Ieremia 25 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Șaptezeci de ani de exil

1 Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda. Era totodată primul an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 2 Ieremia, profetul, a vorbit întregului popor al lui Iuda și tuturor locuitorilor Ierusalimului și le‑a zis: 3 „Timp de douăzeci și trei de ani – din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, și până în ziua aceasta – Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit și eu vi l‑am vestit dis‑de‑dimineață, dar voi nu ați luat aminte. 4 DOMNUL i‑a trimis la voi pe toți robii Săi, profeții; i‑a trimis dis‑de‑dimineață, dar voi n‑ați ascultat și nu v‑ați plecat urechea să luați aminte. 5 Ei au zis: «Întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre și astfel veți putea rămâne în țara pe care DOMNUL v‑a dat‑o vouă și părinților voștri, din veșnicie în veșnicie. 6 Nu vă duceți după alți dumnezei ca să le slujiți și să vă închinați înaintea lor. Nu Mă mâniați prin lucrarea mâinilor voastre și astfel nu vă voi face nimic rău.» 7 Dar voi nu M‑ați ascultat, zice DOMNUL, ci, prin lucrarea mâinilor voastre, M‑ați provocat la mânie și v‑ați făcut rău vouă înșivă. 8 De aceea, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor: «Pentru că nu ați ascultat de cuvintele Mele, 9 voi strânge toate clanurile din nord, zice DOMNUL, și pe slujitorul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și îi voi aduce împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor neamurilor de jur împrejur. Le voi da spre nimicire^[1] și le voi face o pricină de groază și de fluierat, și o ruină veșnică. 10 Voi face să le piară strigătele de bucurie și strigătele de veselie, glasul mirelui și al miresei, zgomotul râșniței și lumina candelei. 11 Toată țara aceasta va deveni un loc pustiu și îngrozitor și toate neamurile acestea vor sluji împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani. 12 Dar când se vor împlini cei șaptezeci de ani, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul lui, țara caldeenilor, pentru nelegiuirea lor, zice DOMNUL. O voi preface într‑o ruină veșnică. 13 Voi aduce peste ea toate lucrurile pe care le‑am rostit împotriva ei, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a fost profețit de Ieremia împotriva tuturor neamurilor. 14 Căci ei vor fi înrobiți de multe neamuri și de regi puternici. Le voi răsplăti după faptele și după lucrarea mâinilor lor.»“

Cupa mâniei Domnului

15 Așa mi‑a vorbit DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea această cupă plină cu vinul mâniei Mele și dă‑l să‑l bea la toate neamurile la care te trimit. 16 Când îl vor bea, vor ameți și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite printre ei.“ 17 Eu am luat cupa din mâna DOMNULUI ca să le dau să bea tuturor neamurilor la care m‑a trimis DOMNUL: 18 Ierusalimului și cetăților lui Iuda, regilor și conducătorilor lui, ca să le prefacă în ruină, într‑o pricină de groază, de fluierat și de blestem, ca în ziua aceasta; 19 lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, conducătorilor lui, întregului său popor 20 și întregului amestec de popoare de acolo, tuturor regilor țării Uț, tuturor regilor filistenilor, – cei ai Așchelonului, ai Gazei, ai Ekronului și ai rămășiței Așdodului –, 21 Edomului, Moabului și fiilor lui Amon; 22 tuturor regilor Tyrului și Sidonului, regilor țărmurilor de dincolo de mare; 23 Dedanului, Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad colțurile bărbii^[2]; 24 tuturor regilor Arabiei și tuturor regilor amestecului de popoare care locuiesc în pustie; 25 tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului și Mediei; 26 tuturor regilor din nord, de aproape și de departe, și unora și altora, tuturor regatelor de pe fața pământului. După ei va bea și împăratul Șeșakului^[3]. 27 „Să le spui: «Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Beți, îmbătați‑vă, vomați și cădeți fără să vă mai ridicați la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!’ 28 Dacă vor refuza să ia cupa din mâna ta și s‑o bea, să le spui că așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘O veți bea cu siguranță! 29 Căci iată, încep să aduc nenorocirea în cetatea peste care este chemat Numele Meu! Și voi să rămâneți nepedepsiți?! Nu veți rămâne nepedepsiți, căci voi chema sabia împotriva tuturor locuitorilor pământului, zice DOMNUL Oștirilor.’» 30 Iar tu, să profețești împotriva lor toate aceste cuvinte și să le spui: «DOMNUL va răcni de pe înălțimi, va face să‑I răsune glasul din Lăcașul Său cel sfânt și va răcni puternic împotriva Locuinței Sale. Va striga împotriva tuturor locuitorilor pământului asemenea celor ce calcă în picioare strugurii. 31 Vuietul va ajunge până la capătul pământului, căci DOMNUL Se ceartă cu neamurile; El intră la judecată cu orice om și‑i dă pe cei răi pradă sabiei, zice DOMNUL.»“ 32 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Iată, nenorocirea se răspândește de la un neam la altul, și de la capătul pământului se ridică o mare furtună.“ 33 În ziua aceea, cei pe care‑i va ucide DOMNUL vor fi peste tot – de la un capăt al pământului la celălalt. Nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. 34 Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți‑vă în cenușă, voi, cei măreți ai turmei! Căci a venit ziua să fiți înjunghiați; veți zăcea împrăștiați și căzuți asemenea fărâmițelor unui vas prețios. 35 Nu mai este nicio scăpare pentru păstori, niciun loc de refugiu pentru cei măreți ai turmei! 36 Se aude strigătul păstorilor și geamătul celor măreți ai turmei, căci DOMNUL le distruge pășunea. 37 Țarcurile^[4] lor liniștite sunt devastate de mânia aprigă a DOMNULUI. 38 Ca un pui de leu, El Și‑a părăsit vizuina, așa că țara a devenit o pustie din cauza sabiei asupritorului și a mâniei aprinse a DOMNULUI.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Die siebzigjährige Herrschaft Babels

1 Dies ist das Wort, das zu Jeremia geschah über das ganze Volk von Juda im vierten Jahr Jojakims, des Sohnes Josias, des Königs von Juda; das ist das erste Jahr Nebukadnezars, des Königs von Babel. (Ier 36:1) 2 Der Prophet Jeremia sprach zu dem ganzen Volk von Juda und zu allen Bürgern Jerusalems: 3 Vom dreizehnten Jahr des Josia an, des Sohnes Amons, des Königs von Juda, ist des HERRN Wort zu mir geschehen bis auf diesen Tag, und ich habe zu euch nun dreiundzwanzig Jahre lang immer wieder gepredigt, aber ihr habt nicht gehört. (Ier 1:2; Ier 35:14; Ier 36:2) 4 Und der HERR hat zu euch immer wieder alle seine Knechte, die Propheten, gesandt; aber ihr habt nicht gehört noch eure Ohren geneigt, mir zu gehorchen, (2 Cro 36:15; Ier 7:25; Ier 11:7; Ier 26:5; Ier 29:19; Ier 44:4)

2 Cro 36:15Ier 7:25Ier 11:7Ier 26:5Ier 29:19Ier 44:4

5 wenn er sprach: Bekehrt euch, ein jeder von seinem bösen Wege und von euren bösen Werken, so sollt ihr in dem Lande, das der HERR euch und euren Vätern gegeben hat, immer und ewiglich bleiben. (Ier 18:11) 6 Folgt nicht andern Göttern, ihnen zu dienen und sie anzubeten, und erzürnt mich nicht durch eurer Hände Werk, damit ich euch nicht Unheil zufügen muss. 7 Aber ihr wolltet mir nicht gehorchen, spricht der HERR, auf dass ihr mich ja erzürntet durch eurer Hände Werk zu eurem eigenen Unheil. 8 Darum, so spricht der HERR Zebaoth: Weil ihr denn meine Worte nicht gehört habt, 9 siehe, so will ich ausschicken und kommen lassen alle Völker des Nordens, spricht der HERR, auch meinen Knecht Nebukadnezar, den König von Babel, und will sie bringen über dies Land und über seine Bewohner und über alle diese Völker ringsum und will an ihnen den Bann vollstrecken und sie zum Entsetzen und zum Spott und zur ewigen Wüste machen 10 und will wegnehmen allen fröhlichen Gesang, die Stimme des Bräutigams und der Braut, das Geräusch der Mühle und das Licht der Lampe. (Ier 7:34; Ier 16:9) 11 Dies ganze Land soll wüst und zerstört liegen, und diese Völker sollen dem König von Babel dienen siebzig Jahre. (2 Cro 36:20; Ier 29:10) 12 Wenn aber die siebzig Jahre um sind, will ich heimsuchen den König von Babel und jenes Volk, spricht der HERR, um ihrer Missetat willen, dazu das Land der Chaldäer und will es zur ewigen Wüste machen. 13 So will ich über dieses Land bringen alle meine Worte, die ich gegen sie geredet habe, alles, was in diesem Buch geschrieben steht, was Jeremia geweissagt hat über alle Völker. 14 Auch sie sollen großen Völkern und großen Königen dienen. So will ich ihnen vergelten nach ihrem Tun und nach den Werken ihrer Hände. (Ier 27:7)

Der Becher des Zorns für alle Völker

15 Denn so sprach zu mir der HERR, der Gott Israels: Nimm diesen Becher mit dem Wein meines Zorns aus meiner Hand und lass daraus trinken alle Völker, zu denen ich dich sende, (Is 51:17; Ier 51:7; Apo 14:10) 16 dass sie trinken, taumeln und toll werden vor dem Schwert, das ich unter sie schicken will. 17 Und ich nahm den Becher aus der Hand des HERRN und ließ trinken alle Völker, zu denen mich der HERR sandte, 18 nämlich Jerusalem samt seinen Königen und Fürsten und die Städte Judas, dass sie wüst und zerstört liegen und ein Spott und Fluch sein sollten – wie es denn heutigentags steht –, 19 auch den Pharao, den König von Ägypten, samt seinen Knechten, seinen Fürsten, seinem ganzen Volk 20 und allem fremden Volk, alle Könige im Lande Uz, alle Könige in der Philister Lande samt Aschkelon, Gaza, Ekron und denen, die übrig geblieben sind in Aschdod, 21 Edom, Moab und die Ammoniter, 22 alle Könige von Tyrus, alle Könige von Sidon, die Könige auf den Inseln jenseits des Meeres, 23 Dedan, Tema, Bus und alle, die sich das Haar stutzen, (Ier 9:25) 24 alle Könige der Araber und alle Könige Arabiens, die in der Wüste wohnen, 25 alle Könige von Simri, alle Könige von Elam, alle Könige von Medien, 26 alle Könige des Nordens, die in der Nähe und die in der Ferne, einen wie den andern, alle Königreiche der Welt, die auf Erden sind. Und der König von Scheschach^[1] soll nach ihnen trinken. (Ier 51:41) 27 Und sprich zu ihnen: So spricht der HERR Zebaoth, der Gott Israels: Trinkt, dass ihr trunken werdet, und speit, dass ihr niederfallt und nicht aufstehen könnt vor dem Schwert, das ich unter euch schicken will. 28 Wenn sie aber den Becher von deiner Hand nicht nehmen und nicht trinken wollen, dann sprich zu ihnen: So spricht der HERR Zebaoth: Ihr müsst trinken! 29 Denn siehe, bei der Stadt, die nach meinem Namen genannt ist, fange ich an mit dem Unheil, und ihr solltet ungestraft bleiben? Ihr sollt nicht ungestraft bleiben, denn ich rufe das Schwert über alle herbei, die auf Erden wohnen, spricht der HERR Zebaoth. (Ier 49:12; Ez 9:6; 1 Pe 4:17) 30 Du aber sollst ihnen alle diese Worte weissagen und zu ihnen sprechen: Der HERR wird brüllen aus der Höhe und seinen Donner hören lassen aus seiner heiligen Wohnung. Er wird brüllen über seine Fluren hin; wie einer, der die Kelter tritt, wird er seinen Ruf erschallen lassen über alle Bewohner der Erde hin, (Ps 29:1; Os 11:10; Ioel 4:16; Amos 1:2)

Ps 29:1Os 11:10Ioel 4:16Amos 1:2

31 und sein Schall wird dringen bis an die Enden der Erde. Der HERR hat einen Rechtsstreit mit den Völkern und will mit allem Fleisch Gericht halten; die Schuldigen wird er dem Schwert übergeben, spricht der HERR. 32 So spricht der HERR Zebaoth: Siehe, Unheil geht aus von Volk zu Volk, und ein großes Wetter wird losbrechen von den Enden der Erde. 33 Zu der Zeit werden die vom HERRN Erschlagenen liegen von einem Ende der Erde bis ans andere Ende; sie werden nicht beklagt noch aufgehoben noch begraben werden, sondern müssen auf dem Felde liegen und zu Dung werden. (Ier 8:2; Ier 9:21; Ier 16:4) 34 Heult, ihr Hirten, und schreit, wälzt euch in der Asche, ihr Herren der Herde; denn die Zeit ist erfüllt, dass ihr geschlachtet und zerstreut werdet und zerbrechen müsst wie ein kostbares Gefäß. (Ier 23:1) 35 Und die Hirten werden nicht fliehen können, und die Herren der Herde werden nicht entrinnen können. 36 Da werden die Hirten schreien, und die Herren der Herde werden heulen, dass der HERR ihre Weide so verwüstet hat 37 und ihre friedlichen Auen vernichtet sind von dem grimmigen Zorn des HERRN. 38 Er hat sein Versteck verlassen wie ein junger Löwe, und ihr Land ist verheert von seinem gewaltigen Schwert und von seinem grimmigen Zorn. (Ier 4:7)