Iov 15 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Al doilea discurs al lui Elifaz

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis: 2 „Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit? 3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos? 4 Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu. 5 Căci nelegiuirea ta îți învață gura, și ai ales limba celor vicleni. 6 Gura ta te condamnă, nu eu, buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7 Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor? 8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu ești singurul care are înțelepciune? 9 Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem? 10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău. 11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe? 12 De ce îți îndepărtezi inima? Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi, 13 de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte? 14 Ce este omul ca să poată fi curat și cel născut din femeie ca să fie drept? 15 Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi, 16 cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt, care bea nedreptatea ca pe apă! 17 Îți voi explica; ascultă‑mă și îți voi istorisi ceea ce am văzut, 18 ceea ce au istorisit oamenii înțelepți, care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor, 19 pentru că doar lor le‑a fost dată țara și niciun străin n‑a trecut printre ei. 20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale, iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el. 21 Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă. 22 El nu crede că se va întoarce din întuneric; este însemnat pentru sabie.^[1] 23 Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»^[2] Știe că ziua întunericului este aproape. 24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă, 25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic, 26 și a alergat cu încăpățânare^[3] împotriva Lui, cu grosimea marginilor scuturilor lui. 27 Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime și a adunat osânză pe coapse, 28 va sălășlui în cetăți distruse, în case nelocuite, pregătite să ajungă un morman de pietre. 29 Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea, și avuția lui nu va mai împânzi țara. 30 Nu va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădițele și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta. 31 Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune, căci deșertăciunea îi va fi răsplata. 32 Va fi răsplătit înainte de vreme și mlădițele lui nu vor înverzi. 33 El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați, și ca un măslin ale cărui flori au căzut. 34 Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă și focul va mistui corturile mitei. 35 Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire; pântecul lor pregătește înșelătoria.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Des Elifas zweite Rede

1 Da antwortete Elifas von Teman und sprach: 2 Soll ein Weiser antworten mit windiger Einsicht und seinen Bauch so blähen mit leeren Reden? 3 Du verantwortest dich mit Worten, die nichts taugen, und dein Reden ist nichts nütze. 4 Du selbst zerstörst die Gottesfurcht und raubst dir die Andacht vor Gott. 5 Denn deine Schuld lehrt deinen Mund, und du hast erwählt eine listige Zunge. 6 Dein Mund verurteilt dich und nicht ich, deine Lippen zeugen gegen dich. 7 Bist du als der erste Mensch geboren? Kamst du vor den Hügeln zur Welt? 8 Hast du zugehört im Rat Gottes und die Weisheit an dich gerissen? (Iov 11:7; Ro 11:33) 9 Was weißt du, das wir nicht wissen? Was verstehst du, das uns nicht bekannt ist? (Iov 13:2) 10 Es sind Ergraute und Alte unter uns, die länger gelebt haben als dein Vater. 11 Gelten Gottes Tröstungen so gering bei dir und ein Wort, das sanft mit dir verfuhr? 12 Was reißt dein Herz dich fort? Was funkeln deine Augen, 13 dass sich dein Mut wider Gott richtet und du solche Reden aus deinem Munde lässt? 14 Was ist der Mensch, dass er rein sein sollte, und dass der gerecht sein sollte, der vom Weibe geboren ist? (Iov 14:4) 15 Siehe, seinen Heiligen traut Gott nicht, und selbst die Himmel sind nicht rein vor ihm. (Iov 4:18; Iov 25:5) 16 Wie viel weniger ein Mensch, der ein Gräuel ist und verderbt, der Unrecht säuft wie Wasser! 17 Ich will dir’s zeigen, höre mir zu, und ich will dir erzählen, was ich gesehen habe, 18 was die Weisen gesagt und ihre Väter ihnen nicht verborgen haben, 19 denen allein das Land gegeben war, sodass kein Fremder unter ihnen umherzog: 20 Der Frevler bebt sein Leben lang, und dem Tyrannen ist die Zahl seiner Jahre verborgen. (Gen 4:14) 21 Stimmen des Schreckens hört sein Ohr, und mitten im Frieden kommt der Verderber über ihn. 22 Er glaubt nicht, dass er dem Dunkel entrinnen könne, und fürchtet immer das Schwert. 23 Er zieht hin und her nach Brot und weiß, dass ihm der Tag der Finsternis bereitet ist. 24 Angst und Not schrecken ihn, sie überwältigen ihn wie ein König, bereit zum Kampf. 25 Denn er hat seine Hand gegen Gott ausgereckt und dem Allmächtigen getrotzt. 26 Er läuft mit dem Kopf gegen ihn an und ficht halsstarrig wider ihn. 27 Er brüstet sich wie ein fetter Wanst und macht sich feist und dick. 28 Er wohnt in zerstörten Städten, in Häusern, darin niemand bleibt, die zu Steinhaufen bestimmt sind. 29 Doch wird er nicht reich bleiben, und sein Gut wird nicht bestehen, und sein Besitz wird sich nicht ausbreiten im Lande. 30 Er wird der Finsternis nicht entrinnen. Die Flamme wird seine Zweige verdorren, und Gott wird ihn durch den Hauch seines Mundes wegraffen. 31 Er traue nicht auf Trug, sonst wird er betrogen sein, und Trug wird sein Lohn werden. 32 Er verwelkt noch vor der Zeit, und sein Zweig wird nicht mehr grünen. 33 Er gleicht dem Weinstock, der die Trauben unreif abstößt, und dem Ölbaum, der seine Blüte abwirft. 34 Denn die Rotte der Ruchlosen wird unfruchtbar bleiben, und das Feuer wird die Hütten der Bestechlichen fressen. 35 Sie gehen schwanger mit Mühsal und gebären Unglück, und ihr Schoß bringt Trug zur Welt. (Is 59:4)