Josua 15

Neue evangelistische Übersetzung

von Karl-Heinz Vanheiden
1 Den Sippen des Stammes Juda wurde durch Losentscheid folgendes Gebiet zugewiesen: Im Süden grenzte es an die Wüste Zin, die zu Edom[1] gehört.2 Ihre südliche Grenze begann an der Südspitze des Salzmeeres3 und lief in südlicher Richtung am Fuß der Skorpionensteige vorüber nach Zin. Sie führte dann weiter südlich an Kadesch-Barnea vorbei über Hezron hinauf nach Addar, wo sie einen Bogen nach Karka machte.4 Sie ging weiter durch Azmon und lief am Bach Ägyptens[2] aus, dem sie bis zum Meer folgte. Das wird für euch die Südgrenze sein.5 Die Ostgrenze bildete das Salzmeer bis zur Einmündung des Jordan. Von dieser Stelle führte die Nordgrenze6 nach Bet-Hogla hinauf, lief nördlich an Bet-Araba vorbei bis zum Stein Bohans, des Rubeniten.7 Vom Tal Achor führte sie nach Debir hinauf, wandte sich nordwärts zu den Steinmalen[3] gegenüber dem Pass von Adummim, der südlich des Baches verläuft. Dann erreichte die Grenze En-Schemesch, die Sonnenquelle, und dann En-Rogel, die Bleicherquelle.8 Sie führte durchs Ben-Hinnom-Tal, südlich um den Abhang herum, auf dem die Jebusiterstadt, das heutige Jerusalem, liegt, bis zum Gipfel des Berges, der sich westlich des Hinnom-Tals am Nordrand der Refaïm-Ebene erhebt.9 Von dort zog sie sich herum auf die Quelle Neftoach zu und lief dann in Richtung der Städte des Berglandes von Efron und weiter nach Baala, dem heutigen Kirjat-Jearim.10 Von Baala aus ging sie in westliche Richtung zum Gebirge Seïr, lief den Nordhang des Berges Jearim – das ist Kesalon – hinab nach Bet-Schemesch und hinüber nach Timna.11 Dann verlief sie an der Nordflanke von Ekron in einem Bogen nach Schikkaron hinüber zum Berg Baala und lief bei Jabneël an der Küste des Meeres aus.12 Das große Meer bildete die Westgrenze. Dies war das Gebiet, das der Stamm Juda mit seinen Sippen erhielt.13 Nach Befehl Jahwes überließ Josua Kaleb Ben-Jefunne einen Teil des Stammesgebietes von Juda, nämlich Hebron. Damals hieß es noch Kirjat-Arba nach dem Stammvater der Anakiter.14 Kaleb vertrieb die drei Sippen der Anakiter von dort: Scheschai, Ahiman und Talmai.15 Dann zog er vor die Stadt Debir, die früher noch Kirjat-Sefer hieß.16 „Wer Kirjat-Sefer erobert“, versprach er ‹seinen Männern›, „bekommt meine Tochter Achsa zur Frau!“[4]17 Es war Otniël Ben-Kenas, der Sohn von Kalebs Bruder, der die Stadt einnahm und Achsa zur Frau nehmen durfte.18 Doch während sie bei Otniël einzog, rang sie ihm die Erlaubnis ab, ein bestimmtes Landstück von ihrem Vater fordern zu dürfen. Und als sie vor ihm vom Esel herabglitt, fragte Kaleb: „Was hast du?“19 Sie erwiderte: „Wenn du mich schon in den heißen Negev verheiratet hast, dann gib mir auch ein paar Wasserbecken als Segensgeschenk dazu!“ Da schenkte ihr Kaleb die oberen und die unteren Teichanlagen ‹bei Hebron›.20 Zu dem Land, das dem Stamm Juda und seinen Sippen als Erbbesitz zugeteilt wurde,[5]21 gehörten auch die folgenden Städte: Im Negev an der Grenze von Edom waren es Kabzeël, Eder, Jagur,22 Kina, Dimona, Adada,[6]23 Kedesch, Hazor, Jitnan,24 Sif, Telem, Bealot,25 Hazor-Haddata, Kirjat-Hezron – das ist Hazor –,26 Amam, Schema, Molada,27 Hazar-Gadda, Heschmon, Bet-Pelet,28 Hazar-Schual, Beerscheba und Bisjotja.[7]29 Baala, Ijim, Ezem,30 Eltolad, Kesil, Horma,31 Ziklag, Mandmanna, Sansanna,32 Lebaot, Schilhim, Ajin und Rimmon. Das sind 29 Städte[8] mit Dörfern.33 In der Schefela Eschtaol, Zora, Aschna,34 Sanoach, En-Gannim, Tappuach, Enam,35 Jarmut, Adullam, Socho, Aseka,36 Schaarajim, Aditajim, Gedera und Gederotajim – 14 Städte mit ihren Dörfern.37 Außerdem: Zenan, Hadascha, Migdal-Gad,38 Dilan, Mizpe, Jokteël,39 Lachisch, Bozkat, Eglon,40 Kabbon, Lachmas, Kitlisch,41 Gederot, Bet-Dagon, Naama und Makkeda – 16 Städte mit ihren Dörfern.42 Weiter: Libna, Eter, Aschan,43 Jiftach, Aschna, Nezib,44 Keïla, Achsib und Marescha – neun Städte mit ihren Dörfern.45 Dann: Ekron mit seinen Tochterstädten und Dörfern46 und die Ortschaften westlich davon, die auf der Seite von Aschdod liegen,47 dann Aschdod mit seinen Tochterstädten und Dörfern, Gaza mit seinen Tochterstädten und Dörfern bis zum großen Meer und nach Süden bis zum Bach Ägyptens.48 Im Gebirge: Schamir, Jattir, Socho,49 Danna, Kirjat-Sefer – das heutige Debir –,50 Anab, Eschtemoa, Anim,51 Goschen, Holon, Gilo – elf Städte mit ihren Dörfern.52 Außerdem: Arab, Duma, Eschan,53 Janum, Bet-Tappuach, Afeka,54 Humta, Kirjat-Arba – das heutige Hebron – und Zior: neun Städte mit ihren Dörfern.55 Dann: Maon, Karmel, Sif, Jutta,56 Jesreel, Jokdeam, Sanoach,57 Kain, Gibea, und Timna – zehn Städte mit ihren Dörfern.58 Weiter: Halhul, Bet-Zur, Gedor,59 Maarat, Bet-Anot und Eltekon – sechs Städte mit ihren Dörfern. Außerdem: Tekoa, Efrata – das ist Bethlehem –, Peor, Etam, Kulon, Tatam, Schoresch, Kerem, Gallim, Bet-Ter und Manocho – elf Städte mit ihren Dörfern.[9]60 Weiter: Kirjat-Baal – das ist Kirjat-Jearim – und Rabba – zwei Städte mit ihren Dörfern.61 In der Wüste: Bet-Araba, Middin, Sechacha,62 Nibschan und Ir-Melach, die Salzstadt, und En-Gedi – sechs Städte mit ihren Dörfern.63 Nur die Jebusiter, die in Jerusalem wohnten, konnten die Männer des Stammes Juda nicht vertreiben. Bis heute wohnen sie mit den Judäern zusammen.

Josua 15

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 Teritoriul seminției fiilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea spre hotarul Edomului în sud, spre marginea de sud a pustiei Țin. (Ri 1,11)2 Hotarul lor de sud începea de la marginea Mării Sărate[1], de la golful din sud,3 continua prin sudul Înălțimii Scorpionului[2], traversa pustia Țin și urca la sud de Kadeș-Barnea, după care traversa Hețronul și urca spre Adar, întorcându‑se pe la Karka.4 Traversa apoi Ațmon, atingea Râul Egiptului[3] și ieșea la marginea mării. Acesta era hotarul lor de sud. (Jos 13,2)5 Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului. Hotarul de nord începea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată,6 urca spre Bet‑Hogla, traversa pe la nord de Bet‑Araba, trecea pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben,7 urca spre Debir prin valea Acor, se întorcea către nord înspre Ghilgal, în dreptul Înălțimii Adumim, care era la sud de ued[4], trecea apoi pe la apele En‑Șemeșului și ieșea la En‑Roghel. (Jos 12,1)8 Urca prin valea Ben‑Hinom, la marginea de sud a Iebusului (Ierusalimul), urca spre vârful muntelui care era în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim.9 Apoi, din vârful muntelui, hotarul se întindea către izvorul apelor Neftoahului, atingea cetățile muntelui Efron și continua până la Baala (Chiriat-Iearim).10 Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim (Chesalon), cobora pe la Bet‑Șemeș, trecea prin Timna11 și peste versantul nordic al Ekronului, continua către Șikron, traversa muntele Baala, atingea Iabneelul și ajungea la mare.12 Hotarul de apus era țărmul Mării cea Mare[5]. Acesta era hotarul fiilor lui Iuda, de jur împrejur, potrivit clanurilor lor.13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s‑a dat un teritoriu care era în mijlocul fiilor lui Iuda, potrivit celor spuse de DOMNUL lui Iosua, și anume Chiriat-Arba (Hebron), – Arba fusese tatăl lui Anac.14 Caleb i‑a alungat de acolo pe cei trei urmași ai lui Anac: pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai, urmașii lui Anac.15 De acolo s‑a suit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).16 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca și va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!“17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i‑a dat‑o de soție pe fiica lui, Acsa.18 Odată, venind la Otniel, Acsa l‑a îndemnat să‑i ceară tatălui ei un teren. Când ea s‑a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat‑o: – Ce dorești?19 Ea i‑a răspuns: – Dă‑mi o binecuvântare, căci mi‑ai dat un teritoriu în Neghev[6]. Dăruiește‑mi și izvoare de ape! Și astfel, Caleb i‑a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. (Jos 10,40)20 Iată care este moștenirea seminției fiilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:21 cetățile care erau în Neghev, la marginea teritoriului seminției fiilor lui Iuda, înspre hotarul Edomului: Kabțeel, Eder, Iagur,22 China, Dimona, Adada,23 Kedeș, Hațor, Itnan,24 Zif, Telem, Bealot,25 Hațor-Hadata, Cheriot-Hețron (Hațor),26 Amam, Șema, Molada,27 Hațar-Gada, Heșmon, Bet‑Pelet,28 Hațar-Șual, Beer-Șeba, Biziotia,29 Baala, Iyim, Ețem,30 Eltolad, Chesil, Horma,31 Țiklag, Madmana, Sansana,32 Lebaot, Șilhim, Ayin și Rimon – în total douăzeci și nouă de cetăți cu satele dimprejurul lor.33 Cetățile care erau în zona deluroasă[7]: Eștaol, Țora, Așna, (Jos 9,1)34 Zanoah, En‑Ganim, Tapuah, Enam,35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeka,36 Șaarayim, Aditayim, Ghedera și Ghederotayim[8] – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.37 Țenan, Hadașa, Migdal‑Gad,38 Dilan, Mițpa, Iokteel,39 Lachiș, Boțkat, Eglon,40 Kabon, Lahmas, Chitliș,41 Ghederot, Bet‑Dagon, Naama și Makkeda – șaisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.42 Libna, Eter, Așan,43 Iefta, Așna, Nețib,44 Cheila, Aczib, Mareșa – nouă cetăți cu satele dimprejurul lor.45 Ekron cu cetățile și satele dimprejurul lor,46 de la Ekron înspre mare, toate așezările din apropierea Așdodului și satele dimprejurul lor,47 Așdod cu cetățile și satele dimprejurul lor, Gaza cu cetățile și satele dimprejurul lor, până la Râul Egiptului și până la țărmul Mării cea Mare.48 Cetățile care erau la munte[9]: Șamir, Iatir, Soco, (Jos 9,1)49 Dana, Chiriat-Sana (Debir),50 Anab, Eștemo[10], Anim, (Jos 21,14)51 Goșen, Holon și Ghilo – unsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.52 Arab, Duma, Eșan,53 Ianim, Bet‑Tapuah, Afeka,54 Humta, Chiriat-Arba (adică Hebronul) și Țior – nouă cetăți cu satele dimprejurul lor.55 Maon, Carmel, Zif, Iuta,56 Izreel, Iokdeam, Zanoah,57 Kayin, Ghiva și Timna – zece cetăți cu satele dimprejurul lor.58 Halhul, Bet‑Țur, Ghedor,59 Maarat, Bet‑Anot și Eltekon – șase cetăți cu satele dimprejurul lor.60 Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim) și Raba – două cetăți cu satele dimprejurul lor.61 Cetățile care erau în pustie: Bet‑Araba, Midin, Sehaha,62 Nibșan, Ir‑Hammelah[11] și En‑Ghedi – șase cetăți cu satele dimprejurul lor.63 Fiii lui Iuda nu i‑au putut alunga pe iebusiții care locuiau în Ierusalim și, prin urmare, iebusiții au locuit la Ierusalim împreună cu fiii lui Iuda, până în ziua aceasta.