1După ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i‑a dus în captivitate din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, DOMNUL mi‑a arătat două coșuri cu smochine, așezate înaintea Templului DOMNULUI.2Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele timpurii, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, atât de rele încât nu puteau fi mâncate.3DOMNUL m‑a întrebat: – Ce vezi, Ieremia? Eu am răspuns: – Niște smochine. Cele ce arată bine sunt foarte bune, dar cele ce arată rău sunt atât de rele încât nu pot fi mâncate.4Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:5– Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Asemănător acestor smochine bune, așa voi privi Eu cu bunăvoință la exilații lui Iuda pe care i‑am alungat din locul acesta în țara caldeenilor.6Ochii Mei vor veghea asupra lor ca să le fac bine, și‑i voi aduce înapoi în țara aceasta. Îi voi clădi și nu‑i voi mai dărâma; îi voi planta și nu‑i voi mai smulge.7Le voi da o inimă ca să Mă cunoască, pentru că Eu sunt DOMNUL. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, căci se vor întoarce la Mine din toată inima lor.8Dar pe Zedechia, regele lui Iuda, pe conducătorii lui, pe rămășița Ierusalimului, pe cei care au mai rămas în țară și pe cei care locuiesc în țara Egiptului îi voi face ca smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice DOMNUL.9Îi voi face o pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, o rușine, o pildă, o batjocură și un blestem în toate locurile în care îi voi izgoni.10Voi trimite printre ei sabia, foametea și molima până vor pieri din țara pe care le‑am dat‑o lor și părinților lor.“
1Siehe, der HERR zeigte mir zwei Feigenkörbe, aufgestellt vor dem Tempel des HERRN, nachdem Nebukadnezar, der König von Babel, den Jechonja[1], den Sohn Jojakims, den König von Juda, aus Jerusalem weggeführt hatte samt den Großen Judas und den Zimmerleuten und Schmieden und sie nach Babel gebracht hatte. (2 Re 24:6; 2 Re 24:14; Ier 22:24; Ier 29:2; Amos 8:1)2In dem einen Korbe waren sehr gute Feigen, wie die ersten reifen Feigen sind; im andern Korbe waren sehr schlechte Feigen, dass man sie nicht essen konnte, so schlecht waren sie.3Und der HERR sprach zu mir: Jeremia, was siehst du? Ich sprach: Feigen; die guten Feigen sind sehr gut, und die schlechten sind sehr schlecht, dass man sie nicht essen kann, so schlecht sind sie.4Da geschah des HERRN Wort zu mir: (Ez 11:14)5So spricht der HERR, der Gott Israels: Wie auf diese guten Feigen, so will ich gnädig blicken auf die Weggeführten aus Juda, die ich von dieser Stätte habe fortziehen lassen in der Chaldäer Land.6Ich will mein Auge gnädig auf sie richten und sie wieder in dies Land bringen und will sie bauen und nicht niederreißen, ich will sie pflanzen und nicht ausreißen. (Ier 1:10; Ier 31:28)7Und ich will ihnen ein Herz geben, dass sie mich erkennen sollen, dass ich der HERR bin. Und sie sollen mein Volk sein, und ich will ihr Gott sein; denn sie werden sich von ganzem Herzen zu mir bekehren. (Ier 7:23; Ier 31:33; Ez 11:19)8Aber wie die schlechten Feigen, die so schlecht sind, dass man sie nicht essen kann, spricht der HERR, so will ich dahingeben Zedekia, den König von Juda, samt seinen Großen und allen, die übrig geblieben sind in Jerusalem und in diesem Lande und die in Ägyptenland wohnen. (Ier 21:7; Ier 29:16)9Ich will sie zum Bild des Entsetzens, ja des Unglücks machen für alle Königreiche auf Erden, zum Spott und zum Sprichwort, zum Hohn und zum Fluch an allen Orten, wohin ich sie verstoßen werde, (1 Re 9:7; Ier 15:4)10und will Schwert, Hunger und Pest unter sie schicken, bis sie ganz vertilgt sind aus dem Lande, das ich ihnen und ihren Vätern gegeben habe. (Ier 35:15)