1Veniți să strigăm de bucurie către DOMNUL, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!2Să ne înfățișăm înaintea Lui cu laude și să strigăm către El prin cântări!3Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toți dumnezeii!4El ține în mână adâncimile pământului, iar înălțimile munților sunt ale Lui.5A Lui este marea, – El a făcut‑o –, iar uscatul, mâinile Lui l‑au întocmit.6Veniți să ne închinăm și să ne plecăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, Creatorul nostru!7Căci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pășunii Lui, turma mâinii Sale! Astăzi, dacă auziți glasul Lui,[1]8„nu vă împietriți inimile ca la Meriba[2], ca în ziua de la Masa[3], în pustie,9unde strămoșii voștri M‑au pus la încercare[4], M‑au ispitit, deși Îmi văzuseră lucrarea. (Ge 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mt 4:1; Mr 1:13; Lu 4:2)10Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generație și am zis: «Ei sunt un popor care se rătăcește în inima lui. N‑au cunoscut căile Mele.»11Așa că am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“