1După aceea, David L‑a întrebat pe DOMNUL, zicând: – Să mă sui în vreuna din cetățile lui Iuda? DOMNUL i‑a răspuns: – Suie‑te! David a întrebat: – Unde să mă sui? El a răspuns: – La Hebron.2David s‑a suit acolo împreună cu cele două soții ale sale, izreelita Ahinoam și Abigail, fosta soție a carmelitului Nabal.3David i‑a luat cu el și pe oamenii săi, pe fiecare cu familia lui, și au locuit în cetățile Hebronului.4Bărbații din Iuda au venit și l‑au uns acolo pe David ca rege peste Casa lui Iuda. Ei l‑au înștiințat pe David, zicând: „Bărbații din Iabeșul Ghiladului sunt cei care l‑au îngropat pe Saul.“5Atunci David a trimis mesageri la bărbații din Iabeșul Ghiladului, zicându‑le: „Binecuvântați să fiți de DOMNUL pentru că ați arătat această bunătate față de stăpânul vostru, Saul, și l‑ați îngropat.6Și acum, fie ca DOMNUL să vă arate îndurare[1] și credincioșie! Eu, de asemenea, vă voi face bine pentru fapta pe care ați făcut‑o.7Acum, întăriți‑vă și fiți viteji căci stăpânul vostru, Saul, a murit, iar cei din Casa lui Iuda m‑au uns pe mine drept rege peste ei.“
Război între familia lui David și cea a lui Saul
8Între timp, Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Saul, l‑a luat pe Iș‑Boșet, fiul lui Saul, și l‑a trecut în Mahanayim,9unde l‑a făcut rege peste Ghilad, peste așuriți, peste Izreel, Efraim, Beniamin și peste tot Israelul.10Iș‑Boșet, fiul lui Saul, avea patruzeci de ani când a început să domnească peste Israel și a domnit timp de doi ani. Numai Casa lui Iuda l‑a urmat pe David.11Perioada[2] cât David a fost rege la Hebron, peste Casa lui Iuda, a fost de șapte ani și șase luni.12Abner, fiul lui Ner, a ieșit din Mahanayim împreună cu slujitorii lui Iș‑Boșet, ca să plece la Ghivon.13Atunci Ioab, fiul Țeruiei, și slujitorii lui David au ieșit și i‑au întâlnit la iazul din Ghivon. Unii ședeau de‑o parte a iazului, iar alții de cealaltă parte a iazului.14Abner i‑a zis lui Ioab: – Să se ridice tinerii și să se întreacă în luptă înaintea noastră! Ioab a răspuns: – Să se ridice!15Tinerii s‑au ridicat și s‑au înfățișat în număr egal: doisprezece pentru Beniamin și pentru Iș‑Boșet și doisprezece dintre slujitorii lui David.16Fiecare și‑a apucat semenul de cap, având sabia într‑o parte, și au căzut morți împreună. Locul acela, care se află în Ghivon, s‑a numit de atunci Helkat-Hațurim[3].17Lupta a fost foarte aprigă în acea zi, iar Abner și bărbații lui Israel au fost învinși de către slujitorii lui David.18Se aflau acolo și cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca una din gazelele de pe câmp.19El l‑a urmărit pe Abner, fără a se abate nici la dreapta, nici la stânga de la urmărirea acestuia.20Abner s‑a uitat în urmă și a întrebat: – Tu ești, Asael? Asael a răspuns: – Eu sunt.21Atunci Abner i‑a zis: – Abate‑te la dreapta sau la stânga ta! Apucă‑l pe unul dintre tinerii aceștia și ia‑i armura! Asael însă nu s‑a abătut de la urmărirea acestuia.22Abner i‑a zis din nou lui Asael: – Întoarce‑te din urmărirea mea! De ce să te dobor la pământ? Cum îmi voi mai ridica fața înaintea fratelui tău Ioab?23Dar Asael a refuzat să se întoarcă. Atunci Abner l‑a lovit în stomac cu capătul suliței și sulița i‑a ieșit prin spate. Asael a căzut acolo și a murit pe loc. Toți cei care ajungeau la locul în care căzuse și murise Asael, se opreau.24Dar Ioab și Abișai l‑au urmărit pe Abner și, la apusul soarelui, au ajuns la dealul Ama, care se află la răsărit de Ghiah, pe drumul spre pustia Ghivonului.25Fiii lui Beniamin se adunaseră în urma lui Abner, alcătuiseră o singură ceată și stăteau pe vârful unui deal.26Abner l‑a strigat pe Ioab și i‑a zis: – Oare să devoreze sabia la nesfârșit? Nu înțelegi că se va sfârși cu amărăciune? Până când vei amâna să spui celor din popor să se întoarcă de la urmărirea fraților lor?27Ioab a răspuns: – Viu este Dumnezeu că, dacă n‑ai fi vorbit, poporul ar fi continuat urmărirea fraților lui până dimineață.28Apoi Ioab a sunat din trâmbiță[4] și tot poporul s‑a oprit. Nu l‑au mai urmărit pe Israel și nu s‑au mai luptat.29Atunci Abner și oamenii săi au mers toată noaptea prin Araba[5]. Au trecut Iordanul, au străbătut tot Bitronul[6] și au ajuns la Mahanayim.30Ioab s‑a întors de la urmărirea lui Abner și a adunat tot poporul. Dintre slujitorii lui David lipseau nouăsprezece oameni și Asael.31Slujitorii lui David omorâseră trei sute șaizeci de bărbați din Beniamin și dintre oamenii lui Abner.32L‑au luat pe Asael și l‑au înmormântat în mormântul tatălui său din Betleem. Ioab și oamenii săi au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron când s‑a luminat de ziuă.
David wird König über Juda, Isch-Boschet über Israel
1Danach befragte David den HERRN und sprach: Soll ich hinauf in eine der Städte Judas ziehen? Und der HERR sprach zu ihm: Zieh hinauf! David sprach: Wohin? Er sprach: Nach Hebron. (1 Sam 23:6; 1 Sam 23:9; 1 Sam 30:7)2So zog David dort hinauf mit seinen beiden Frauen, Ahinoam, der Jesreeliterin, und Abigajil, der Frau Nabals, des Karmeliters. (1 Sam 25:42)3Auch die Männer, die bei ihm waren, führte David hinauf, einen jeden mit seinem Hause, und sie wohnten in den Städten von Hebron.4Und die Männer Judas kamen und salbten dort David zum König über das Haus Juda. Und als David angesagt wurde, dass die Männer von Jabesch in Gilead Saul begraben hatten, (1 Sam 16:13; 1 Sam 21:12; 1 Sam 31:11; 2 Sam 5:3)5sandte er Boten zu den Männern von Jabesch in Gilead und ließ ihnen sagen: Gesegnet seid ihr vom HERRN, dass ihr solche Barmherzigkeit an Saul, eurem Herrn, getan und ihn begraben habt.6So tue nun der HERR an euch Barmherzigkeit und Treue, und auch ich will euch Gutes tun, weil ihr das getan habt.7So seien nun eure Hände stark, und seid tapfer; denn Saul, euer Herr, ist tot, und mich hat das Haus Juda über sich zum König gesalbt.8Abner aber, der Sohn Ners, der Sauls Feldhauptmann war, nahm Isch-Boschet[1], Sauls Sohn, und führte ihn nach Mahanajim (Gen 32:2; 1 Sam 14:50; 2 Sam 17:24; 2 Sam 17:27; 1 Cro 8:33; 1 Cro 9:39)9und machte ihn zum König über Gilead, Asser, Jesreel, Ephraim, Benjamin und über ganz Israel.10Und Isch-Boschet, Sauls Sohn, war vierzig Jahre alt, als er König wurde über Israel, und regierte zwei Jahre. Aber das Haus Juda hielt es mit David.11Die Zeit aber, die David König war zu Hebron über das Haus Juda, war sieben Jahre und sechs Monate.
Der Krieg zwischen Israel und Juda
12Und Abner, der Sohn Ners, zog aus mit den Knechten Isch-Boschets, des Sohnes Sauls, von Mahanajim nach Gibeon,13und Joab, der Sohn der Zeruja, zog aus mit den Knechten Davids. Und sie stießen aufeinander am Teich von Gibeon und lagerten sich, die einen auf dieser Seite des Teiches, die andern auf jener. (Ios 9:3; Ios 9:17; Ios 10:1; 1 Sam 26:6; 2 Sam 8:16)14Und Abner sprach zu Joab: Lass die jungen Männer sich aufmachen zum Kampfspiel vor uns! Joab sprach: Es sei!15Da machten sich auf und gingen hin zwölf an der Zahl aus Benjamin auf der Seite Isch-Boschets, des Sohnes Sauls, und zwölf von den Knechten Davids.16Und ein jeder ergriff den andern bei dem Kopf und stieß ihm sein Schwert in die Seite, und sie fielen miteinander. Daher wird der Ort »Helkat-Hazzurim«[2] genannt; er liegt bei Gibeon.17Und der Kampf war sehr hart an jenem Tag. Abner aber und die Männer Israels wurden geschlagen von den Knechten Davids.18Es waren aber die drei Söhne der Zeruja dabei, Joab, Abischai und Asaël. Asaël aber war schnellfüßig wie eine Gazelle auf dem Felde (1 Sam 26:6; 2 Sam 3:39; 1 Cro 2:16)19und jagte Abner nach und wich weder zur Rechten noch zur Linken von Abner.20Da wandte sich Abner um und sprach: Bist du es, Asaël? Er sprach: Ja.21Abner sprach zu ihm: Wende dich zur Rechten oder zur Linken und mach dich an einen der jungen Männer heran und nimm ihm seine Rüstung. Aber Asaël wollte nicht von ihm ablassen.22Da sprach Abner noch einmal zu Asaël: Lass ab von mir! Warum willst du, dass ich dich zu Boden schlage? Wie dürfte ich dann mein Antlitz aufheben vor deinem Bruder Joab?23Aber er weigerte sich, von ihm abzulassen. Da stieß ihn Abner mit dem Schaft des Spießes in den Bauch, sodass der Spieß hinten herauskam; und er fiel hin und starb an ebender Stelle. Und wer an den Ort kam, wo Asaël tot lag, der blieb stehen. (Deut 27:24; 2 Sam 3:27; 2 Sam 20:10)24Aber Joab und Abischai jagten Abner nach, bis die Sonne unterging. Und als sie auf den Hügel Amma kamen, der vor Giach liegt auf dem Wege zur Wüste von Gibeon,25versammelten sich die Benjaminiter hinter Abner und bildeten eine Schar und stellten sich oben auf einen Hügel.26Und Abner rief Joab zu und sprach: Soll denn das Schwert ohne Ende fressen? Weißt du nicht, dass daraus am Ende nur Jammer kommen wird? Wie lange willst du dem Volk nicht sagen, dass es ablasse von seinen Brüdern?27Joab sprach: So wahr Gott lebt: Hättest du das nicht gesagt, so hätte sich das Volk erst am Morgen zurückgezogen, ein jeder von seinem Bruder.28Und Joab ließ die Posaune blasen, und das ganze Volk stand still und jagte Israel nicht mehr nach und kämpfte auch nicht weiter. (2 Sam 18:16)29Abner aber und seine Männer gingen die ganze Nacht durchs Jordantal und gingen über den Jordan und zogen durchs ganze Bitron und kamen nach Mahanajim.30Joab aber wandte sich von Abner ab und sammelte das ganze Volk, und es fehlten von den Knechten Davids neunzehn Mann und Asaël.31Aber die Knechte Davids hatten von Benjamin und den Männern Abners dreihundertsechzig Mann erschlagen.32Und sie hoben Asaël auf und begruben ihn in seines Vaters Grab in Bethlehem. Und Joab und seine Männer zogen weiter die ganze Nacht, und als sie in Hebron waren, brach der Tag an.