Ieremia 52 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Căderea Ierusalimului

1 Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. (2 Re 24:18; 2 Cro 36:11; Ier 39:1)

2 Re 24:182 Cro 36:11Ier 39:1

2 El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, tot așa cum făcuse și Iehoiachim. 3 Din cauza mâniei DOMNULUI s‑au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, le‑a izgonit din prezența Sa. Zedechia s‑a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei și‑au așezat tabăra înaintea cetății și au zidit întărituri de jur împrejurul ei. 5 Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de‑al unsprezecelea an al regelui Zedechia. 6 În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul țării nu mai avea nimic de mâncare. 7 Atunci s‑a pătruns în cetate, astfel că toți războinicii au fugit. Ei au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat‑o pe drumul spre Araba^[1], (Ier 39:4) 8 însă armata caldeenilor l‑a urmărit pe regele Zedechia și l‑a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se împrăștiase de lângă el. 9 Ei l‑au capturat pe rege și l‑au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, în țara Hamatului. Acesta a rostit o sentință împotriva lui. 10 Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i‑a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea, i‑a înjunghiat și pe toți conducătorii lui Iuda. 11 Apoi împăratul Babilonului i‑a scos ochii lui Zedechia, l‑a legat cu lanțuri de bronz și l‑a dus în Babilon, unde a stat în temniță până în ziua morții lui. 12 În ziua a zecea^[2] a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. (2 Re 25:8) 13 El a dat foc Casei DOMNULUI, palatului regelui și tuturor caselor din Ierusalim. A dat foc tuturor caselor mari. 14 Toată armata caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului. 15 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate o parte din cei mai săraci oameni, poporul^[3] care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului și restul mulțimii. 16 Totuși, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a lăsat în țară câțiva oameni săraci ca să lucreze viile și câmpurile. 17 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa DOMNULUI, precum și piedestalele și „marea“^[4] din bronz care erau în Casa DOMNULUI și au dus tot bronzul la Babilon. (Ier 27:19) 18 Au luat vasele, lopețile, mucarnițele, potirele, farfuriile și toate uneltele de bronz cu care preoții făceau slujba. 19 Căpetenia gărzilor a mai luat și ligheanele, fărașele pentru cărbuni, cupele, oalele, sfeșnicele, lingurile și bolurile – tot ce era de aur sau de argint. 20 Cei doi stâlpi, „marea“, cei doisprezece boi de bronz care erau sub mare și piedestalele, toate aceste obiecte de bronz pe care le făcuse regele Solomon pentru Casa DOMNULUI, aveau o greutate care nu se putea cântări. 21 În ce privește stâlpii, un stâlp avea o înălțime de optsprezece coți^[5], iar circumferința lui se putea măsura cu un fir de doisprezece coți^[6]; grosimea lui era de patru degete și era gol pe dinăuntru. 22 Fiecare avea deasupra un capitel de bronz. Înălțimea unui capitel era de cinci coți^[7], capitelul având de jur împrejur o rețea și rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rodiile lui, era la fel. 23 Erau nouăzeci și șase de rodii pe fiecare parte; toate rodiile aflate de jur împrejurul rețelei erau în număr de o sută. 24 Căpetenia gărzilor i‑a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Țefania, următorul preot în rang și pe cei trei paznici ai porții. 25 Din cetate a luat un demnitar care avea în subordine războinici și încă șapte oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiți în cetate. L‑a mai luat pe scribul conducătorului oștirii, care recruta bărbați din poporul țării, și pe încă șaizeci de bărbați din poporul țării, care fuseseră găsiți tot în cetate. 26 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i‑a luat și i‑a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 27 Acolo, la Ribla, în țara Hamat, împăratul Babilonului i‑a lovit și i‑a omorât. Astfel, Iuda a fost dus în captivitate, departe de țara lui. 28 Acesta este poporul pe care l‑a dus Nebucadnețar în captivitate: în al șaptelea an: trei mii douăzeci și trei de iudei; 29 în al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar, a dus în captivitate din Ierusalim opt sute treizeci și doi de oameni; 30 iar în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a mai dus în captivitate șapte sute patruzeci și cinci de iudei. În total, au fost duși în captivitate patru mii șase sute de oameni.

Eliberarea lui Iehoiachin din temniță

31 În al treizeci și șaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci și cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak^[8], împăratul Babilonului, în primul an al domniei lui, i‑a înălțat capul lui Iehoiachin, regele lui Iuda, și l‑a scos din temniță. (2 Re 25:27) 32 I‑a vorbit cu bunătate și i‑a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 33 Iehoiachin și‑a schimbat hainele de întemnițat și pentru tot restul vieții sale a mâncat la masa împăratului. 34 Împăratul Babilonului s‑a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieții lui, până în ziua morții acestuia.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Bericht über die Zerstörung Jerusalems und die Wegführung nach Babel

1 Zedekia war einundzwanzig Jahre alt, als er König wurde; und er regierte elf Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Hamutal, eine Tochter Jirmejas aus Libna. (2 Re 24:18; 2 Cro 36:11; Ier 39:1) 2 Und er tat, was dem HERRN missfiel, gleichwie Jojakim getan hatte. 3 Denn so geschah es mit Jerusalem und Juda um des Zornes des HERRN willen, bis er sie von seinem Angesicht wegstieß. Und Zedekia fiel ab vom König von Babel. 4 Im neunten Jahr seiner Herrschaft, am zehnten Tage des zehnten Monats kam Nebukadnezar, der König von Babel, mit seinem ganzen Heer vor Jerusalem, und sie belagerten es und machten Bollwerke ringsumher. (Ez 4:2) 5 Und so blieb die Stadt belagert bis ins elfte Jahr des Königs Zedekia. 6 Aber am neunten Tage des vierten Monats nahm der Hunger überhand in der Stadt, und das Volk des Landes hatte nichts mehr zu essen. 7 Da brach man in die Stadt ein, und alle Kriegsleute wandten sich zur Flucht und zogen zur Stadt hinaus bei Nacht durch das Tor zwischen den zwei Mauern auf dem Wege, der zum Garten des Königs geht. Aber die Chaldäer lagen rings um die Stadt her. Und als sie den Weg zum Jordantal nahmen, 8 jagte das Heer der Chaldäer dem König nach, und sie holten Zedekia ein im Jordantal von Jericho. Da zerstreute sich sein ganzes Heer und verließ ihn. 9 Und sie nahmen den König gefangen und brachten ihn hinauf zum König von Babel nach Ribla, das im Lande Hamat liegt; der sprach das Urteil über ihn. 10 Allda ließ der König von Babel die Söhne Zedekias vor dessen Augen töten und tötete auch alle Oberen von Juda in Ribla. 11 Aber Zedekia ließ er die Augen ausstechen und ihn in Ketten legen. So führte ihn der König von Babel nach Babel und legte ihn ins Gefängnis bis zu seinem Tod. (Ier 32:5) 12 Am zehnten Tage des fünften Monats, das ist das neunzehnte Jahr Nebukadnezars, des Königs von Babel, kam Nebusaradan, der Oberste der Leibwache, der stets um den König von Babel war, nach Jerusalem 13 und verbrannte das Haus des HERRN und das Haus des Königs und alle Häuser von Jerusalem; alle großen Häuser verbrannte er mit Feuer. 14 Und das ganze Heer der Chaldäer, das bei dem Obersten der Leibwache war, riss alle Mauern Jerusalems ringsumher nieder. 15 Und etliche von den Geringen im Volk und was vom Volk noch übrig war in der Stadt und die zum König von Babel abgefallen waren und was übrig geblieben war von den Werkleuten führte Nebusaradan, der Oberste der Leibwache, gefangen weg. 16 Von den Geringen im Lande aber ließ Nebusaradan, der Oberste der Leibwache, Weingärtner und Ackerleute zurück. 17 Die bronzenen Säulen am Hause des HERRN und die Gestelle und das eherne Meer am Hause des HERRN zerbrachen die Chaldäer und brachten all die Bronze nach Babel. (Ier 27:19) 18 Und die Töpfe, Schaufeln, Messer, Schalen, Löffel und alle bronzenen Geräte, die man im Gottesdienst zu gebrauchen pflegte, nahmen sie weg. 19 Dazu nahm der Oberste der Leibwache, was golden und silbern war an Bechern, Räuchergefäßen, Schalen, Töpfen, Leuchtern, Löffeln und Schalen. (1 Re 7:15) 20 Die zwei Säulen, das eine Meer, die zwölf bronzenen Rinder unter dem Meer und die Gestelle, welche der König Salomo hatte machen lassen für das Haus des HERRN – die Bronze all dieser Geräte war unermesslich viel. 21 Von den zwei Säulen aber war jede achtzehn Ellen hoch, vier Finger dick und inwendig hohl. Und eine Schnur von zwölf Ellen reichte um sie herum. 22 Oben hatte sie einen bronzenen Knauf, fünf Ellen hoch, und Gitterwerk und Granatäpfel waren an jedem Knauf ringsumher, alles aus Bronze. Ebenso war es bei der anderen Säule und den Granatäpfeln. 23 Es waren sechsundneunzig Granatäpfel daran; im Ganzen waren es hundert Granatäpfel rings um das Gitterwerk. 24 Und der Oberste der Leibwache nahm den obersten Priester Seraja und den zweitobersten Priester Zefanja und die drei Hüter der Schwelle 25 und aus der Stadt einen Kämmerer, der über die Kriegsleute gesetzt war, und sieben Männer, welche stets um den König sein mussten, die man in der Stadt fand, dazu den Schreiber des Feldhauptmanns, der das Volk des Landes zum Heer aufbot, und sechzig Mann vom Volk des Landes, die man in der Stadt fand; 26 diese nahm Nebusaradan, der Oberste der Leibwache, und brachte sie zum König von Babel nach Ribla. 27 Und der König von Babel schlug sie tot zu Ribla, das im Lande Hamat liegt. So wurde Juda aus seinem Lande weggeführt. 28 Dies ist das Volk, das Nebukadnezar weggeführt hat: im siebenten Jahr 3023 Judäer; 29 im achtzehnten Jahr Nebukadnezars 832 Leute aus Jerusalem. 30 Im dreiundzwanzigsten Jahr Nebukadnezars führte Nebusaradan, der Oberste der Leibwache, 745 Leute aus Juda weg. Alle zusammen sind 4600.

Begnadigung des Königs Jojachin

31 Aber im siebenunddreißigsten Jahr, nachdem Jojachin, der König von Juda, weggeführt war, am fünfundzwanzigsten Tage des zwölften Monats erhob Ewil-Merodach, der König von Babel, im Jahr, da er König wurde, das Haupt Jojachins, des Königs von Juda, und entließ ihn aus dem Gefängnis (2 Re 25:27) 32 und redete freundlich mit ihm und setzte seinen Sitz über die Sitze der Könige, die bei ihm in Babel waren. 33 Und Jojachin legte die Kleider seiner Gefangenschaft ab und aß stets bei dem König sein Leben lang. 34 Und was er zum Leben brauchte, wurde ihm als ständiger Unterhalt vom König von Babel gegeben, Tag für Tag sein ganzes Leben lang bis an sein Ende.