1Acestea sunt hotărârile și judecățile pe care să vegheați să le împliniți în țara pe care DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, v‑a dat‑o în stăpânire, în toate zilele vieții voastre pe pământ.2Să distrugeți complet toate locurile aflate pe munții înalți, pe dealuri și sub orice copac verde, unde neamurile pe care le veți stăpâni slujesc dumnezeilor lor.3Să le distrugeți altarele, să le zdrobiți stâlpii sacri și să le ardeți în foc AȘERELE[1], să le dărâmați chipurile cioplite ale dumnezeilor lor și să le nimiciți numele din locurile acelea. (Deut 7:5)4Voi să nu vă închinați astfel înaintea DOMNULUI, Dumnezeul vostru,5ci să‑L căutați în locul pe care DOMNUL, Dumnezeul vostru, îl va alege ca locuință din toate semințiile, ca să‑Și așeze Numele acolo. În acel loc să mergeți.6Acolo să vă aduceți arderile‑de‑tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, contribuțiile mâinilor voastre pentru împlinirea jurămintelor, darurile voastre de bunăvoie și întâii născuți din cirezile voastre și din turmele voastre.7Acolo, în prezența DOMNULUI, să mâncați și să vă bucurați împreună cu familiile voastre de orice realizare a mâinilor voastre, cu care DOMNUL, Dumnezeul vostru, vă va fi binecuvântat.8Să nu faceți așa cum facem noi astăzi aici, unde fiecare face ce este drept în ochii lui,9deoarece n‑ați ajuns încă la locul de odihnă și la moștenirea pe care v‑o dă DOMNUL, Dumnezeul vostru.10Dar, după ce veți traversa Iordanul și vă veți așeza în țara pe care DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a dat‑o ca moștenire și după ce vă va da odihnă din partea tuturor dușmanilor voștri, care vă înconjoară, ca să locuiți în siguranță,11atunci va exista un loc pe care DOMNUL, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a‑Și așeza Numele Lui. Acolo să aduceți tot ceea ce v‑am poruncit: arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, contribuțiile mâinilor voastre și toate darurile voastre alese, pe care le veți aduce DOMNULUI pentru împlinirea jurămintelor voastre.12Să vă bucurați în prezența DOMNULUI, Dumnezeul vostru, voi, fiii voștri și fiicele voastre, robii voștri și roabele voastre, precum și leviții din cetățile voastre, întrucât aceștia n‑au parte de moștenire împreună cu voi.13Ai grijă să nu jertfești arderile‑de‑tot în orice loc pe care îl vei vedea,14ci să aduci arderile‑de‑tot în locul pe care DOMNUL îl va alege într‑una din semințiile tale și acolo să împlinești tot ceea ce‑ți poruncesc.15Totuși, după toată dorința sufletului tău poți să înjunghii și să mănânci carne în cetățile tale potrivit cu binecuvântarea pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți‑o va da. Atât cei necurați, cât și cei curați vor putea să mănânce așa cum se mănâncă din gazelă și din cerb.16Dar să nu mâncați sângele. Să‑l verși pe pământ, ca pe apă.17Nu vei putea să mănânci în cetățile tale zeciuielile din grâne, din must, din ulei, din întâii născuți ai cirezilor și ai turmelor tale, nici din ceea ce aduci pentru împlinirea unui jurământ, nici din darurile de bunăvoie sau din contribuțiile mâinilor tale.18Pe acestea să le mănânci în prezența DOMNULUI, Dumnezeul tău, în locul pe care El îl va alege. Să le mănânci atât tu, fiii tăi și fiicele tale, robii tăi și roabele tale, cât și leviții care locuiesc în cetățile tale. Să te bucuri în prezența DOMNULUI, Dumnezeul tău, de orice realizare a mâinilor tale.19Ai grijă să nu‑l părăsești niciodată pe levit, în toate zilele tale pe pământ.20Când DOMNUL, Dumnezeul tău, îți va lărgi hotarul, așa cum ți‑a promis, și vei zice: «Vreau să mănânc carne!», fiindcă sufletul tău va dori să mănânce carne, să mănânci după toată dorința sufletului tău.21Dacă locul pe care‑l va alege DOMNUL, Dumnezeul tău, pentru a‑Și așeza Numele acolo, va fi prea departe de tine, vei putea să înjunghii, așa cum ți‑am poruncit, din cirezile și din turmele tale, pe care El vi le‑a dat, și vei putea mânca din ele în cetățile[2] tale, după toată dorința sufletului tău.22Numai să le mănânci așa cum se mănâncă gazela și cerbul. Cel necurat și cel curat vor putea mânca și ei.23Ai grijă ca nu cumva să mănânci sângele, deoarece sângele este viața; să nu mănânci viața împreună cu carnea[3]. (Gen 9:4; Lev 17:11)24Să nu‑l mănânci. Să‑l verși pe pământ, ca pe apă.25Să nu‑l mănânci, ca să fii fericit atât tu, cât și urmașii tăi, căci astfel vei înfăptui ce este drept în ochii DOMNULUI.26Însă lucrurile tale sfinte și ceea ce vei aduce pentru împlinirea unui jurământ va trebui să le iei și să le aduci în locul pe care DOMNUL îl va alege.27Să‑ți aduci arderea‑de‑tot, carnea împreună cu sângele, pe altarul DOMNULUI, Dumnezeul tău. Sângele pentru jertfă să fie vărsat pe altarul DOMNULUI, Dumnezeul tău, iar carnea s‑o mănânci.28Să păzești și să asculți toate aceste cuvinte pe care ți le poruncesc, ca să‑ți fie bine pentru totdeauna, atât ție, cât și copiilor tăi după tine, înfăptuind ceea ce este bine și drept în ochii DOMNULUI, Dumnezeul tău.29Când DOMNUL, Dumnezeul tău, va zdrobi dinaintea ta neamurile la care vei merge ca să le stăpânești, le vei alunga și vei locui în țara lor.30După ce vor fi nimicite dinaintea ta, ai grijă ca nu cumva să fii împins spre ele și să cercetezi despre dumnezeii lor, zicând: «Cum slujeau aceste neamuri dumnezeilor lor? Și eu vreau să fac la fel!»31Tu să nu faci așa față de DOMNUL, Dumnezeul tău, căci ele făceau pentru dumnezeii lor toate urâciunile pe care DOMNUL le urăște. Căci ele își ardeau în foc pentru dumnezeii lor chiar și fiii și fiicele.32Voi însă să vegheați ca să împliniți orice cuvânt pe care vi‑l poruncesc. Să nu adăugați nimic la el și să nu înlăturați nimic din el.
1Dies sind die Gebote und Rechte, die ihr halten sollt, dass ihr danach tut im Lande, das der HERR, der Gott deiner Väter, dir gegeben hat, es einzunehmen, solange ihr auf Erden lebt:2Zerstört alle heiligen Stätten, wo die Heiden, die ihr vertreiben werdet, ihren Göttern gedient haben, es sei auf hohen Bergen, auf Hügeln oder unter jedem grünen Baum, (Ex 34:13; Deut 7:5; Deut 7:25)3und reißt um ihre Altäre und zerbrecht ihre Steinmale und verbrennt mit Feuer ihre heiligen Pfähle, zerschlagt die Bilder ihrer Götzen und vertilgt ihren Namen von jener Stätte.4Ihr sollt dem HERRN, eurem Gott, so nicht dienen,5sondern die Stätte, die der HERR, euer Gott, erwählen wird aus allen euren Stämmen, dass er seinen Namen daselbst wohnen lässt, sollt ihr aufsuchen und dahin sollst du kommen.6Dorthin sollt ihr bringen eure Brandopfer und eure Schlachtopfer, eure Zehnten und eure heiligen Abgaben, eure Gelübdeopfer, eure freiwilligen Opfer und die Erstgeburt eurer Rinder und Schafe.7Und ihr und euer Haus sollt dort vor dem HERRN, eurem Gott, essen und fröhlich sein über alles, was eure Hand erworben hat, womit dich der HERR, dein Gott, gesegnet hat.8Ihr sollt es nicht so halten, wie wir es heute hier tun, ein jeder, was ihm recht dünkt.9Denn ihr seid bisher noch nicht zur Ruhe und zu dem Erbteil gekommen, das dir der HERR, dein Gott, geben wird.10Ihr werdet aber über den Jordan gehen und in dem Lande wohnen, das euch der HERR, euer Gott, zum Erbe austeilen wird, und er wird euch Ruhe geben vor allen euren Feinden um euch her, und ihr werdet sicher wohnen. (Ios 1:13; Ios 21:44; 1 Re 5:5; Ps 95:11; Os 2:20; Ev 4:11)11Wenn nun der HERR, dein Gott, eine Stätte erwählt, dass sein Name daselbst wohne, sollt ihr dahin bringen alles, was ich euch gebiete: eure Brandopfer, eure Schlachtopfer, eure Zehnten, eure heiligen Abgaben und alle eure auserlesenen Gelübdeopfer, die ihr dem HERRN geloben werdet.12Und ihr sollt fröhlich sein vor dem HERRN, eurem Gott, ihr und eure Söhne und eure Töchter, eure Knechte und eure Mägde und der Levit, der in euren Städten wohnt; denn er hat weder Anteil noch Erbe mit euch. (Deut 10:9)13Hüte dich, dass du deine Brandopfer nicht an jeder Stätte opferst, die du siehst; (Lev 17:8; Ios 22:16)14sondern an der Stätte, die der HERR erwählt in einem deiner Stämme, da sollst du deine Brandopfer opfern und alles tun, was ich dir gebiete.15Doch darfst du in allen deinen Städten ganz nach Herzenslust schlachten und Fleisch essen nach dem Segen des HERRN, deines Gottes, den er dir gegeben hat. Der Reine wie der Unreine dürfen davon essen, so wie man Reh oder Hirsch isst. (Deut 14:5; Deut 22:1)16Nur das Blut sollst du nicht essen, sondern auf die Erde gießen wie Wasser. (Lev 3:17; Lev 17:11)17Du darfst aber nicht essen in deinen Städten vom Zehnten deines Getreides, deines Weins, deines Öls, auch nicht von der Erstgeburt deiner Rinder und deiner Schafe oder von irgendeiner Gabe, die du gelobt hast, oder von deinem freiwilligen Opfer oder von deiner heiligen Abgabe,18sondern vor dem HERRN, deinem Gott, sollst du das alles essen an der Stätte, die der HERR, dein Gott, erwählt, du und dein Sohn, deine Tochter, dein Knecht, deine Magd und der Levit, der in deiner Stadt lebt, und sollst fröhlich sein vor dem HERRN, deinem Gott, über alles, was deine Hand erworben hat. (Deut 14:23)19Und hüte dich, dass du den Leviten nicht leer ausgehen lässt, solange du in deinem Lande lebst. (Deut 12:1; Deut 14:27)20Wenn aber der HERR, dein Gott, dein Gebiet erweitern wird, wie er dir zugesagt hat, und du sprichst: »Ich will Fleisch essen«, weil es dich gelüstet, Fleisch zu essen, so iss Fleisch ganz nach Herzenslust.21Ist aber die Stätte fern von dir, die der HERR, dein Gott, erwählen wird, dass er seinen Namen daselbst wohnen lasse, so schlachte von deinen Rindern oder Schafen, die dir der HERR gegeben hat, wie ich dir geboten habe, und iss es in deiner Stadt ganz nach Herzenslust.22So wie man Reh oder Hirsch isst, darfst du es essen; der Reine wie der Unreine dürfen’s beide essen. (Deut 15:1)23Allein achte darauf, dass du das Blut nicht isst; denn das Blut ist das Leben; darum sollst du nicht zugleich mit dem Fleisch das Leben essen, (Deut 16:1)24sondern du sollst das Blut auf die Erde gießen wie Wasser25und sollst es nicht essen, auf dass dir’s wohlgehe und deinen Kindern nach dir, weil du tust, was recht ist vor dem HERRN.26Aber deine heiligen Gaben, die dir geboten sind, und was du gelobst, das sollst du aufladen und an die Stätte bringen, die der HERR erwählen wird,27und sollst deine Brandopfer mit Fleisch und Blut legen auf den Altar des HERRN, deines Gottes. Das Blut deiner Schlachtopfer soll gegossen werden auf den Altar des HERRN, deines Gottes, aber das Fleisch sollst du essen. (Deut 6:1)28Sieh zu und höre auf alle diese Worte, die ich dir gebiete, auf dass dir’s wohlgehe und deinen Kindern nach dir ewiglich, weil du tust, was recht und wohlgefällig ist vor dem HERRN, deinem Gott.29Wenn der HERR, dein Gott, vor dir her die Völker ausrottet, zu denen du kommst, ihr Land einzunehmen, und du es eingenommen hast und darin wohnst,30so hüte dich, dass du dich nicht verführen lässt, es ihnen nachzutun, nachdem sie vertilgt sind vor dir, und dass du nicht fragst nach ihren Göttern und sprichst: Wie haben diese Völker ihren Göttern gedient? Ebenso will auch ich es tun! (Ex 23:24; Ez 20:32)31So sollst du dem HERRN, deinem Gott, nicht dienen; denn sie haben ihren Göttern alles getan, was dem HERRN ein Gräuel ist und was er hasst; denn sie haben ihren Göttern sogar ihre Söhne und Töchter mit Feuer verbrannt.