Iov 13 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a înțeles. 2 Ce știți voi știu și eu; nu sunt mai prejos decât voi. 3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic, vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu! 4 Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni; sunteți cu toții niște doctori de nimic. 5 Mai bine ați fi tăcut! Așa ați fi arătat înțelepciune. 6 Ascultați apărarea mea și luați aminte la argumentele buzelor mele! 7 Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu și veți vorbi cu înșelăciune pentru El? 8 Îi veți ține partea? Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu? 9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta? Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul? 10 Cu siguranță vă va mustra dacă, pe ascuns, Îi țineți partea. 11 Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui? Nu va cădea peste voi groaza Lui? 12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă; apărările voastre sunt apărări de lut. 13 Tăceți și vă voi vorbi; apoi fie cu mine ce‑o fi! 14 Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți și să‑mi pun viața în propriile mâini? 15 Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El. Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.^[1] 16 Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea, căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui. 17 Ascultați cu atenție cuvintele mele și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea! 18 Iată că mi‑am pregătit apărarea; știu că am dreptate. 19 Cine poate să mă acuze? Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri. 20 Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri și nu mă voi ascunde de fața Ta: 21 ridică‑Ți mâna de pe mine și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte. 22 Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde; sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu. 23 Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele? Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu! 24 De ce‑Ți ascunzi fața și mă consideri un dușman? 25 Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt și să urmărești un pai uscat? 26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele. 27 Îmi pui picioarele în butuci, îmi urmărești toate căile și însemnezi tălpile picioarelor mele. 28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred, ca o haină mâncată de molii.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Siehe, das hat alles mein Auge gesehen und mein Ohr gehört, und ich hab’s verstanden. 2 Was ihr wisst, das weiß ich auch, und ich bin nicht geringer als ihr. 3 Doch ich wollte gern zu dem Allmächtigen reden und wollte rechten mit Gott. 4 Aber ihr seid Lügentüncher und seid alle unnütze Ärzte. 5 Wollte Gott, dass ihr geschwiegen hättet, so wäret ihr weise geblieben. (Prov 17:28) 6 Hört doch, wie ich mich verantworte, und merkt auf die Streitsache, von der ich rede! 7 Wollt ihr Gott verteidigen mit Unrecht und Trug für ihn reden? 8 Wollt ihr für ihn Partei ergreifen? Wollt ihr Gottes Sache vertreten? 9 Wird’s euch auch wohlgehen, wenn er euch verhören wird? Meint ihr, dass ihr ihn täuschen werdet, wie man einen Menschen täuscht? 10 Er wird euch hart zurechtweisen, wenn ihr heimlich Partei ergreift. 11 Werdet ihr euch nicht entsetzen, wenn er sich erhebt, und wird sein Schrecken nicht über euch fallen? 12 Was ihr zu bedenken gebt, sind Sprüche aus Asche; eure Bollwerke werden zu Lehmhaufen. 13 Schweigt still und lasst mich reden; es komme über mich, was da will. 14 Was soll ich mein Fleisch mit meinen Zähnen festhalten und mein Leben aufs Spiel setzen? 15 Siehe, auch wenn er mich umbringt, warte ich auf ihn; fürwahr, ich will meine Wege vor ihm verantworten. 16 Auch das muss mir zum Heil sein; denn es kommt kein Ruchloser vor ihn. 17 Hört meine Rede und was ich darlege, mit euren Ohren! 18 Siehe, ich bin zum Rechtsstreit gerüstet; ich weiß, dass ich recht behalten werde. 19 Wer ist, der mit mir rechten könnte? Denn dann wollte ich schweigen und zugrunde gehen. 20 Nur zweierlei tu mir nicht, so will ich mich vor dir nicht verbergen: 21 Lass deine Hand fern von mir sein, und dein Schrecken erschrecke mich nicht; (Iov 9:34) 22 dann rufe, ich will dir antworten, oder ich will reden, dann antworte du mir! 23 Wie groß ist meine Schuld und Sünde? Lass mich wissen meine Übertretung und Sünde. 24 Warum verbirgst du dein Antlitz und hältst mich für deinen Feind? (Iov 19:11) 25 Willst du ein verwehendes Blatt schrecken und einen dürren Halm verfolgen, 26 dass du so Bitteres über mich verhängst und über mich bringst die Sünden meiner Jugend? (Ps 25:7) 27 Du hast meinen Fuß in den Block gelegt und hast acht auf alle meine Pfade und zeichnest meine Fußstapfen nach, 28 der ich doch wie Moder vergehe und wie ein Kleid, das die Motten fressen.