Iov 24 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc? 2 Oamenii mută hotarele, iau turme cu forța și apoi le pasc. 3 Iau măgarul orfanului, iau drept garanție boul văduvei. 4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași și silesc pe toți săracii țării să se ascundă. 5 Iată, ca măgarii sălbatici în pustie, așa ies aceștia la lucru. Ei caută hrană; în deșert este mâncare pentru copii. 6 Culeg pe câmp nutrețul lui^[1] și răscolesc via celui rău. 7 Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte și fără învelitoare împotriva frigului. 8 Sunt pătrunși de ploaia munților și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost. 9 Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept garanție. 10 Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi. 11 Extrag ulei între șirurile lor de măslini^[2], calcă teascurile, dar le este sete. 12 Bărbații din cetate gem, și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire. 13 Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii, care nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei. 14 Ucigașul se scoală când se ivește lumina și omoară pe cel sărac și nevoiaș, iar în timpul nopții este ca un hoț. 15 Ochii celui adulter pândește amurgul, zicând: «Nimeni nu mă va vedea!» și își acoperă fața. 16 Ei sparg case pe întuneric, iar în timpul zilei stau închiși. Ei nu cunosc lumina. 17 Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții, deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții. 18 Ei sunt iuți ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor. 19 Seceta și căldura înhață apele zăpezii, iar Locuința Morților îi înhață pe cei ce‑au păcătuit. 20 Pântecul mamei îi uită și viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu‑și mai aduce aminte de ei. Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac. 21 Ei pradă femeia fără copii și nu fac niciun bine văduvei. 22 Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți; când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor. 23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți; ochii Lui sunt asupra căilor lor. 24 Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec. Sunt doborâți și adunați ca toți ceilalți; sunt tăiați ca spicele de grâu. 25 Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint și cine‑mi poate nimici vorbele?“