Psalmi 31 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește‑mă! 2 Pleacă‑Ți urechea spre mine și scapă‑mă degrabă. Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit. 3 Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău. 4 Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins, căci Tu ești refugiul meu. 5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m‑ai răscumpărat, DOAMNE, Dumnezeul adevărului. 6 Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar mă încred în DOMNUL. 7 Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta, fiindcă mi‑ai văzut suferința și ai cunoscut necazul sufletului meu. 8 Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului, ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg. 9 Arată‑Ți bunăvoința față de mine, DOAMNE, căci sunt în strâmtorare. De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul. 10 Îmi sfârșesc viața în durere, și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele, iar oasele mi se prăpădesc. 11 Din cauza tuturor împotrivitorilor mei am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei și de groază pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe drum fug de mine. 12 Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart. 13 Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur. Când se sfătuiesc împreună împotriva mea, ei plănuiesc să‑mi ia viața. 14 Dar eu mă‑ncred în Tine, DOAMNE, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“. 15 Timpul meu^[1] este în mâna Ta; scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei! 16 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău! Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta! 17 DOAMNE, să nu fiu dat de rușine căci pe Tine Te chem. Să fie dați de rușine cei răi! Să se coboare tăcuți în Locuința Morților! 18 Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept. 19 Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine, înaintea fiilor omului. 20 Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile omului; îi adăpostești în colibă de cearta limbilor. 21 Binecuvântat să fie DOMNUL, căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine când eram într‑o cetate asediată. 22 M‑am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele, când am strigat după ajutor către Tine. 23 Iubiți‑L pe DOMNUL, toți sfinții Lui, DOMNUL păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine. 24 Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în DOMNUL.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

In Gottes Händen geborgen

1 Ein Psalm Davids, vorzusingen. 2 HERR, auf dich traue ich, / lass mich nimmermehr zuschanden werden, errette mich durch deine Gerechtigkeit! 3 Neige deine Ohren zu mir, hilf mir eilends! Sei mir ein starker Fels und eine Burg, dass du mir helfest! (Ps 71:3) 4 Denn du bist mein Fels und meine Burg, und um deines Namens willen wollest du mich leiten und führen. 5 Du wollest mich aus dem Netze ziehen, / das sie mir heimlich stellten; denn du bist meine Stärke. 6 In deine Hände befehle ich meinen Geist; du hast mich erlöst, HERR, du treuer Gott. (Lu 23:46) 7 Ich hasse, die sich halten an nichtige Götzen; ich aber vertraue auf den HERRN. 8 Ich freue mich und bin fröhlich über deine Güte, dass du mein Elend ansiehst und kennst die Not meiner Seele 9 und übergibst mich nicht in die Hände des Feindes; du stellst meine Füße auf weiten Raum. 10 HERR, sei mir gnädig, denn mir ist angst! Mein Auge ist trübe geworden vor Gram, matt meine Seele und mein Leib. 11 Denn mein Leben ist hingeschwunden in Kummer und meine Jahre in Seufzen. Meine Kraft ist verfallen durch meine Missetat, und meine Gebeine sind verschmachtet. 12 Allen meinen Bedrängern bin ich ein Spott geworden, eine Last meinen Nachbarn und ein Schrecken meinen Freunden. Die mich sehen auf der Gasse, fliehen vor mir. 13 Ich bin vergessen im Herzen wie ein Toter; ich bin geworden wie ein zerbrochenes Gefäß. 14 Denn ich höre, wie viele mich verleumden: Schrecken ist um und um! Sie halten Rat miteinander über mich und trachten danach, mir das Leben zu nehmen. (Ier 20:3) 15 Ich aber, HERR, hoffe auf dich und spreche: Du bist mein Gott! 16 Meine Zeit steht in deinen Händen. Errette mich von der Hand meiner Feinde und von denen, die mich verfolgen. (Ps 139:16; Ecl 3:1) 17 Lass leuchten dein Antlitz über deinem Knecht; hilf mir durch deine Güte! (Num 6:25; Ps 80:4) 18 HERR, lass mich nicht zuschanden werden; denn ich rufe dich an. Die Frevler sollen zuschanden werden und verstummen im Totenreich. 19 Verstummen sollen die Lügenmäuler, die da reden wider den Gerechten frech, stolz und höhnisch. 20 Wie groß ist deine Güte, HERR, die du bewahrt hast denen, die dich fürchten, und erweisest vor den Menschen denen, die auf dich trauen! 21 Du birgst sie im Schutz deines Angesichts vor den Rotten der Leute, du verbirgst sie in der Hütte vor den zänkischen Zungen. (Ps 27:5) 22 Gelobt sei der HERR; denn er hat seine wunderbare Güte mir erwiesen in einer festen Stadt. 23 Ich sprach wohl in meinem Zagen: Ich bin von deinen Augen verstoßen. Doch du hörtest die Stimme meines Flehens, als ich zu dir schrie. 24 Liebet den HERRN, alle seine Heiligen! Die Gläubigen behütet der HERR und vergilt reichlich dem, der Hochmut übt. 25 Seid getrost und unverzagt alle, die ihr des HERRN harret!