Iov 34 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Elihu a răspuns și a zis: 2 „Ascultați cuvintele mele, înțelepților, și luați aminte la mine, voi, cei ce cunoașteți! 3 Căci urechea verifică cuvintele, iar cerul gurii gustă, ca să mănânce. 4 Să ne alegem ce este drept; să cunoaștem ce este bine între noi. 5 Căci Iov a zis: «Sunt drept, însă Dumnezeu nu‑mi dă dreptate. 6 Deși sunt drept, sunt considerat mincinos. Deși nu comit fărădelege, săgețile Lui mă rănesc și nu mă mai vindec.» 7 Este vreun alt om ca Iov, care să bea batjocura ca pe apă, 8 care să umble cu cei ce săvârșesc nelegiuirea și să se însoțească cu oamenii răutății? 9 Căci el a zis: «Nu este de niciun folos omului să‑și găsească desfătarea în Dumnezeu.» 10 De aceea, voi, oameni pricepuți, ascultați‑mă! Departe de Dumnezeu răutatea și de Cel Atotputernic nedreptatea! 11 Căci El răsplătește omului după lucrarea lui și dă fiecăruia după calea lui. 12 Dumnezeu nu poate săvârși fărădelegea, Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea. 13 Cine I‑a încredințat pământul? Cine I‑a supus întreaga lume? 14 Dacă Și‑ar pune inima la aceasta, dacă Și‑ar aduna la El duhul^[1] și suflarea, 15 orice trup ar pieri împreună, și omul s‑ar întoarce în țărână. 16 Dacă ai înțelegere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele! 17 Poate stăpâni cel ce urăște judecata? Îl vei condamna tu pe Cel Drept și Puternic, 18 Care zice unui împărat: «Ticălosule!», și nobililor: «Răilor!», 19 Care nu părtinește pe domnitori, nici nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale? 20 Ei mor într‑o clipă, la miezul nopții; poporul se clatină și piere. Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini. 21 Ochii Săi cunosc căile omului; El îi vede fiecare pas. 22 Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se ascundă cei ce săvârșesc nelegiuirea. 23 Dumnezeu nu are nevoie să cerceteze un om prea mult, ca să‑l aducă la judecată înaintea Lui. 24 El îi zdrobește pe cei puternici fără cercetare și‑i pune pe alții în locul lor. 25 Pentru că le cunoaște faptele, îi răstoarnă noaptea și sunt zdrobiți. 26 Îi lovește pentru răutatea lor în locul unde oamenii îi pot vedea, 27 pentru că nu L‑au mai urmat și nu le‑a mai păsat de niciuna din căile Lui. 28 Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui, așa că El a auzit strigătul celui în necaz. 29 Când tace, cine‑L poate condamna? Când Își ascunde fața, cine‑L poate vedea? La fel Se poartă fie cu un neam, fie cu un om, 30 astfel încât omul lipsit de evlavie să nu domnească, să nu fie o cursă pentru popor. 31 Căci I‑a zis el vreodată lui Dumnezeu: «Am îndurat; nu voi mai păcătui. 32 Învață‑mă ceea ce nu văd! Dacă am săvârșit nedreptate, nu voi mai face!»? 33 Oare, după părerea ta, va răsplăti El când tu disprețuiești? Dar tu vei alege, nu eu! Deci spune ce știi! 34 Oamenii pricepuți îmi vor zice, iar omul înțelept care mă aude, va spune: 35 «Iov vorbește fără cunoștință, iar cuvintele lui sunt fără pricepere.» 36 Să fie încercat Iov până la sfârșit, pentru răspunsurile lui printre oamenii nelegiuirii! 37 El adaugă fărădelege la păcatul său, bate din palme între noi și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Elihus zweite Rede

1 Und Elihu hob an und sprach: 2 Höret, ihr Weisen, meine Rede, und ihr Verständigen, merkt auf mich! 3 Denn das Ohr prüft die Rede, wie der Gaumen die Speise schmeckt. (Iov 12:11) 4 Lasst uns ein Urteil finden, dass wir miteinander erkennen, was gut ist. 5 Denn Hiob hat gesagt: »Ich bin gerecht, doch Gott verweigert mir mein Recht; (Iov 27:2; Iov 33:9) 6 ich soll lügen, obwohl ich recht habe, und mich quält der Pfeil, der mich traf, obwohl ich doch ohne Schuld bin.« (Iov 6:4; Iov 9:15; Iov 9:20) 7 Wo ist so ein Mann wie Hiob, der Hohn trinkt wie Wasser (Iov 15:16) 8 und auf dem Wege geht mit den Übeltätern und wandelt mit den gottlosen Leuten? (Ps 1:1) 9 Denn er hat gesagt: »Es nützt dem Menschen nichts, wenn er Gottes Wohlgefallen sucht.« (Iov 9:22) 10 Darum hört mir zu, ihr weisen Männer: Es sei ferne, dass Gott sollte gottlos handeln und der Allmächtige ungerecht; (Deut 32:4; 2 Cro 19:7; Iov 8:3) 11 sondern er vergilt dem Menschen, wie er verdient hat, und trifft einen jeden nach seinem Tun. (Ps 18:26; Ro 2:6; Apo 22:12) 12 Ohne Zweifel, Gott tut niemals Unrecht, und der Allmächtige beugt das Recht nicht. (Iov 19:6) 13 Wer hat ihm die Erde anvertraut? Und wer hat den ganzen Erdkreis hingestellt? 14 Wenn er nur an sich dächte, seinen Geist und Odem an sich zöge, 15 so würde alles Fleisch miteinander vergehen, und der Mensch würde wieder zu Staub werden. (Ps 104:29) 16 Hast du nun Verstand, so höre das und merke auf die Stimme meiner Reden! 17 Kann denn regieren, wer das Recht hasst? Oder willst du den verdammen, der gerecht und mächtig ist, 18 der zum König sagt: »Du heilloser Mann«, und zu den Fürsten: »Ihr Frevler«, 19 der nicht ansieht die Person der Fürsten und achtet den Vornehmen nicht mehr als den Armen? Denn sie sind alle seiner Hände Werk. 20 Plötzlich müssen die Leute sterben und zu Mitternacht erschrecken und vergehen; die Mächtigen werden weggenommen ohne Menschenhand. 21 Denn seine Augen sehen auf eines jeden Weg, und er schaut auf alle ihre Schritte. (Iov 31:4; Prov 5:21) 22 Es gibt keine Finsternis und kein Dunkel, wo sich verbergen könnten die Übeltäter. (Ps 139:11) 23 Denn es wird niemand gesagt, wann er vor Gott zum Gericht erscheinen muss. 24 Er bringt die Stolzen um, ohne sie erst zu verhören, und stellt andere an ihre Stelle; 25 denn er kennt ihre Werke und er stürzt sie des Nachts, dass sie zerschlagen werden. 26 Er urteilt sie ab wie die Frevler an einem Ort, wo viele es sehen, 27 weil sie von ihm gewichen sind und verstanden keinen seiner Wege, 28 sodass das Schreien des Armen vor ihn kommen musste und er das Schreien der Elenden hörte. – (Gen 16:11) 29 Wenn er sich aber ruhig hält, wer will ihn verdammen? Und wenn er das Antlitz verbirgt, wer kann ihn schauen unter allen Völkern und Leuten? – 30 So lässt er denn nicht einen Frevler regieren, der ein Fallstrick ist für das Volk. 31 Wenn einer zu Gott sagt: »Ich habe geirrt, ich will kein Unrecht mehr tun; 32 was ich nicht sehe, das lehre du mich; hab ich unrecht gehandelt, ich will’s nicht mehr tun«, 33 soll er dann nach deinem Sinn vergelten, weil du ja widerrufen hast? Denn du hast zu wählen und nicht ich, und was du erkannt, sage an! 34 Verständige Leute werden zu mir sagen und ein weiser Mann, der mir zuhört: 35 »Hiob redet mit Unverstand, und seine Worte sind nicht klug.« (Iov 38:2) 36 Ja, Hiob sollte bis zum Äußersten geprüft werden, weil er Antwort gibt wie die Ruchlosen. 37 Denn zu seiner Sünde fügt er noch Frevel hinzu. Er treibt Spott unter uns und macht viele Worte wider Gott.