Un psalm al lui David. O cântare pentru consacrarea Casei.
1Te voi înălța, DOAMNE, căci m‑ai ridicat și nu i‑ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.2DOAMNE, Dumnezeul meu, am strigat către Tine după ajutor, și Tu m‑ai vindecat.3DOAMNE, Tu mi‑ai ridicat sufletul din Locuința Morților; m‑ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.4Cântați spre lauda DOMNULUI, voi, credincioșii Lui, și aduceți mulțumiri în amintirea sfințeniei Lui.5Căci mânia Lui ține o clipă, dar îndurarea Lui ține o viață. Plânsul vine să înnopteze seara, dar dimineața vine bucuria.6Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!“7DOAMNE, prin bunăvoința Ta întărisei muntele meu[1], dar, când Ți‑ai ascuns fața, m‑am îngrozit.8DOAMNE, către Tine am strigat, la Stăpânul am căutat bunăvoință, zicând:9„Ce câștig este de pe urma morții mele, atunci când mă cobor în groapă? Poate să Îți mulțumească țărâna, poate ea să vestească credincioșia Ta?10Ascultă‑mă, DOAMNE, și arată‑Ți bunăvoința față de mine! DOAMNE, fii ajutorul meu!“11Iar Tu mi‑ai prefăcut bocetul în dans, mi‑ai înlăturat sacul de jale și m‑ai încins cu veselie,12pentru ca sufletul[2] meu să cânte spre lauda Ta și să nu tacă. DOAMNE, Dumnezeul meu, veșnic Îți voi mulțumi!
1Ein Psalm Davids, ein Lied zur Einweihung des Tempels. (1 Mac 4:52)2Ich preise dich, HERR; denn du hast mich aus der Tiefe gezogen und lässest meine Feinde sich nicht über mich freuen.3HERR, mein Gott, da ich schrie zu dir, machtest du mich gesund. (Ex 15:26)4HERR, du hast meine Seele aus dem Reich des Todes geführt; du hast mich aufleben lassen unter denen, die in die Grube fuhren. (Ps 116:3; Ps 116:7)5Lobsinget dem HERRN, ihr seine Heiligen, und preiset seinen heiligen Namen!6Denn sein Zorn währet einen Augenblick und lebenslang seine Gnade. Den Abend lang währet das Weinen, aber des Morgens ist Freude. (Is 54:7)7Ich aber sprach, als es mir gut ging: Ich werde nimmermehr wanken.8Denn, HERR, durch dein Wohlgefallen / hattest du mich auf einen starken Fels gestellt. Aber als du dein Antlitz verbargest, erschrak ich.9Zu dir, HERR, rief ich und flehte zu meinem Gott.10Was nützt dir mein Blut, wenn ich zur Grube fahre? Wird dir auch der Staub danken und deine Treue verkündigen? (Ps 6:6)11HERR, höre und sei mir gnädig! HERR, sei mein Helfer!12Du hast mir meine Klage verwandelt in einen Reigen, du hast mir den Sack der Trauer ausgezogen und mich mit Freude gegürtet,13dass ich dir lobsinge und nicht stille werde. HERR, mein Gott, ich will dir danken in Ewigkeit.