Iov 39 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Știi tu vremea când dau naștere caprele de munte? Vezi tu când fac pui cerboaicele? 2 Numeri tu lunile în care sunt gestante, știi tu vremea când dau naștere? 3 Ele se pleacă, își nasc puii, și durerile lor se sfârșesc. 4 Puii lor se întăresc și cresc în sălbăticie; se duc și nu se mai întorc la ele. 5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i‑a desfăcut legăturile? 6 I‑am dat pustia drept casă, ținutul sărat^[1] drept locuință. 7 Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână^[2]. (Ex 3:7) 8 Străbate munții pentru pășune și caută tot ce este verde. 9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Rămâne el noaptea la ieslea ta? 10 Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă? Va grăpa el bulgării din văi pentru tine? 11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu? 12 Crezi tu că se va reîntoarce și că‑ți va strânge el grâul în arie? 13 Aripile struțului bat cu bucurie, deși nu se compară cu aripile și penele berzei. 14 El își lasă ouăle în pământ și le lasă să se încălzească în nisip, 15 uitând că piciorul cuiva le poate strivi sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare. 16 Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n‑ar fi ai lui; nu‑i este groază că truda lui poate fi în zadar. 17 Căci Dumnezeu l‑a făcut să uite înțelepciunea și nu i‑a făcut parte de pricepere. 18 Când se ridică și fuge, râde de cal și de călărețul lui. 19 Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă? 20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț? 21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea și iese în întâmpinarea celor înarmați. 22 Râde în fața groazei, nu se înspăimântă și nu se dă înapoi dinaintea sabiei. 23 Tolba cu săgeți zăngănește pe el, lancea și sulița strălucesc. 24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n‑are astâmpăr când sună trâmbița^[3]. 25 La sunetul trâmbiței, el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanților și strigătul de luptă. 26 Oare prin priceperea ta zboară șoimul și își întinde aripile spre sud? 27 La porunca ta se înalță vulturul și își face cuibul pe înălțimi? 28 El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo, pe creasta stâncii și pe întărituri. 29 De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări. 30 Puii lui îi beau sângele; unde sunt cei uciși, acolo este și el.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Weißt du die Zeit, wann die Gämsen gebären, oder hast du aufgemerkt, wann die Hirschkühe kreißen? 2 Zählst du die Monde, die sie erfüllen müssen, oder weißt du die Zeit, wann sie gebären? 3 Sie kauern sich nieder, werfen ihre Jungen und werden los ihre Wehen. 4 Ihre Jungen werden stark und groß im Freien und gehen davon und kommen nicht wieder zu ihnen. 5 Wer hat dem Wildesel die Freiheit gegeben, wer hat ihm die Bande gelöst, 6 dem ich die Steppe zum Hause gegeben habe und die Salzwüste zur Wohnung? 7 Er verlacht das Lärmen der Stadt, die Schreie des Treibers hört er nicht; 8 er durchstreift die Berge, wo seine Weide ist, und sucht, wo es grün ist. 9 Meinst du, der Wildstier wird dir dienen wollen und nachts bleiben an deiner Krippe? 10 Kannst du ihm das Seil anknüpfen, um Furchen zu machen, oder wird er hinter dir in den Tälern den Pflug ziehen? 11 Kannst du dich auf ihn verlassen, weil er so stark ist, und kannst du ihn für dich arbeiten lassen? 12 Kannst du ihm trauen, dass er dein Korn einbringt und in deine Scheune sammelt? 13 Der Fittich der Straußin hebt sich fröhlich; aber ist er wie die Schwinge eines Storchs oder Falken? 14 Lässt sie doch ihre Eier auf der Erde liegen zum Ausbrüten auf dem Boden 15 und vergisst, dass ein Fuß sie zertreten und ein wildes Tier sie zerbrechen kann! 16 Sie ist so hart gegen ihre Jungen, als wären es nicht ihre; es kümmert sie nicht, dass ihre Mühe umsonst war. 17 Denn Gott hat ihr die Weisheit versagt und hat ihr keinen Verstand zugeteilt. 18 Doch wenn sie auffährt, verlacht sie Ross und Reiter. 19 Kannst du dem Ross Kräfte geben oder seinen Hals zieren mit einer Mähne? 20 Kannst du es springen lassen wie die Heuschrecken? Schrecklich ist sein prächtiges Schnauben. 21 Es stampft auf den Boden und freut sich, mit Kraft zieht es aus, den Geharnischten entgegen. 22 Es spottet der Furcht und erschrickt nicht und flieht nicht vor dem Schwert. 23 Über ihm klirrt der Köcher und glänzen Spieß und Lanze. 24 Mit Donnern und Tosen fliegt es über die Erde dahin und lässt sich nicht halten beim Schall der Trompete. 25 Sooft die Trompete erklingt, wiehert es »Hui!« und wittert den Kampf von ferne, das Rufen der Fürsten und Kriegsgeschrei. 26 Fliegt der Habicht empor dank deiner Einsicht und breitet seine Flügel aus, dem Süden zu? 27 Fliegt der Adler auf deinen Befehl so hoch und baut sein Nest in der Höhe? 28 Auf Felsen wohnt er und nächtigt auf Zacken der Felsen und steilen Klippen. 29 Von dort schaut er aus nach Beute, und seine Augen sehen sie von ferne. 30 Seine Jungen gieren nach Blut, und wo Erschlagene liegen, da ist er. (Hab 1:8; Mat 24:28)