von Karl-Heinz Vanheiden1als Jonatan zu ihm sagte: „Geh in Frieden! Was wir beide im Namen Jahwes geschworen haben, dafür sei Jahwe Zeuge zwischen uns und zwischen unseren Nachkommen.“
David bei den Priestern in Nob
2Auf seiner Flucht kam David nach Nob[1] zum Priester Ahimelech. Dieser lief ihm aufgeregt entgegen und fragte: „Warum kommst du allein? Weshalb ist niemand bei dir?“3David erwiderte: „Der König hat mir einen Auftrag gegeben, von dem niemand etwas erfahren darf. Die Leute habe ich an einen bestimmten Ort bestellt.4Aber jetzt: Hast du etwas zur Hand? Kannst du mir fünf Brotfladen geben oder was sich sonst auftreiben lässt?“5„Ich habe aber kein gewöhnliches Brot hier, nur heiliges Brot ist da“, wandte der Priester ein. „Wenn sich deine Männer nur von Frauen ferngehalten haben!“6„Seit vorgestern sind wir mit keiner Frau in Berührung gekommen“, sagte David. „Seit unserem Aufbruch sind auch die Waffen der Leute rein.[2] Auch wenn es nur ein gewöhnliches Unternehmen ist, so werden sie heute erst recht rein sein.“ (Mk 2,25)7Da gab der Priester ihm die heiligen Brote, die man eben vom Tisch im Heiligtum abgeräumt hatte, um frisches Brot aufzulegen. Andere Brote waren nicht da.8An diesem Tag hielt sich dort vor Jahwe auch ein Mann aus dem Gefolge Sauls auf. Es war der Aufseher über die Hirten Sauls, ein Edomiter. Er hieß Doëg.9David fragte Ahimelech: „Hast du nicht einen Speer oder ein Schwert für mich? Ich konnte meine Waffen nicht mitnehmen, weil die Sache des Königs so dringend war.“10„Doch“, sagte der Priester, „wir haben das Schwert des Philisters Goliat hier, den du im Terebinthental erschlagen hast. Es ist in einen Mantel gewickelt und liegt hinter dem Efod. Wenn du willst, kannst du es haben. Eine andere Waffe ist nicht hier.“ – „Gib es mir!“, sagte David. „Solch ein Schwert gibt es nicht noch einmal.“ (1Sam 2,18)
David bei Achisch von Gat
11Noch am selben Tag setzte David seine Flucht fort und kam zu Achisch, dem König von Gat.12Doch die Hofbeamten des Achisch warnten den König: „Ist das nicht David? Er ist doch der König im Land. Er ist es doch, von dem sie in Reigentänzen singen:
, Saul hat tausend Mann erschlagen, / David aber zehnmal tausend.'“13David nahm dieses Gerede sehr ernst und geriet in große Furcht vor Achisch, dem König von Gat.14Darum stellte er sich wahnsinnig und tobte, als man ihn festhalten wollte. Er kritzelte auf die Torflügel und ließ Speichel in seinen Bart laufen.15Da sagte Achisch zu seinen Leuten: „Ihr seht doch, dass der Mann wahnsinnig ist! Was bringt ihr ihn zu mir?16Gibt es hier nicht schon genug Verrückte, dass ihr mir auch den noch herbeischaffen müsst? Soll er sich doch woanders austoben, aber nicht in meinem Haus!“
1David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i‑a ieșit în întâmpinare tremurând și l‑a întrebat: – De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?2David i‑a răspuns preotului Ahimelek: – Regele mi‑a încredințat o misiune, zicându‑mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te‑am trimis și pe care ți‑am încredințat‑o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.3Acum însă ce ai la îndemână? Dă‑mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.4Dar preotul i‑a răspuns lui David, zicând: – Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să‑ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s‑au ferit de împreunarea cu femei.[1] (2Mo 19,15; 3Mo 24,5)5David i‑a răspuns preotului: – Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile[2] tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?6Atunci preotul i‑a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea DOMNULUI și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.[3] (3Mo 24,5)7În acea zi se afla acolo, închis înaintea DOMNULUI, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.8David i‑a zis lui Ahimelek: – Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi‑am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.9Preotul i‑a răspuns: – Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l‑ai ucis în valea Ela, este înfășurată într‑o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci în afară de aceasta, nu este alta. David a zis: – Nu este alta ca ea! Dă‑mi‑o!
Fuga lui David la Gat
10David s‑a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.11Slujitorii lui Achiș i‑au zis acestuia: – Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“12David a pus la inimă aceste cuvinte și s‑a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului.13Și, înaintea ochilor lor, și‑a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să‑i curgă saliva pe barbă.14Atunci Achiș le‑a zis slujitorilor săi: – Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l‑ați adus?15Oare duc eu lipsă de nebuni de l‑ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?