1Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat[1]2două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s‑au ridicat împotriva lui Moise.3S‑au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le‑au zis: – Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare, și DOMNUL este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității DOMNULUI?4Când a auzit Moise, s‑a aruncat cu fața la pământ.5Apoi i‑a zis lui Korah și comunității lui: – Dimineață DOMNUL va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l‑a ales, acela se va apropia de El.6Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și comunitatea ta,7și mâine puneți în ele foc și tămâie înaintea DOMNULUI. Omul pe care DOMNUL îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!8Apoi Moise i‑a zis lui Korah: – Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi!9Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v‑a separat de comunitatea lui Israel, aducându‑vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul DOMNULUI, să stați înaintea comunității și s‑o slujiți?10El te‑a adus aproape de El, atât pe tine, cât și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția?11De aceea, să știi că tu și toată comunitatea ta, v‑ați adunat împotriva DOMNULUI. Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?12Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis: – Nu ne vom sui.13Este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în pustie, încât vrei să și domnești peste noi?14Mai mult, nu ne‑ai dus într‑o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne‑ai dat ca moștenire ogoare și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu ne vom sui.15Moise s‑a mâniat foarte tare și I‑a zis DOMNULUI: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le‑am luat nici măcar un măgar și nu le‑am făcut niciun rău niciunuia dintre ei.“16După aceea, Moise i‑a zis lui Korah: – Tu și toată comunitatea ta să vă înfățișați mâine înaintea DOMNULUI – tu, ei și Aaron.17Fiecare să‑și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să‑și pună fărașul înaintea DOMNULUI: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.18Și‑au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron.19Korah a strâns întreaga comunitate împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava DOMNULUI s‑a arătat întregii comunități.20DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:21– Separați‑vă de această comunitate, ca să‑i pot mistui într‑o clipă.22Ei s‑au aruncat cu fața la pământ și au zis: – O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată comunitatea?23DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:24– Vorbește‑i comunității, zicând: „Îndepărtați‑vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram.“25Moise s‑a ridicat și s‑a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el.26El a vorbit comunității, zicând: „Vă rog, îndepărtați‑vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor.“27Ei s‑au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.28Moise le‑a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că DOMNUL m‑a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le‑am făcut din mintea[2] mea.29Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu DOMNUL m‑a trimis.30Dar dacă DOMNUL înfăptuiește ceva cu totul nou, iar pământul își deschide gura și‑i înghite cu tot ceea ce au și se coboară de vii în Locuința Morților[3], atunci să știți că oamenii aceștia L‑au disprețuit pe DOMNUL.“31Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s‑a despicat.32Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor.33Și astfel ei, cu tot ce era al lor, au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s‑a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării.34Tot Israelul, care era în jurul lor, a fugit la strigătul acestora pentru că ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“35Și a ieșit un foc de la DOMNUL și i‑a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.36Apoi DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:37„Spune‑i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie focul[4] la distanță.38Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le‑au adus înaintea DOMNULUI și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel.“39Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le‑a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului.40Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin[5], care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea DOMNULUI, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și celor ce au fost cu el, așa cum DOMNUL îi vorbise lui Elazar prin Moise. (Num 1:51)
Rebeliunea întregului popor
41A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul DOMNULUI!“42În timp ce comunitatea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s‑au întors spre Cortul Întâlnirii. Și iată că norul l‑a acoperit și slava DOMNULUI s‑a arătat.43Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii44și DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:45„Ieșiți din mijlocul acestei comunități ca s‑o mistui într‑o clipă!“ Ei s‑au aruncat cu fața la pământ.46Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia‑ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du‑te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea DOMNULUI; urgia a început.“47Aaron a luat fărașul pentru cărbuni, după cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor.48El s‑a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s‑a oprit.49Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah.50Aaron s‑a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.
1Und Korach[1], der Sohn Jizhars, des Sohnes Kehats, des Sohnes Levis, dazu Datan und Abiram, die Söhne Eliabs, und On, der Sohn Pelets, die Söhne Rubens, (Ex 6:16; Ex 6:18; Ex 6:21; Num 26:7; Iuda 1:11)2die empörten sich gegen Mose, dazu zweihundertfünfzig Männer unter den Israeliten, Vorsteher der Gemeinde, von der Versammlung berufen, namhafte Leute. (Num 12:1)3Und sie versammelten sich gegen Mose und Aaron und sprachen zu ihnen: Ihr geht zu weit! Denn die ganze Gemeinde, sie alle sind heilig, und der HERR ist unter ihnen. Warum erhebt ihr euch über die Gemeinde des HERRN?4Als Mose das hörte, fiel er auf sein Angesicht (Num 14:5)5und sprach zu Korach und zu seiner ganzen Rotte: Morgen wird der HERR kundtun, wer ihm gehört, wer heilig ist und zu ihm nahen soll; wen er erwählt, der soll zu ihm nahen. (2 Tim 2:19)6Dies tut: Nehmt euch Pfannen, Korach und seine ganze Rotte,7und legt Feuer hinein und tut Räucherwerk darauf vor dem HERRN am Morgen. Wen dann der HERR erwählt, der ist heilig. Ihr geht zu weit, ihr Söhne Levi!8Und Mose sprach zu Korach: Höret doch, ihr Söhne Levi!9Ist’s euch zu wenig, dass euch der Gott Israels ausgesondert hat aus der Gemeinde Israel, ihm zu nahen, damit ihr den Dienst für die Wohnung des HERRN verseht und vor die Gemeinde tretet, um ihr zu dienen? (Num 3:6; Num 4:4)10Er hat dich und mit dir alle deine Brüder, die Söhne Levi, zu sich nahen lassen – und ihr sucht nun auch das Priestertum?11Du und deine ganze Rotte, ihr macht einen Aufruhr wider den HERRN! Es ist nicht allein Aaron, gegen den ihr murrt.12Und Mose schickte hin und ließ Datan und Abiram rufen, die Söhne Eliabs. Da sprachen sie: Wir ziehen nicht hinauf[2]!13Ist’s nicht genug, dass du uns aus dem Lande geführt hast, darin Milch und Honig fließt, und uns tötest in der Wüste? Musst du auch noch über uns herrschen?14Wie fein hast du uns gebracht in ein Land, darin Milch und Honig fließt, und hast uns Äcker und Weinberge zum Erbteil gegeben! Willst du den Leuten auch die Augen ausreißen? Wir ziehen nicht hinauf! (Ex 3:8)15Da ergrimmte Mose sehr und sprach zu dem HERRN: Wende dich nicht zu ihrem Opfer. Ich habe nicht einen Esel von ihnen genommen und habe keinem von ihnen ein Leid getan. (1 Sam 12:3)16Und Mose sprach zu Korach: Du und deine ganze Rotte, ihr sollt morgen vor den HERRN kommen, du und sie und Aaron.17Und ein jeder nehme seine Pfanne und lege Räucherwerk darauf, und tretet hin vor den HERRN, ein jeder mit seiner Pfanne, zweihundertfünfzig Pfannen; auch du und Aaron, ein jeder mit seiner Pfanne.18Und ein jeder nahm seine Pfanne und legte Feuer hinein und tat Räucherwerk darauf, und sie traten vor den Eingang der Stiftshütte und Mose und Aaron auch.19Und Korach versammelte gegen sie die ganze Gemeinde vor dem Eingang der Stiftshütte. Da erschien die Herrlichkeit des HERRN vor der ganzen Gemeinde. (Num 14:10)20Und der HERR redete mit Mose und Aaron und sprach:21Scheidet euch von dieser Gemeinde, damit ich sie im Nu vertilge. (Gen 19:14)22Sie fielen aber auf ihr Angesicht und sprachen: Ach, Gott, der du bist der Gott des Lebensodems für alles Fleisch, wenn ein einziger Mann gesündigt hat, willst du darum gegen die ganze Gemeinde wüten? (2 Sam 24:17; Iov 10:12; Iov 12:10)23Und der HERR redete mit Mose und sprach:24Sage der Gemeinde: Weicht ringsherum zurück von der Wohnung Korachs und Datans und Abirams.25Und Mose stand auf und ging zu Datan und Abiram, und die Ältesten Israels folgten ihm nach;26und er redete mit der Gemeinde und sprach: Weicht von den Zelten dieser ruchlosen Menschen und rührt nichts an, was sie haben, damit ihr nicht auch umkommt durch all ihre Sünde.27Da kehrten sie sich ab von der Wohnung Korachs, Datans und Abirams. Datan aber und Abiram gingen heraus und traten an die Tür ihrer Zelte mit ihren Frauen und Söhnen und kleinen Kindern.28Und Mose sprach: Daran sollt ihr merken, dass mich der HERR gesandt hat, alle diese Werke zu tun, und dass ich sie nicht tue aus meinem eigenen Herzen:29Werden sie sterben, wie alle Menschen sterben, oder heimgesucht, wie alle Menschen heimgesucht werden, so hat mich der HERR nicht gesandt;30wird aber der HERR etwas Neues schaffen, dass die Erde ihren Mund auftut und sie verschlingt mit allem, was sie haben, dass sie lebendig hinunter in das Totenreich fahren, so werdet ihr erkennen, dass diese Leute den HERRN gelästert haben.31Und als er alle diese Worte beendet hatte, zerriss die Erde unter ihnen (Deut 11:6)32und tat ihren Mund auf und verschlang sie mit ihren Sippen, mit allen Menschen, die zu Korach gehörten, und mit all ihrer Habe.33Und sie fuhren lebendig in das Totenreich hinunter mit allem, was sie hatten, und die Erde deckte sie zu und sie kamen um, mitten aus der Gemeinde heraus.34Und ganz Israel, das um sie her war, floh vor ihrem Geschrei; denn sie dachten: Dass uns die Erde nicht auch verschlinge!35Und Feuer fuhr aus von dem HERRN und fraß auch die zweihundertfünfzig Männer, die das Räucherwerk opferten. (Lev 10:1; Ps 106:17)