1Iov a răspuns și a zis:2„Și astăzi plângerea mea este o răzvrătire[1]! Mâna mea se străduiește din greu să‑mi oprească geamătul.[2]3O, de‑aș ști unde să‑L găsesc, de m‑aș putea apropia de Locuința Lui!4Mi‑aș aduce cauza înaintea Lui, mi‑aș umple gura cu dovezi.5Aș afla ce mi‑ar răspunde și aș înțelege ce mi‑ar spune.6Mi se va opune oare cu marea Sa putere?[3] Nu! El mă va asculta cu siguranță.7Acolo, un om drept și‑ar putea aduce cauza înaintea Lui și aș fi eliberat, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.8Iată, merg spre răsărit[4], dar El nu este acolo; merg spre apus[5], dar nu‑L observ.9Când El lucrează în nord[6], nu‑L zăresc; când Se întoarce spre sud[7], nu‑L pot vedea.10Dar El știe calea pe care o urmez; când mă va încerca, voi ieși ca aurul.11Piciorul meu s‑a ținut de pașii Săi; am păzit calea Sa și nu m‑am abătut de la ea.12Nu m‑am îndepărtat de porunca buzelor Sale; am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea zilnică.13Dar El este Unul Singur.[8] Cine Îl va face să Se răzgândească? El face ce‑I dorește sufletul.14El va împlini ce a hotărât pentru mine și va mai face multe altele.15De aceea, sunt înspăimântat de prezența Lui; când mă gândesc la lucrul acesta mă îngrozesc de El.16Dumnezeu mi‑a înmuiat inima, Cel Atotputernic m‑a îngrozit.17Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric, de întunericul gros care‑mi acoperă fața.