Luca 19 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus și Zacheu

1 Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2 Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4 Atunci el a alergat înainte și s‑a urcat într‑un sicomor^[1] ca să‑L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. 5 Când a ajuns Isus în locul acela, S‑a uitat în sus și i‑a zis: – Zacheu, dă‑te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta. 6 El s‑a dat repede jos și, bucuros, L‑a primit ca oaspete. 7 Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau: – A intrat să poposească la un om păcătos! 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I‑a zis: – Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult! 9 Isus i‑a zis: – Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată. (Mat 25:14) 12 Așadar, le‑a zis: – Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.^[2] 13 I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mine^[3] și le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“ (Lu 7:41) 14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“^[4] 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat. 16 Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“ 17 Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“ 18 Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“ 19 Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“ 20 Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar, 21 căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“ 22 Stăpânul i‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat? 23 Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă^[5], pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“ 24 Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“ 25 Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“ 26 Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 27 Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!

Intrarea triumfală în Ierusalim

28 După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. (Mat 21:1; Mar 11:1; Ioan 12:12) 29 Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, 30 zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ 32 Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat: – De ce dezlegați măgărușul? 34 Ei au răspuns: – Domnul are nevoie de el! 35 Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare^[6]. (2 Sam 7:16; Zah 9:9) 36 În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum^[7]. (1 Re 9:13) 37 Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau: – Binecuvântat este Împăratul Care vine în Numele Domnului!^[8] Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!^[9] (Ps 118:26; Ps 148:1) 39 Unii farisei din mulțime I‑au zis: – Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii! 40 Isus, răspunzând, a zis: – Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga^[10]! (Hab 2:11)

Isus plânge pentru Ierusalim

41 Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! 44 Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă comercianții din Templu

45 Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, (Mat 21:12; Mar 11:15; Ioan 2:13) 46 zicându‑le: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,^[11] dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!^[12]“ (Is 56:7; Ier 7:11) 47 Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, 48 dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.^[13]