Iov 33 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Așadar, Iov, ascultă‑mi cuvintele, te rog, ia aminte la tot ce‑ți voi spune! 2 Iată, sunt gata să‑mi deschid gura; cuvintele îmi sunt pe vârful limbii. 3 Cuvintele mele vin dintr‑o inimă dreaptă, și buzele mele spun sincer cunoștința. 4 Duhul lui Dumnezeu m‑a făcut; Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață. 5 Răspunde‑mi, dacă poți, pregătește‑te înaintea mea și stai în picioare! 6 Iată, înaintea lui Dumnezeu și eu sunt ca tine, și eu am fost desprins din lut. 7 Nu‑ți fie groază de mine, nu voi apăsa greu asupra ta. 8 Într-adevăr, tu ai vorbit în auzul meu – am auzit sunetul cuvintelor tale. 9 Tu zici: «Sunt curat, fără nelegiuire; sunt pur, nu este vină în mine. 10 Iată că El caută prilejuri împotriva mea, mă consideră dușman al Lui. 11 Îmi pune picioarele în butuci și îmi urmărește toate căile.» 12 Iată, îți răspund că aici n‑ai dreptate, pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul. 13 De ce te cerți cu El pentru că nu răspunde la toate cuvintele omului? 14 Căci Dumnezeu vorbește într‑un fel, sau în două feluri, dar omul nu ia seama. 15 Într‑un vis, într‑o vedenie de noapte, când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc, când ei dorm în patul lor, 16 atunci El deschide urechea oamenilor și pecetluiește mustrarea cu privire la ei,^[1] 17 ca să‑l întoarcă pe om de la faptele lui și să‑l ferească de mândrie, 18 să‑i cruțe sufletul de groapă^[2] și viața de loviturile sabiei.^[3] 19 El este mustrat pe un pat al durerii, cu o luptă neîncetată în oase, 20 așa că vieții lui îi este greață de pâine, iar sufletului lui îi este greață de mâncarea delicioasă. 21 Carnea i se mistuie până când nu se mai vede, iar oasele lui, care cândva nu se vedeau, rămân goale. 22 Sufletul i se apropie de groapă, și viața sa de cei ce aduc moartea. 23 Dar dacă ar fi un înger lângă el, un mijlocitor, unul dintr‑o mie, care să‑l înștiințeze pe om ce este drept, 24 care să arate bunăvoință față de el și să zică: «Cruță‑l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare!», 25 atunci carnea lui devine mai fragedă decât în copilărie; el se întoarce la zilele tinereții sale. 26 Se roagă lui Dumnezeu, și El Își arată bunăvoința față de el; el vede fața Lui, strigând de bucurie, și Dumnezeu îl face înapoi un om drept. 27 Apoi cântă înaintea oamenilor și zice: «Am păcătuit și am pervertit ce era drept, dar n‑am primit ce meritam, 28 ci El mi‑a răscumpărat sufletul ca să nu se ducă în groapă, iar viața mea va vedea lumina.» 29 Iată, Dumnezeu face toate aceste lucruri omului, de două, de trei ori, 30 pentru a‑i aduce înapoi sufletul din groapă, ca să fie luminat cu lumina vieții. 31 Ia aminte, Iov, și ascultă‑mă! Taci și voi vorbi! 32 Dacă ai ceva de zis, răspunde‑mi! Vorbește, pentru că vreau să‑ți dau dreptate. 33 Dacă nu, ascultă‑mă! Taci și te voi învăța înțelepciunea!“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Höre doch, Hiob, meine Rede und merke auf alle meine Worte! 2 Siehe, ich tue meinen Mund auf, und meine Zunge redet in meinem Munde. 3 Mein Herz spricht aufrichtige Worte, und meine Lippen reden lautere Erkenntnis. 4 Der Geist Gottes hat mich gemacht, und der Odem des Allmächtigen hat mir das Leben gegeben. 5 Kannst du, so antworte mir; rüste dich gegen mich und stelle dich. 6 Siehe, vor Gott bin ich wie du, und aus Lehm bin auch ich gemacht. (Iov 10:9) 7 Siehe, du brauchst vor mir nicht zu erschrecken, und mein Drängen soll nicht auf dir lasten. 8 Du hast geredet vor meinen Ohren, den Ton deiner Reden höre ich noch: 9 »Ich bin rein, ohne Missetat, unschuldig und habe keine Sünde. (Iov 16:17; Iov 27:6; Iov 31:1) 10 Siehe, Gott erfindet Vorwürfe wider mich, er betrachtet mich als seinen Feind; (Iov 13:24; Iov 19:11) 11 er hat meine Füße in den Block gelegt und hat acht auf alle meine Wege.« (Iov 13:27) 12 Siehe, darin hast du nicht recht, muss ich dir antworten; denn Gott ist mehr als ein Mensch. 13 Warum willst du mit ihm hadern, weil er auf Menschenworte nicht Antwort gibt? 14 Denn auf eine Weise redet Gott und auf eine zweite; nur beachtet man’s nicht. 15 Im Traum, im Nachtgesicht, wenn der Schlaf auf die Menschen fällt, wenn sie schlafen auf dem Bett, (Iov 4:12) 16 da öffnet er das Ohr der Menschen und schreckt sie auf und warnt sie, (Iov 36:10) 17 damit er den Menschen von seinem Vorhaben abwende und von ihm die Hoffart tilge 18 und bewahre seine Seele vor dem Verderben und sein Leben vor des Todes Geschoss. 19 Auch warnt er ihn durch Schmerzen auf seinem Bett und durch heftigen Kampf in seinen Gliedern, 20 dieses Leben verleidet ihm das Brot, seiner Kehle die Lieblingsspeise. 21 Sein Fleisch schwindet dahin, dass man’s nicht ansehen kann, und seine Knochen stehen heraus, dass man lieber wegsieht; 22 so nähert er sich der Grube und sein Leben den Toten. 23 Kommt dann zu ihm ein Engel, ein Mittler, einer aus tausend, kundzutun dem Menschen, was für ihn recht ist, 24 so wird er ihm gnädig sein und sagen: »Erlöse ihn, dass er nicht hinunterfahre zu den Toten; denn ich habe ein Lösegeld gefunden. (Ps 49:8) 25 Sein Fleisch blühe wieder wie in der Jugend, und er soll wieder jung werden.« (Ps 103:5) 26 Er wird Gott bitten und der wird ihm Gnade erweisen und wird ihn sein Antlitz sehen lassen mit Freuden und wird dem Menschen seine Gerechtigkeit zurückgeben. 27 Er wird vor den Leuten lobsingen und sagen: »Ich hatte gesündigt und das Recht verkehrt, aber es ist mir nicht vergolten worden. 28 Gott hat mich erlöst, dass ich nicht hinfahre zu den Toten, sondern mein Leben das Licht sieht.« 29 Siehe, das alles tut Gott zwei- oder dreimal mit einem jeden, 30 dass er sein Leben zurückhole von den Toten und erleuchte ihn mit dem Licht der Lebendigen. (Ps 56:14; Ps 103:4; Ps 116:9) 31 Merk auf, Hiob, und höre mir zu und schweige, damit ich reden kann! 32 Hast du aber etwas zu sagen, so antworte mir. Sage an, ich will dir gern recht geben! 33 Hast du aber nichts, so höre mir zu und schweige; ich will dich Weisheit lehren.