anat und Bet-Schemesch. Das waren 19 Städte mit ihren Dörfern.39 Diese Städte und Dörfer waren der Erbbesitz der Sippen des Stammes Naftali.40 Das siebte Los fiel auf den Stamm Dan mit seinen Sippen.41 Zu seinem Gebiet[12] gehörten die Städte Zora, Eschtaol, Ir-Schemesch,42 Schaalbim, Ajalon, Jitla,43 Elon, Timna, Ekron,44 Elteke, Gibbeton, Baalat,45 Jehud, Bene-Berak, Gat-Rimmon,46 Me-Jarkon mit dem Gebiet gegenüber von Jafo.47 Aber dieses Gebiet ging ihnen verloren. So zogen die Daniten nach Norden gegen Leschem.[13] Sie eroberten die Stadt, erschlugen deren Bewohner mit dem Schwert und nahmen sie in Besitz. Dann benannten sie Leschem in Dan um – nach dem Namen ihres Stammvaters. (Ri 1,34; Ri 18,29)48 Diese Städte und Dörfer waren der Erbbesitz der Sippen des Stammes Dan.49 Als das ganze Land verteilt war, gaben die Israeliten auch Josua Ben-Nun einen Erbbesitz in ihrer Mitte.50 Auf Anweisung Jahwes gaben sie ihm die Stadt, die er wollte. Es war Timnat-Serach[14] im Gebirge Efraïm. Er baute die Stadt aus und ließ sich dort nieder.51 Das sind die erblichen Anteile, die der Priester Eleasar und Josua Ben-Nun zusammen mit den Stammesoberhäuptern den Israeliten durch Losentscheid zuwiesen. Das geschah in der Gegenwart Jahwes in Schilo vor dem Eingang zum Offenbarungszelt. So wurde die Verteilung des Landes abgeschlossen.

Josua 19

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminției fiilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moștenirea acestora fiind în mijlocul moștenirii fiilor lui Iuda. (1Chr 4,28)2 Moștenirea lor cuprindea: Beer-Șeba, Șeba[1], Molada, (1Chr 4,28)3 Hațar-Șual, Bala, Ețem,4 Eltolad, Betul, Horma,5 Țiklag, Bet‑Marcabot, Hațar-Susa,6 Bet‑Lebaot și Șaruhen – treisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.7 Ayin, Rimon, Eter și Așan – patru cetăți cu satele dimprejur,8 precum și toate satele din jurul acestor cetăți până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev. Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor.9 Moștenirea fiilor lui Simeon a fost luată din teritoriul fiilor lui Iuda, pentru că teritoriul fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Așadar, fiii lui Simeon și‑au primit moștenirea în mijlocul moștenirii acestora.10 A treia parte a revenit urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moștenirii lor se întindea până la Sarid,11 urca spre apus către Marala, atingând Dabeșet și uedul[2] care este în fața Iokneamului. (Jos 12,1)12 Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieșind la Dabrat și urcând spre Iafia.13 De aici, traversa spre răsărit către Gat‑Hefer și Et‑Kațin, ieșea la Rimon și se întorcea către Nea,14 după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel.15 Cuprindea douăsprezece cetăți cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Șimron, Idala și Betleem.16 Aceasta era moștenirea urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor și acestea erau cetățile lor cu satele dimprejur.17 A patra parte a revenit urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor.18 Teritoriul lor cuprindea: Izreel, Chesulot, Șunem,19 Hafarayim, Șion, Anaharat,20 Rabit, Kișion, Ebeț,21 Remet, En‑Ganim, En‑Hada și Bet‑Pațeț.22 Hotarul atingea apoi Taborul, Șahațuma și Bet‑Șemeș, ieșind la Iordan. În total erau șaisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.23 Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ținând cont de cetățile și satele dimprejurul acestora.24 A cincea parte a revenit seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.25 Teritoriul lor cuprindea: Helkat, Hali, Beten, Acșaf,26 Ala‑Melek, Amad și Mișal. La apus atingea Carmelul și Șihor-Libnatul,27 iar la răsărit se întorcea către Bet‑Dagon, atingea Zabulon și valea Iftahel la nord de Bet‑Emek și Neiel, ieșind la nord[3] spre Cabul și spre28 Abdon, Rehob, Hamon și Kana, până la Sidonul cel Mare.29 Se întorcea apoi către hotarul Ramei până la cetatea fortăreței Tyrului și către Hosa, după care atingea țărmul mării în regiunea Aczib.30 Mai cuprindea și Uma, Afek și Rehob – în total douăzeci și două de cetăți cu satele dimprejurul lor.31 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.32 A șasea parte a revenit urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.33 Hotarul lor începea de la Helef și de la stejarul din Țaananim, trecea pe la Adami-Necheb și Iabneel până la Lakum și ieșea la Iordan,34 după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Așer la apus, iar Iordanul la răsărit.35 Cetățile fortificate erau: Țidim, Țer, Hamat, Rakat, Chineret,36 Adama, Rama, Hațor,37 Kedeș, Edrei, En‑Hațor,38 Iron, Migdal‑El, Horem, Bet‑Anat și Bet‑Șemeș – nouăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.39 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.40 A șaptea parte a revenit seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.41 Teritoriul moștenirii lor cuprindea: Țora, Eștaol, Ir‑Șemeș,42 Șaalabin, Aialon, Itla,43 Elon, Timnata, Ekron,44 Elteke, Ghibeton, Baalat,45 Iehud, Bene-Berak, Gat‑Rimon,46 Me‑Iarkon și Rakon la hotarul cu Iafo.47 Însă fiii lui Dan n‑au reușit să intre în posesia teritoriului lor. Astfel fiii lui Dan s‑au suit să lupte împotriva Leșemului. Au atacat cetatea, au capturat‑o, au trecut‑o prin ascuțișul sabiei și au ocupat‑o. Au locuit în ea și au numit‑o Dan, după numele tatălui lor, Dan.48 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.49 După ce au încheiat de împărțit țara, potrivit hotarelor stabilite, fiii lui Israel i‑au dat și lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire printre ei,50 așa cum poruncise DOMNUL. I‑au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah[4], în muntele lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou și a locuit în ea. (Ri 2,9)51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel le‑au împărțit ca moștenire prin sorți, la Șilo, înaintea DOMNULUI, la intrarea Cortului Întâlnirii. Și astfel ei au încheiat împărțirea țării.