Josua 18

Neue evangelistische Übersetzung

von Karl-Heinz Vanheiden
1 Die ganze Gemeinschaft Israels versammelte sich in Schilo[1] und richtete dort das Zelt der Begegnung mit Gott auf. Das Land war jetzt erobert.2 Allerdings hatten sieben Stämme ihr Land noch nicht in Besitz genommen.3 Da sagte Josua zu den Israeliten: „Wie lange wollt ihr noch warten, bis ihr das Land, das Jahwe, der Gott eurer Väter, euch gegeben hat, nun auch in Besitz nehmt?4 Wählt drei Männer aus jedem Stamm aus, die ich durchs Land schicken kann. Sie sollen die Gebiete erfassen, in denen sie wohnen wollen, und dann zu mir zurückkommen.5 Das ganze Land sollen sie in sieben Gebiete aufteilen, wobei sie die Wohngebiete von Juda im Süden und den Josefstämmen im Norden aussparen.6 So sollt ihr die sieben Teile schriftlich aufnehmen und mir die Liste herbringen. Dann werde ich sie hier vor Jahwe, unserem Gott, für euch auslosen.7 Nur die Leviten bekommen kein eigenes Land unter euch, denn ihr Erbbesitz ist das Priestertum für Jahwe. Auch die Stämme Gad, Ruben und halb Manasse bekommen nichts mehr zugeteilt, denn sie haben ihren Erbbesitz schon im Ostjordanland von Mose, dem Diener Jahwes, erhalten.“8 Da machten sich die Männer auf den Weg. Josua hatte ihnen befohlen: „Zieht durch das ganze Land und nehmt es schriftlich auf! Wenn ihr fertig seid, bringt ihr eure Verzeichnisse zu mir! Ich werde dann hier vor Jahwe in Schilo die Gebiete für euch auslosen.“9 Die Männer durchzogen also das ganze Land und fertigten eine Liste aller Städte an, die in jedem der sieben Teile lagen. Dann kehrten sie ins Lager bei Schilo zurück und überreichten die entstandene Schriftrolle Josua.10 Dieser ließ Jahwe durch das Los entscheiden und teilte den restlichen Stämmen Israels das Land zu.11 Das Los für den Stamm Benjamin und seine Sippen fiel auf das Gebiet zwischen dem Stamm Juda und den Josefstämmen.[2]12 Seine Nordgrenze begann am Jordan und stieg dann nördlich von Jericho auf das Gebirge nach Westen zu und endete im Weidegebiet von Bet-Awen.13 Dann zog sie sich hinüber nach Lus, dem heutigen Bet-El, lief südlich der Stadt über den Höhenzug bis nach Atrot-Addar hinunter zu dem Berg, der südlich vom unteren Bet-Horon liegt.14 Von seiner Westseite aus wandte sie sich nach Süden und lief bis nach Kirjat-Baal, dem heutigen Kirjat-Jearim, das zu Juda gehört. Das war seine Westgrenze.15 Die Südgrenze begann am westlichen Ende von Kirjat-Jearim und führte ostwärts zur Quelle Neftoach,16 dann senkte sie sich zum Fuß des Berges an der Nordseite der Ebene Refaïm, hinter dem das Hinnom-Tal beginnt, und führte dann durch das Hinnom-Tal am Südabhang der Jebusiterstadt entlang zur Bleicherquelle En-Rogel.17 Von dort lief sie nordwärts zur Sonnenquelle En-Schemesch und weiter zu den Bezirken, die der Adummim-Steige gegenüberliegen, bis hinab zum Stein Bohans, des Rubeniten.18 Sie ging nördlich am Bergrücken von Bet-Araba vorbei und führte dann weiter in die Araba hinunter.19 Dann lief die Grenze nördlich am Bergrücken von Bet-Hogla vorbei und endete an der Einmündung des Jordan in das Salzmeer.20 Die Ostgrenze des Gebietes, das den Sippen des Stammes Benjamin zugeteilt wurde, bildete der Jordan.21 Dem Stamm und seinen Sippen gehörten folgende Städte: Jericho, Bet-Hogla, Emek-Keziz,22 Bet-Araba, Zemarajim, Bet-El,23 Awim, Para, Ofra,24 Kefar-Ammoni, Ofni und Geba. Das waren zwölf Städte mit ihren Dörfern.25 Dazu kamen noch Gibeon, Rama, Beërot,26 Mizpe, Kefira, Moza,27 Rekem, Jirpeël, Tarala,28 Zela, Elef, die Jebusiterstadt, das heutige Jerusalem, Gibea und Kirjat. Das sind 14 Städte mit ihren Dörfern. Das war der Erbbesitz der Sippen des Stammes Benjamin.

Josua 18

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara fiind sub stăpânirea lor.2 Mai rămăseseră însă șapte seminții ale fiilor lui Israel cărora nu li se dăduse partea de moștenire.3 Atunci Iosua le‑a zis fiilor lui Israel: „Până când mai amânați să luați în stăpânire teritoriul pe care vi l‑a dat DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri?4 Alegeți câte trei bărbați din fiecare seminție, iar eu îi voi trimite să străbată țara și să facă[1] o descriere a ei în vederea împărțirii moștenirii, după care se vor întoarce la mine.5 Veți împărți teritoriul în șapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord.6 Faceți o descriere a țării împărțite în șapte părți și aduceți‑mi‑o, iar eu voi arunca sorțul pentru voi aici, înaintea DOMNULUI, Dumnezeul nostru.7 Leviții nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moștenirea lor este preoția DOMNULUI, iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și‑au primit moștenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le‑a fost dat de către Moise, robul DOMNULUI.“8 Bărbații s‑a ridicat și au plecat. Iosua le‑a poruncit celor ce s‑au dus să descrie țara, zicând: „Duceți‑vă, străbateți țara și faceți o descriere a ei. Apoi întoarceți‑vă la mine, iar eu voi arunca sorțul pentru voi înaintea DOMNULUI, aici, la Șilo.“9 Bărbații aceia au plecat și au străbătut țara, împărțind‑o în șapte părți și scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăților ei, după care s‑au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo.10 Iosua a aruncat sorțul pentru ei înaintea DOMNULUI, la Șilo, și Iosua a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.11 O parte a revenit seminției fiilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor își avea hotarele între teritoriul fiilor lui Iuda și cel al fiilor lui Iosif.12 Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munți și ajungea în pustia Bet‑Aven.13 De aici traversa marginea de sud a cetății Luz sau Betel și cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet‑Horonului de Jos.14 Hotarul de apus începea de la muntele din partea de sud a Bet‑Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim), una din cetățile fiilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.15 Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus[2], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, (Jos 15,9)16 cobora către marginea muntelui care se află în fața văii Ben‑Hinom, în nordul văii Refaim, și cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En‑Roghel.17 Se întorcea înspre nord, atingând En‑Șemeș, apoi Ghelilot, care se află în fața Înălțimii Adumim, cobora la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben,18 trecea până în partea de nord a Bet‑Arabei și cobora spre Araba[3], (Jos 8,14)19 Hotarul trecea prin partea de nord a cetății Bet‑Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate[4], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.20 Iordanul era hotarul din partea de răsărit. Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.21 Cetățile seminției urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele: Ierihon, Bet‑Hogla, Emek-Kețiț,22 Bet‑Araba, Țemarayim, Betel,23 Avim, Para, Ofra,24 Chefar-Amoni, Ofni și Gheva – douăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.25 Ghivon, Rama, Beerot,26 Mițpa, Chefira, Moța,27 Rechem, Irpeel, Tarala,28 Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor. Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.