1DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care veți locui, pe care v‑o voi da,3și veți aduce DOMNULUI o jertfă mistuită de foc – fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceți din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută DOMNULUI,4cel care va aduce DOMNULUI ofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr‑o zecime de efă[1] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin[2] de untdelemn.5Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot, să aducă și un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.6Pentru fiecare berbec să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efă[3] de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin[4] de untdelemn,7și o jertfă de băutură dintr‑o treime de hin de vin, de o aromă plăcută DOMNULUI.8Când vor aduce un taur ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace[5] în cinstea DOMNULUI, (Num 6:14)9să aducă împreună cu taurul un dar de mâncare din trei zecimi de efă[6] de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin[7] de untdelemn10și o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută DOMNULUI.11Așa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi.12Așa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.13Așa să facă orice băștinaș care își va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută DOMNULUI.14Dacă vreun străin care locuiește cu voi sau care se naște printre voi de‑a lungul generațiilor voastre, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută DOMNULUI, el va trebui să facă așa cum faceți voi.15Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înaintea DOMNULUI.16Să fie aceeași lege și aceeași poruncă atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»“17DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:18„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care vă duc19și când veți mânca din pâinea țării, să aduceți DOMNULUI o contribuție prin ridicare.20Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S‑o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat.21De‑a lungul generațiilor voastre, să oferiți DOMNULUI această contribuție din prima parte a aluatului vostru.[8]
Jertfe pentru păcatul fără voie
22Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe care DOMNUL i le‑a spus lui Moise23– tot ce v‑a poruncit DOMNUL prin Moise, din ziua în care DOMNUL a dat porunci și până mai târziu, de‑a lungul generațiilor voastre, –24dacă deci comunitatea a păcătuit fără voie, fără să‑și dea seama, atunci toată comunitatea să aducă un taur ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcută DOMNULUI, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii și un țap ca jertfă pentru păcat.25Preotul să facă ispășire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel și ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie și și‑au adus atât ofranda, adică jertfa mistuită de foc pentru DOMNUL, cât și jertfa pentru păcat înaintea DOMNULUI, pentru păcatul pe care l‑au săvârșit fără voie.26Toată comunitatea fiilor lui Israel va fi iertată, atât ei, cât și străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.27Dacă cineva păcătuiește fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.28Preotul să facă ispășire înaintea DOMNULUI pentru cel care a păcătuit fără voie și după ce va face ispășire pentru el, va fi iertat.29Să fie aceeași lege pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băștinașul dintre fiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor.30Însă cel ce păcătuiește cu voie[9] – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește pe DOMNUL. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului.31Fiindcă a disprețuit Cuvântul DOMNULUI și a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin. Pedeapsa pentru nelegiuire va fi asupra lui.»“
Pedeapsa pentru călcarea Sabatului
32În timp ce fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat.33Cei care‑l găsiseră adunând vreascuri l‑au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron și a întregii comunități.34Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l‑au pus sub pază.35DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Omul acela să fie pedepsit cu moartea. Întreaga comunitate să‑l omoare cu pietre în afara taberei.“36Întreaga comunitate l‑a dus în afara taberei și l‑a omorât cu pietre, așa cum DOMNUL i‑a poruncit lui Moise.
Ciucurii de la veșminte
37DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:38„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă ciucuri la colțurile hainelor, de‑a lungul generațiilor lor, și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colț.39Când veți avea ciucurii aceștia, să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncile DOMNULUI ca să le puteți împlini. Și astfel nu veți mai umbla după poftele inimilor voastre și ale ochilor voștri, după care v‑ați luat ca să curviți.40Așa vă veți aduce aminte să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfinți pentru Dumnezeul vostru.41Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.“
1Und der HERR redete mit Mose und sprach:2Rede mit den Israeliten und sprich zu ihnen: Wenn ihr in das Land kommt, das ich euch zur Wohnung geben werde,3und ihr dem HERRN Feueropfer darbringen wollt von Rindern oder von Schafen, es sei ein Brandopfer oder ein Schlachtopfer oder um ein besonderes Gelübde zu erfüllen oder als freiwillige Gabe oder bei euren Festen, um dem HERRN einen lieblichen Geruch zu bereiten,4dann soll, wer nun seine Gabe dem HERRN opfern will, als Speisopfer ein Zehntel feines Mehl darbringen, vermengt mit einer viertel Kanne Öl, (Lev 2:1; Num 28:5)5und als Trankopfer auch eine viertel Kanne Wein zu dem Brandopfer oder zu dem Schlachtopfer, zu jedem Schaf, das geopfert wird. (Ex 29:40; Lev 23:13; Num 28:7)6Wenn aber ein Widder geopfert wird, sollst du ein Speisopfer bereiten aus zwei Zehnteln feinem Mehl, mit einer drittel Kanne Öl vermengt,7und als Trankopfer auch eine drittel Kanne Wein. Das sollst du dem HERRN zum lieblichen Geruch opfern.8Willst du aber ein Rind zum Brandopfer oder zum besonderen Gelübdeopfer oder als Dankopfer dem HERRN bereiten,9so sollst du zu dem Rind ein Speisopfer darbringen aus drei Zehnteln feinem Mehl, mit einer halben Kanne Öl vermengt,10und als Trankopfer auch eine halbe Kanne Wein. Das ist ein Feueropfer für den HERRN zum lieblichen Geruch.11So sollst du tun mit einem Stier, mit einem Widder, mit einem Schaf oder mit einer Ziege.12Wie die Zahl dieser Opfer, so soll auch die Zahl der Speisopfer und Trankopfer sein.13Wer ein Einheimischer ist, der soll es so halten, wenn er dem HERRN opfern will ein Feueropfer zum lieblichen Geruch.14Und wenn ein Fremdling bei euch wohnt oder unter euch bei euren Nachkommen lebt und will dem HERRN ein Feueropfer zum lieblichen Geruch darbringen, so soll er es halten wie ihr.15Für die ganze Gemeinde gelte nur eine Satzung, für euch wie auch für die Fremdlinge. Eine ewige Satzung soll das sein für eure Nachkommen, dass vor dem HERRN der Fremdling sei wie ihr. (Ex 12:48)16Einerlei Ordnung, einerlei Recht soll gelten für euch und für den Fremdling, der bei euch wohnt.17Und der HERR redete mit Mose und sprach:18Rede mit den Israeliten und sprich zu ihnen: Wenn ihr in das Land kommt, in das ich euch bringen werde,19und ihr esst von dem Brot des Landes, so sollt ihr dem HERRN eine Abgabe darbringen:20Als Erstling eures Teigs sollt ihr einen Kuchen als Abgabe darbringen. Wie die Abgabe von der Tenne, (Ne 10:38; Ez 44:30)21so sollt ihr auch dem HERRN den Erstling eures Teigs als Abgabe geben für alle Zeit. (Deut 26:2)
Über Sünden aus Versehen oder aus Vorsatz
22Und wenn ihr aus Versehen eines dieser Gebote nicht tut, die der HERR dem Mose gesagt hat, (Lev 4:13)23irgendeins von allem, was der HERR euch durch Mose geboten hat, von dem Tage an, da er anfing zu gebieten, und fortan für alle Zeit, –24wenn nun ohne Wissen der Gemeinde ein Versehen vorkommt, so soll die ganze Gemeinde einen jungen Stier als Brandopfer darbringen zum lieblichen Geruch für den HERRN samt seinem Speisopfer und Trankopfer, wie es recht ist, und einen Ziegenbock als Sündopfer.25Und so soll der Priester für die ganze Gemeinde der Israeliten Sühne schaffen, und es wird ihnen vergeben sein; denn es war ein Versehen. Und sie sollen ihre Gabe darbringen als Feueropfer für den HERRN und ihr Sündopfer vor dem HERRN für ihr Versehen,26so wird’s vergeben der ganzen Gemeinde der Israeliten, dazu auch dem Fremdling, der unter euch wohnt, weil das ganze Volk an solchem Versehen teilhat.27Wenn aber ein Einzelner aus Versehen sündigen wird, so soll er eine einjährige Ziege zum Sündopfer bringen. (Lev 4:27)28Und der Priester soll Sühne schaffen vor dem HERRN für den, der aus Versehen gesündigt hat, dass er für ihn Sühne schaffe und ihm vergeben werde.29Und es soll einerlei Gesetz gelten für die, die ein Versehen begehen, für den Einheimischen unter den Israeliten und für den Fremdling, der unter euch wohnt.30Wenn aber ein Einzelner aus Vorsatz frevelt, es sei ein Einheimischer oder Fremdling, so hat der den HERRN geschmäht. Er soll ausgerottet werden aus seinem Volk; (Fapte 13:38; Ev 10:26)31denn er hat des HERRN Wort verachtet und sein Gebot gebrochen. Ja, der soll ausgerottet werden; seine Schuld bleibt auf ihm.
Strafe für eine Sabbatschändung
32Als nun die Israeliten in der Wüste waren, fanden sie einen Mann, der Holz auflas am Sabbattag. (Ex 20:8)33Und die ihn dabei gefunden hatten, wie er Holz auflas, brachten ihn zu Mose und Aaron und vor die ganze Gemeinde.34Und sie legten ihn gefangen, denn es war nicht klar bestimmt, was man mit ihm tun sollte. (Lev 24:12)35Der HERR aber sprach zu Mose: Der Mann soll des Todes sterben; die ganze Gemeinde soll ihn steinigen draußen vor dem Lager. (Ex 31:14; Ex 35:2)36Da führte die ganze Gemeinde ihn hinaus vor das Lager und steinigte ihn, sodass er starb, wie der HERR dem Mose geboten hatte.
Von den Quasten an den Kleidern
37Und der HERR sprach zu Mose:38Rede mit den Israeliten und sprich zu ihnen, dass sie und ihre Nachkommen sich Quasten machen an den Zipfeln ihrer Kleider und blaue Schnüre an die Quasten der Zipfel tun. (Ex 39:1; Deut 22:12; Mat 23:5)39Und dazu sollen die Quasten euch dienen: sooft ihr sie anseht, sollt ihr an alle Gebote des HERRN denken und sie tun, dass ihr euch nicht von eurem Herzen noch von euren Augen verführen lasst und abgöttisch werdet,40damit ihr an alle meine Gebote denkt und sie tut, dass ihr heilig seid eurem Gott.41Ich bin der HERR, euer Gott, der euch aus Ägyptenland geführt hat, dass ich euer Gott sei, ich, der HERR, euer Gott.