1David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i‑a ieșit în întâmpinare tremurând și l‑a întrebat: – De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?2David i‑a răspuns preotului Ahimelek: – Regele mi‑a încredințat o misiune, zicându‑mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te‑am trimis și pe care ți‑am încredințat‑o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.3Acum însă ce ai la îndemână? Dă‑mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.4Dar preotul i‑a răspuns lui David, zicând: – Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să‑ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s‑au ferit de împreunarea cu femei.[1] (Ex 19:15; Lev 24:5)5David i‑a răspuns preotului: – Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile[2] tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?6Atunci preotul i‑a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea DOMNULUI și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.[3] (Lev 24:5)7În acea zi se afla acolo, închis înaintea DOMNULUI, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.8David i‑a zis lui Ahimelek: – Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi‑am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.9Preotul i‑a răspuns: – Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l‑ai ucis în valea Ela, este înfășurată într‑o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci în afară de aceasta, nu este alta. David a zis: – Nu este alta ca ea! Dă‑mi‑o!
Fuga lui David la Gat
10David s‑a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.11Slujitorii lui Achiș i‑au zis acestuia: – Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“12David a pus la inimă aceste cuvinte și s‑a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului.13Și, înaintea ochilor lor, și‑a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să‑i curgă saliva pe barbă.14Atunci Achiș le‑a zis slujitorilor săi: – Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l‑ați adus?15Oare duc eu lipsă de nebuni de l‑ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?