Iov 36 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Elihu a continuat și a zis: 2 „Mai rabdă‑mă puțin și‑ți voi arăta că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu. 3 Îmi voi aduce cunoștința de departe și voi arăta dreptatea Creatorului meu. 4 Căci, cu adevărat, vorbele mele nu sunt o înșelătorie; unul desăvârșit în cunoștință este cu voi. 5 Iată, Dumnezeu este măreț și nu respinge pe nimeni; este măreț prin tăria inimii Lui. 6 El nu‑l ține în viață pe cel rău, și le face dreptate celor asupriți. 7 Nu‑Și ia ochii de la cei drepți, ci îi așază pe tron împreună cu împărații și îi înalță pentru totdeauna. 8 Dacă sunt legați în lanțuri și ținuți în legăturile suferinței, 9 El le spune despre lucrarea lor și despre fărădelegile lor, le spune că s‑au mândrit. 10 El le deschide urechile spre disciplină și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire. 11 Dacă Îl ascultă și‑L slujesc, își vor sfârși zilele în fericire, și anii lor în desfătări. 12 Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie^[1] și vor muri fără cunoștință. (Iov 33:18) 13 Cei lipsiți de evlavie în inimă nutresc mânie; nu strigă după ajutor când El îi leagă. 14 Ei mor în tinerețe^[2] și viața lor sfârșește printre cei ce se prostituează^[3]. 15 Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferința lor și le deschide urechea prin asuprire. 16 Tot așa te‑ar fi scos și pe tine din necaz, la un loc larg, departe de strâmtorare și ar fi pus pe masa ta bucate alese. 17 Dar tu te‑ai umplut cu judecata celui rău; judecata și dreptatea te cuprind. 18 Nimeni să nu te amăgească prin bogății^[4] și nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale! 19 Te‑ar putea feri de necaz bogăția sau toate eforturile pe care le faci? 20 Nu tânji după noapte, ca să smulgi popoarele din locul lor^[5].^[6] 21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nelegiuire; căci se pare că ai ales‑o, mai degrabă, pe aceasta decât suferința. 22 Iată, Dumnezeu este înălțat în puterea Sa; care învățător este ca El? 23 Cine I‑a rânduit calea sau cine‑I poate spune: «Ai greșit!» 24 Adu‑ți aminte să‑I preamărești lucrarea pe care oamenii au lăudat‑o în cântare. 25 Toți oamenii au văzut‑o; fiecare privește la ea de departe. 26 Iată, Dumnezeu este mare, iar noi nu cunoaștem totul! Numărul anilor Lui este de nepătruns. 27 Căci El trage picăturile de apă și ele prefac aburul în ploaie,^[7] 28 pe care norii o lasă să cadă și care picură din plin peste oameni. 29 Cine poate înțelege răspândirea norilor, zgomotele cortului său? 30 Iată, El Își răspândește lumina în jurul Lui și acoperă adâncurile mării. 31 Căci prin acestea judecă^[8] El popoarele; El le dă hrană din belșug. 32 El acoperă fulgerul cu palmele și‑i poruncește unde să lovească. 33 Tunetul său Îi vestește sosirea, iar furtuna anunță mânia Sa aprinsă.^[9]

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Elihus letzte Rede

1 Elihu hob noch einmal an und sprach: 2 Warte noch ein wenig, ich will dich lehren; denn ich habe noch mehr für Gott zu sagen. 3 Ich will mein Wissen von weit herholen und meinem Schöpfer Recht verschaffen. 4 Meine Reden sind wahrlich nicht falsch; vor dir steht einer, der es wirklich weiß. 5 Siehe, Gott ist mächtig und verwirft niemand; er ist mächtig an Kraft des Herzens. 6 Den Frevler erhält er nicht am Leben, sondern schafft dem Elenden Recht. (Ps 72:4; Ps 72:12; Ps 146:7) 7 Er wendet seine Augen nicht von dem Gerechten, sondern mit Königen auf dem Thron lässt er sie sitzen immerdar, dass sie groß werden. (Ps 113:7) 8 Und wenn sie gefangen liegen in Ketten und elend, gebunden mit Stricken, 9 so hält er ihnen vor, was sie getan haben, und ihre Sünden, dass sie sich überhoben haben, 10 und öffnet ihnen das Ohr zur Warnung und sagt ihnen, dass sie sich von dem Unrecht bekehren sollen. (Iov 33:16) 11 Gehorchen sie und dienen ihm, so vollenden sie ihre Tage im Guten und ihre Jahre in Wonne. 12 Gehorchen sie nicht, so laufen sie in den Tod und vergehen in Unverstand. 13 Die Ruchlosen verhärten sich im Zorn. Sie flehen nicht, auch wenn er sie gefangen legt; 14 so wird ihre Seele in der Jugend sterben und ihr Leben unter den Hurern im Tempel. 15 Aber den Elenden wird er durch sein Elend erretten und ihm das Ohr öffnen durch Trübsal. 16 So reißt er auch dich aus dem Rachen der Angst in einen weiten Raum, wo keine Bedrängnis mehr ist; und deinen Tisch füllt er mit Gutem. 17 Wenn du aber richtest wie ein Frevler, so halten dich Gericht und Recht fest. 18 Sieh zu, dass nicht dein Zorn dich verlockt oder die Menge des Lösegeldes dich verleitet. 19 Wird dein Geschrei dich aus der Not bringen oder alle kräftigen Anstrengungen? 20 Sehne dich nicht nach der Nacht, die Völker wegnimmt von ihrer Stätte! 21 Hüte dich und kehre dich nicht zum Unrecht, denn Unrecht wählst du lieber als Elend! 22 Siehe, Gott ist groß in seiner Kraft; wo ist ein Lehrer, wie er ist? (Ps 25:9) 23 Wer will ihm weisen seinen Weg, und wer will zu ihm sagen: »Du tust Unrecht«? 24 Denk daran, dass du sein Werk preisest, von dem die Menschen singen. 25 Denn alle Menschen sehen es, der Mensch schaut’s nur von ferne. 26 Siehe, Gott ist groß und unbegreiflich; die Zahl seiner Jahre kann niemand erforschen. 27 Er zieht empor die Wassertropfen und treibt seine Wolken zusammen zum Regen, 28 dass die Wolken überfließen und Regen triefen lassen auf die Menge der Menschen. 29 Wer versteht, wie er die Wolken türmt und donnern lässt aus seinem Gezelt? 30 Siehe, er breitet sein Licht um sich und bedeckt alle Tiefen des Meeres. 31 Denn damit regiert er die Völker und gibt Speise die Fülle. 32 Er bedeckt seine Hände mit Blitzen und bietet sie auf gegen den, der ihn angreift. 33 Ihn kündet an sein Donnern, wenn er mit Zorn eifert gegen den Frevel.