1Tot poporul s‑a strâns ca un singur om în piațeta din fața Porții Apelor. Ei i‑au zis cărturarului[1] Ezra să aducă el Cartea Legii lui Moise, pe care DOMNUL o poruncise lui Israel.2Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbați, femei și din toți cei care erau în stare să o înțeleagă. Era ziua întâi a lunii a șaptea.3Ezra a citit din Lege în piațeta dinaintea Porții Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezența bărbaților, a femeilor și a celor ce puteau să o înțeleagă. Tot poporul asculta cu atenție la citirea Cărții Legii.4Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn construită cu acest prilej. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Șema, Anaia, Uria, Hilchia și Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mișael, Malchia, Hașum, Hașbadana, Zaharia și Meșulam.5Ezra a deschis Cartea înaintea ochilor întregului popor, căci era așezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s‑a ridicat în picioare.6Ezra L‑a binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul cel Mare, și întreg poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“ Apoi s‑au plecat și s‑au închinat DOMNULUI cu fața la pământ.7Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Akub, Șabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții ajutau poporul să înțeleagă Legea, iar poporul stătea în picioare.8Ei citeau deslușit din Cartea Legii lui Dumnezeu și‑i arătau înțelesul, astfel încât poporul să înțeleagă cele citite.9Guvernatorul Neemia, preotul și cărturarul Ezra, precum și leviții care învățau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentru DOMNUL, Dumnezeul vostru. Să nu bociți și să nu plângeți!“ Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii.10Ei le‑au mai zis: „Duceți‑vă și mâncați mâncăruri alese, beți băuturi dulci și trimiteți câte ceva și celor ce n‑au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă întristați, căci bucuria DOMNULUI este tăria voastră!“11Leviții domoleau poporul, zicând: „Liniște, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă întristați!“12Tot poporul s‑a dus apoi să mănânce, să bea și să trimită câte ceva și altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înțeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.
Celebrarea Sărbătorii Corturilor
13A doua zi, căpeteniile familiilor întregului popor, preoții și leviții s‑au adunat împreună la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii.14Au găsit scris în Legea poruncită de DOMNUL prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a șaptea.15Totodată au înțeles că trebuie să proclame și să răspândească în toate cetățile lor și în Ierusalim următoarea veste: „Duceți‑vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri de alți copaci stufoși, ca să faceți corturi, după cum este scris.“[2] (Lev 23:37)16Poporul a ieșit, a adunat ramuri și și‑a făcut corturi, fiecare pe acoperișul casei lui, în curtea lui sau în curțile Casei lui Dumnezeu, în piațeta de la Poarta Apelor și în piațeta de la Poarta Efraim.17Toată mulțimea întoarsă din captivitate și‑a făcut corturi și a locuit în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai făcuseră așa ceva. Și a fost o bucurie nespus de mare.18Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ținut sărbătoarea timp de șapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, așa cum era rânduit.
Neemia 8
Lutherbibel 2017
de la Deutsche Bibelgesellschaft1versammelte sich das ganze Volk wie ein Mann auf dem Platz vor dem Wassertor, und sie sprachen zu Esra, dem Schriftgelehrten, er sollte das Buch des Gesetzes des Mose holen, das der HERR Israel geboten hat. (Ezra 7:6)2Und Esra, der Priester, brachte das Gesetz vor die Gemeinde, Männer und Frauen und alle, die es verstehen konnten, am ersten Tage des siebenten Monats (Deut 31:10)3und las daraus auf dem Platz vor dem Wassertor vom lichten Morgen an bis zum Mittag vor Männern und Frauen und wer’s verstehen konnte. Und die Ohren des ganzen Volks waren dem Gesetzbuch zugekehrt.4Und Esra, der Schriftgelehrte, stand auf einer hölzernen Kanzel, die sie dafür gemacht hatten, und neben ihm standen Mattitja, Schema, Anaja, Uria, Hilkija und Maaseja zu seiner Rechten, aber zu seiner Linken Pedaja, Mischaël, Malkija, Haschum, Haschbaddana, Secharja und Meschullam.5Und Esra tat das Buch auf vor aller Augen, denn er überragte alles Volk; und da er’s auftat, stand alles Volk auf.6Und Esra lobte den HERRN, den großen Gott. Und alles Volk antwortete mit erhobenen Händen »Amen! Amen!«, und sie neigten sich und beteten den HERRN an mit dem Antlitz zur Erde.7Und die Leviten Jeschua, Bani, Scherebja, Jamin, Akkub, Schabbetai, Hodija, Maaseja, Kelita, Asarja, Josabad, Hanan, Pelaja unterwiesen das Volk im Gesetz; und das Volk stand auf seinem Platz.8Und sie lasen aus dem Buch, dem Gesetz Gottes, Abschnitt für Abschnitt und erklärten es, sodass man verstand, was gelesen wurde.9Und Nehemia, der Tirschata[1], und Esra, der Priester und Schriftgelehrte, und die Leviten, die das Volk unterwiesen, sprachen zu allem Volk: Dieser Tag ist heilig dem HERRN, eurem Gott; darum seid nicht traurig und weint nicht! Denn alles Volk weinte, als sie die Worte des Gesetzes hörten. (Ne 5:14)10Und Esra sprach zu ihnen: Geht hin und esst fette Speisen und trinkt süße Getränke und sendet davon auch denen, die nichts für sich bereitet haben; denn dieser Tag ist heilig unserm Herrn. Und seid nicht bekümmert; denn die Freude am HERRN ist eure Stärke.11Und die Leviten hießen alles Volk schweigen und sprachen: Seid still, denn der Tag ist heilig; seid nicht bekümmert!12Und alles Volk ging hin, um zu essen, zu trinken und davon auszuteilen und ein großes Freudenfest zu feiern; denn sie hatten die Worte verstanden, die man ihnen kundgetan hatte.
Die Feier des Laubhüttenfestes
13Und am zweiten Tage versammelten sich die Häupter der Sippen des ganzen Volks und die Priester und Leviten bei Esra, dem Schriftgelehrten, dass er sie in den Worten des Gesetzes unterrichtete.14Und sie fanden geschrieben im Gesetz, das der HERR durch Mose geboten hatte, dass die Israeliten am Fest im siebenten Monat in Laubhütten wohnen sollten (Lev 23:34; Lev 23:42)15und dass sie es laut ausrufen und kundtun sollten in allen ihren Städten und in Jerusalem und sagen: Geht hinaus auf die Berge und holt Ölzweige, Balsamzweige, Myrtenzweige, Palmenzweige und Zweige von Laubbäumen, dass man Laubhütten mache, wie es geschrieben steht. (Lev 23:40)16Und das Volk ging hinaus, und sie holten sie und machten sich Laubhütten, ein jeder auf seinem Dach und in ihren Höfen und in den Vorhöfen am Hause Gottes und auf dem Platz am Wassertor und auf dem Platz am Tor Ephraim. (Ne 1:1)17Und die ganze Gemeinde derer, die aus der Gefangenschaft wiedergekommen waren, machte Laubhütten und wohnte darin. Denn dies hatten die Israeliten seit der Zeit Josuas, des Sohnes Nuns, bis auf diesen Tag nicht mehr getan. Und es war eine sehr große Freude.18Und es wurde aus dem Buch des Gesetzes Gottes gelesen alle Tage, vom ersten Tag an bis zum letzten. Und sie hielten das Fest sieben Tage und am achten Tage die Versammlung, wie sich’s gebührt.