1David ging von dort weg und brachte sich in der Höhle bei Adullam[1] in Sicherheit. Als seine Brüder und seine ganze Sippe davon hörten, kamen sie dort zu ihm hin.2Bald scharten sich noch andere um ihn: Menschen, die bedrängt, verschuldet oder verbittert waren. Er wurde ihr Anführer. Schließlich waren es etwa 400 Mann.3Von dort aus ging David nach Mizpe[2] in Moab und bat den König der Moabiter: „Lass doch meinen Vater und meine Mutter bei euch wohnen, bis ich weiß, was Gott mit mir vorhat!“4So brachte er beide zum König von Moab. Solange David auf der Bergfestung war, blieben sie am Königshof.5Dann sagte der Prophet Gad zu David: „Bleib nicht auf der Bergfestung! Kehr ins Land Juda zurück!“ Da zog David in den Wald von Heret.[3]
Sauls Rache an den Priestern von Nob
6Saul erfuhr, dass David und seine Männer entdeckt worden waren. Er saß gerade auf der Anhöhe bei Gibea unter der Tamariske[4] und hatte den Speer in der Hand. Sein Gefolge stand um ihn herum.7Da sagte er zu ihnen: „Hört her, ihr Benjaminiten! Wird der Sohn Isais euch wohl Felder und Weinberge geben, wird er euch wohl zu Hauptleuten und Obersten machen?8Oder warum sonst habt ihr euch alle gegen mich verschworen? Keiner von euch hat mir gesagt, dass mein Sohn einen Bund mit dem Sohn Isais geschlossen hat. Keinen von euch kümmert es, dass mein Sohn meinen Sklaven gegen mich aufhetzt, sodass der mich verrät und mir auflauert, wie es jetzt offenbar ist. Warum hat mir das denn keiner gesagt?“9Da sagte der Edomiter Doëg, der ebenfalls beim Gefolge Sauls stand: „Ich sah den Sohn Isais, wie er zu Ahimelech Ben-Ahitub nach Nob kam.10Der hat Jahwe für ihn befragt, hat ihm Proviant und das Schwert des Philisters Goliat gegeben.“11Da ließ der König den Priester Ahimelech Ben-Ahitub und seine ganze Verwandtschaft holen, alle Priester von Nob. Als sie vor ihm standen,12sagte Saul: „Hör zu, Ben-Ahitub!“ – „Ich höre, mein Herr“, antwortete dieser.13„Warum habt ihr euch gegen mich verschworen, du und dieser Sohn von Isai?“, fuhr Saul ihn an. „Du hast ihm Brot und ein Schwert gegeben und Gott für ihn befragt, sodass er mich verrät und mir auflauert, wie es jetzt offenbar ist.“14Ahimelech erwiderte dem König: „Aber David ist doch der treuste Gefolgsmann, den du hast. Er ist Schwiegersohn des Königs, der Anführer deiner Leibgarde und wird in deinem ganzen Haus geehrt.15Es war doch keineswegs das erste Mal, dass ich Gott für ihn befragt habe. Das kann der König seinem Diener doch nicht zur Last legen und auch nicht meiner Verwandtschaft! Dein Diener hat von allem nicht das Geringste gewusst.“16Aber der König sagte: „Du musst sterben, Ahimelech, du und deine ganze Sippschaft!“17Er befahl den Wachen, die bei ihm standen: „Umstellt diese Priester Jahwes und tötet sie! Denn auch sie haben sich mit David verbündet. Und sie wussten, dass er auf der Flucht war, und haben es mir nicht gemeldet.“ Aber die Diener des Königs weigerten sich, die Priester Jahwes umzubringen.18Da sagte der König zu Doëg: „Mach du es, und schlag die Priester tot!“ Der Edomiter Doëg tat es. Er fiel über die Priester her und tötete an diesem Tag 85 Männer. Sie hatten alle das leinene Efod getragen.19Außerdem ließ Saul alle Einwohner der Priesterstadt Nob mit dem Schwert umbringen: Männer und Frauen, Kinder und Säuglinge, dazu auch Rinder und Esel, Schafe und Ziegen.20Es entkam nur ein Sohn von Ahimelech Ben-Ahitub, das war Abjatar. Er floh zu David21und berichtete ihm, dass Saul die Priester Jahwes umgebracht hatte.22Da sagte David zu ihm: „Ich hätte schon an jenem Tag wissen müssen, als ich Doëg in Nob sah, dass er es Saul verraten würde. Ich bin schuld am Tod deiner ganzen Verwandtschaft.23Bleib jetzt bei mir und hab keine Angst! Denn der, der es auf dich abgesehen hat, will auch mich umbringen. Bei mir bist du also am sichersten.“
1David a plecat de acolo și a fugit în peștera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, frații săi și întreaga familie a tatălui său au coborât acolo la el.2Toți cei care erau strâmtorați, datori și nemulțumiți s‑au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbați.3David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab. El i‑a spus regelui Moabului: „Dă‑le voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.“4David i‑a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s‑a aflat în fortăreață[1].5Însă profetul Gad i‑a zis lui David: „Să nu rămâi în fortăreață, ci du‑te în teritoriul lui Iuda!“ Astfel, David a plecat și a ajuns în pădurea Heret.
Represaliile lui Saul asupra cetății Nob
6Saul a auzit că David și oamenii care erau cu el au fost descoperiți. Saul, având în mână o suliță, ședea sub tamariscul de pe înălțimea din Ghiva și toți slujitorii săi stăteau lângă el.7Saul le‑a zis slujitorilor săi care stăteau lângă el: – Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor ogoare și vii? Vă va face el pe toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute?8Totuși, voi toți ați uneltit împotriva mea și nimeni nu m‑a înștiințat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Ișai. Niciunuia dintre voi nu i‑a păsat de mine și nu m‑a înștiințat că fiul meu l‑a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să mă pândească așa cum o face astăzi.9Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a răspuns, zicând: – Eu l‑am văzut pe fiul lui Ișai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub.10Acesta a întrebat pe DOMNUL pentru David[2], i‑a dat provizii și i‑a dat și sabia filisteanului Goliat. (2Mo 28,30; 1Sam 21,9)11Atunci regele a trimis să fie chemați preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, și toată familia tatălui său, preoții care se aflau în Nob. Aceștia au venit cu toții la rege.12Saul a zis: – Ascultă, fiul lui Ahitub! El a răspuns: – Iată‑mă, stăpâne!13Saul i‑a zis: – De ce ați uneltit împotriva mea, tu și fiul lui Ișai, dându‑i pâine și o sabie și întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea și să mă pândească așa cum o face astăzi?14Ahimelek i‑a răspuns regelui, zicând: – Care dintre toți robii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale și cu mare vază în casa ta.15Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce regele nicio vină asupra robului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că robul tău n‑a știut nimic din toate acestea, nici lucru mic și nici lucru mare.16Dar regele a zis: – Trebuie să mori, Ahimelek, tu și toată familia tatălui tău.17Apoi le‑a zis gărzilor care stăteau lângă el: – Ucideți‑i pe preoții DOMNULUI căci și ei sunt de partea lui David. Au știut că este un fugar și nu mi‑au dat de știre. Însă slujitorii regelui n‑au vrut să‑și întindă mâna și să lovească preoții DOMNULUI.18Atunci regele i‑a zis lui Doeg: – Întoarce‑te și lovește‑i tu pe preoți! Atunci edomitul Doeg s‑a întors și a lovit el preoții. A omorât în acea zi optzeci și cinci de bărbați care purtau efodul de in.19A trecut prin ascuțișul sabiei chiar și cetatea preoțească Nob: bărbați și femei, copii și sugari, boi, măgari și oi. Pe toți i‑a trecut prin ascuțișul sabiei.20Un fiu de‑al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reușit să scape și a fugit după David.21Abiatar i‑a spus lui David că Saul a ucis preoții DOMNULUI.22Atunci David i‑a zis lui Abiatar: – Am știut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va spune lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău.23Rămâi cu mine și nu te teme, pentru că cel care caută să‑mi ia mie viața caută să ți‑o ia și ție. Cu mine vei fi în siguranță.