1Chivotul DOMNULUI s‑a aflat în țara filistenilor timp de șapte luni.2Filistenii i‑au chemat pe preoți și pe cei care practicau divinația[1] și i‑au întrebat: – Ce să facem cu Chivotul DOMNULUI? Spuneți‑ne cu ce să‑l trimitem înapoi, la locul lui. (Deut 18:10)3Ei le‑au răspuns: – Dacă veți trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu‑l trimiteți gol, ci, cu orice preț, oferiți‑I un dar pentru vină. Atunci veți fi vindecați și veți ști de ce nu s‑a îndepărtat mâna Lui de peste voi.4Filistenii au întrebat: – Ce dar pentru vină să‑I oferim? Atunci ei le‑au răspuns: – Cinci bube de aur și cinci șoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeași urgie a fost atât peste voi toți, cât și peste domnitorii voștri.5Faceți, așadar, niște chipuri ale bubelor voastre și ale șoarecilor care vă distrug țara și dați slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta, poate că El Își va ridica mâna de peste voi, de peste dumnezeii voștri și de peste țara voastră.6De ce să vă împietriți inimile așa cum și le‑au împietrit egiptenii și Faraon? Nu S‑a purtat El aspru cu ei, așa încât i‑au lăsat pe evrei să plece, iar aceștia au plecat?7Acum dar, pregătiți un car nou și două vaci care alăptează și care n‑au fost puse la jug niciodată. Înjugați vacile la car și trimiteți vițeii lor înapoi acasă.8Luați Chivotul DOMNULUI și puneți‑l în car. Alături de el, într‑o ladă, puneți obiectele din aur pe care I le trimiteți ca dar pentru vină. Apoi trimiteți‑l și el va merge.9Uitați‑vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, se va sui spre Bet‑Șemeș, atunci DOMNUL ne‑a făcut acest mare rău. Dacă nu, atunci vom ști că nu mâna Lui a fost cea care ne‑a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.10Oamenii au făcut așa: au luat două vaci care alăptau, le‑au înjugat la car, iar pe vițeii lor i‑au închis acasă.11Au pus Chivotul DOMNULUI în car împreună cu lada în care erau șoarecii de aur și chipurile bubelor lor.12Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet‑Șemeș. Ele au ținut mereu același drum, mugind, și nu s‑au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet‑Șemeșului.13Cei din Bet‑Șemeș tocmai secerau grâul în vale. Ei și‑au ridicat ochii, au văzut Chivotul și s‑au bucurat când l‑au văzut.14Carul a intrat pe câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș și s‑a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului și au adus vacile ca ardere‑de‑tot DOMNULUI.15Leviții au coborât Chivotul DOMNULUI și lada de lângă el în care se aflau obiectele din aur, și le‑au pus lângă piatra cea mare. În ziua aceea, bărbații din Bet‑Șemeș au adus arderi‑de‑tot și au oferit jertfe DOMNULUI.16Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut aceasta și s‑au întors la Ekron în aceeași zi.17Acestea sunt bubele din aur, pe care filistenii le‑au adus DOMNULUI ca dar pentru vină: una pentru Așdod, una pentru Gaza, una pentru Așchelon, una pentru Gat și una pentru Ekron.18De asemenea, șoarecii din aur erau potrivit cu numărul tuturor cetăților filistenilor, ale celor cinci domnitori, de la cetăți fortificate până la sate și până la Marele Abel, pe care au așezat Chivotul DOMNULUI și care a rămas până în ziua aceasta în câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș.19DOMNUL i‑a lovit pe oamenii din Bet‑Șemeș pentru că s‑au uitat în Chivotul DOMNULUI; a lovit cincizeci de mii șaptezeci de bărbați din popor. Și poporul a bocit, căci DOMNUL lovise poporul cu o mare urgie.20Atunci bărbații din Bet‑Șemeș au zis: „Cine poate sta înaintea DOMNULUI, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să se suie Chivotul de la noi?“21Apoi au trimis mesageri locuitorilor din Chiriat-Iearim, spunând: „Filistenii au adus înapoi Chivotul DOMNULUI. Veniți și suiți‑l la voi!“
1So war die Lade des HERRN sieben Monate im Lande der Philister.2Und die Philister riefen ihre Priester und Wahrsager und sprachen: Was sollen wir mit der Lade des HERRN machen? Lasst uns wissen, wie wir sie an ihren Ort senden sollen!3Sie sprachen: Wollt ihr die Lade des Gottes Israels zurücksenden, so sendet sie nicht ohne eine Gabe, sondern gebt ihm eine Sühnegabe; so werdet ihr gesund werden, und es wird euch kundwerden, warum seine Hand nicht von euch ablässt.4Sie aber sprachen: Was ist die Sühnegabe, die wir ihm geben sollen? Sie antworteten: Fünf goldene Beulen und fünf goldene Mäuse nach der Zahl der Fürsten der Philister, denn es ist ein und dieselbe Plage gewesen über euch alle und über eure Fürsten. (Ios 13:3)5So macht nun Abbilder eurer Beulen und eurer Mäuse, die euer Land zugrunde gerichtet haben, dass ihr dem Gott Israels die Ehre gebt. Vielleicht wird seine Hand leichter werden über euch und über euren Gott und über euer Land.6Warum verstockt ihr euer Herz, wie die Ägypter und der Pharao ihr Herz verstockten? Ist’s nicht so: Als der Herr seine Macht an ihnen bewies, ließen sie sie ziehen, dass sie gehen konnten? (Ex 4:21; Ex 7:13; Ex 10:2; Ex 12:31)7So macht nun einen neuen Wagen und nehmt zwei säugende Kühe, auf die noch kein Joch gekommen ist; spannt sie an den Wagen und lasst ihre Kälber daheimbleiben.8Aber die Lade des HERRN nehmt und stellt sie auf den Wagen, und die Dinge aus Gold, die ihr ihm zur Sühnegabe gebt, tut in ein Kästlein daneben. So sendet sie hin und lasst sie gehen.9Und seht zu: Geht sie den Weg hinauf in ihr Land auf Bet-Schemesch zu, so hat er uns dies große Übel angetan; wenn nicht, so wissen wir, dass nicht seine Hand uns getroffen hat, sondern es ist uns zufällig widerfahren.10Die Leute taten so und nahmen zwei säugende Kühe und spannten sie an einen Wagen und behielten ihre Kälber daheim11und stellten die Lade des HERRN auf den Wagen, dazu das Kästlein mit den goldenen Mäusen und mit den Abbildern ihrer Beulen.12Und die Kühe gingen geradewegs auf Bet-Schemesch zu, auf ein und derselben Straße, und brüllten immerfort und wichen weder zur Rechten noch zur Linken; und die Fürsten der Philister gingen ihnen nach bis an die Grenze von Bet-Schemesch. (Ios 15:10)13Die Leute von Bet-Schemesch aber schnitten eben den Weizen im Talgrund, und als sie ihre Augen aufhoben, sahen sie die Lade und freuten sich, sie zu sehen.14Der Wagen aber kam auf den Acker Joschuas von Bet-Schemesch und stand dort still. Und dort lag ein großer Stein. Da spalteten sie das Holz des Wagens und opferten die Kühe dem HERRN zum Brandopfer.15Die Leviten aber hoben die Lade des HERRN herab und das Kästlein, das daneben stand, darin die Dinge aus Gold waren, und stellten sie auf den großen Stein. Und die Leute von Bet-Schemesch opferten dem HERRN am selben Tage Brandopfer und Schlachtopfer.16Da aber die fünf Fürsten der Philister das gesehen hatten, kehrten sie am selben Tage nach Ekron zurück.17Dies sind die goldenen Beulen, die die Philister dem HERRN als Sühnegabe erstatteten: für Aschdod eine, für Gaza eine, für Aschkelon eine, für Gat eine und für Ekron eine;18und goldene Mäuse nach der Zahl aller Städte der Philister unter den fünf Fürsten, der festen Städte und der Dörfer. Und Zeuge ist der große Stein, auf den sie die Lade des HERRN gestellt hatten. Er liegt bis auf diesen Tag auf dem Acker Joschuas von Bet-Schemesch.
Die Lade kommt nach Kirjat-Jearim
19Und der HERR schlug etliche von Bet-Schemesch, denn sie hatten die Lade des HERRN gesehen; und er schlug im Volk siebzig Mann[1]. Da trug das Volk Leid, dass der HERR einen so großen Schlag gegen das Volk getan hatte. (Num 4:20; 2 Sam 6:6)20Und die Leute von Bet-Schemesch sprachen: Wer kann bestehen vor dem HERRN, diesem heiligen Gott? Und zu wem soll er von uns wegziehen?21Und sie sandten Boten zu den Bürgern von Kirjat-Jearim und ließen ihnen sagen: Die Philister haben die Lade des HERRN zurückgebracht; kommt herab und holt sie zu euch hinauf. (1 Cro 13:6; Ps 132:3)