1 Samuel 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat Chivotul DOMNULUI, ducându‑l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l‑au sfințit^[1] ca să aibă grijă de Chivotul DOMNULUI.

Prima victorie a lui Israel sub conducerea lui Samuel

2 Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim, și întreaga Casă a lui Israel se tânguia după DOMNUL. 3 Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel, zicând: – Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la DOMNUL, atunci îndepărtați dumnezeii străini și AȘTORETELE^[2] din mijlocul vostru, îndreptați‑vă inima spre DOMNUL și slujiți‑I numai Lui. Și El vă va elibera din mâna filistenilor. 4 Fiii lui Israel au îndepărtat BAALII^[3] și AȘTORETELE și au slujit numai DOMNULUI. 5 Apoi Samuel a zis: – Adunați tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi ruga DOMNULUI pentru voi. 6 S‑au adunat deci la Mițpa, au scos apă și au vărsat‑o înaintea DOMNULUI.^[4] În ziua aceea au postit și au zis acolo: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI.“ Samuel îi judeca^[5] pe fiii lui Israel la Mițpa. 7 Filistenii au auzit că fiii lui Israel s‑au adunat la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor s‑au suit împotriva lui Israel. Când fiii lui Israel au auzit lucrul acesta, s‑au temut de filisteni 8 și i‑au zis lui Samuel: – Nu înceta să strigi pentru noi la DOMNUL, Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâna filistenilor. 9 Samuel a luat un miel de lapte și l‑a adus întreg ca ardere‑de‑tot DOMNULUI. Apoi a strigat către DOMNUL pentru Israel, iar DOMNUL i‑a răspuns. 10 În timp ce Samuel aducea arderea‑de‑tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. DOMNUL însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând panică între ei, încât au fost puși pe fugă dinaintea lui Israel. 11 Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, i‑au urmărit pe filisteni și i‑au ucis până în apropiere de Bet‑Car. 12 Samuel a luat atunci o piatră și a așezat‑o între Mițpa și Șen. El i‑a pus numele Eben-Ezer^[6], zicând: „Până aici DOMNUL ne‑a ajutat.“ 13 Astfel, filistenii au fost supuși și n‑au mai invadat teritoriul Israelului, iar mâna DOMNULUI a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel. 14 Cetățile pe care filistenii le‑au capturat de la Israel, cele de la Ekron și până la Gat, au fost luate înapoi. Israel și‑a eliberat teritoriile din mâna filistenilor. În același timp, a fost pace și între Israel și amoriți. 15 Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui. 16 El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, al Ghilgalului și al Mițpei, și judeca Israelul în toate aceste locuri. 17 Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând și acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar DOMNULUI.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Da kamen die Leute von Kirjat-Jearim und holten die Lade des HERRN herauf und brachten sie ins Haus Abinadabs auf dem Hügel, und seinen Sohn Eleasar weihten sie, dass er die Lade des HERRN bewache.

Samuels Richteramt

2 Aber von dem Tage an, da die Lade des HERRN zu Kirjat-Jearim blieb, verging eine lange Zeit; es wurden zwanzig Jahre. Dann wandte sich das ganze Haus Israel zum HERRN. (1 Sam 6:21; 2 Sam 6:2; 1 Cro 13:6) 3 Samuel aber sprach zum ganzen Hause Israel: Wenn ihr euch von ganzem Herzen zu dem HERRN bekehren wollt, so tut von euch die fremden Götter und die Astarten und richtet euer Herz zu dem HERRN und dient ihm allein, so wird er euch erretten aus der Hand der Philister. (Gen 35:2; Ios 24:23) 4 Da taten die Israeliten von sich die Baale und Astarten und dienten dem HERRN allein. (Deut 6:13; Jud 10:16) 5 Samuel aber sprach: Versammelt ganz Israel in Mizpa, dass ich für euch bete zum HERRN. (Jud 20:1; 1 Sam 10:17; 2 Re 25:23) 6 Und sie kamen zusammen in Mizpa und schöpften Wasser und gossen es aus vor dem HERRN und fasteten an demselben Tage und sprachen dort: Wir haben an dem HERRN gesündigt. So richtete Samuel die Israeliten zu Mizpa. 7 Da aber die Philister hörten, dass die Israeliten zusammengekommen waren in Mizpa, zogen die Fürsten der Philister hinauf gegen Israel. Und die Israeliten hörten es und fürchteten sich vor den Philistern. 8 Und die Israeliten sprachen zu Samuel: Lass nicht ab, für uns zu schreien zu dem HERRN, unserm Gott, dass er uns helfe aus der Hand der Philister. (Gen 20:7; 1 Sam 12:23; 1 Re 13:6; Ier 37:3; Ier 37:16)

Gen 20:71 Sam 12:231 Re 13:6Ier 37:3Ier 37:16

9 Samuel nahm ein Milchlamm und opferte dem HERRN ein Brandopfer – als Ganzopfer – und schrie zum HERRN für Israel, und der HERR erhörte ihn. 10 Und während Samuel das Brandopfer opferte, kamen die Philister heran zum Kampf gegen Israel. Aber der HERR ließ donnern mit großem Schall über die Philister am selben Tage und schreckte sie, dass sie vor Israel geschlagen wurden. (Gen 35:5; Ex 14:24; Ios 10:10; Jud 4:15)

Gen 35:5Ex 14:24Ios 10:10Jud 4:15

11 Da zogen die Männer Israels aus von Mizpa und jagten den Philistern nach und schlugen sie bis unterhalb von Bet-Kar. 12 Da nahm Samuel einen Stein und stellte ihn auf zwischen Mizpa und Schen und nannte ihn »Eben-Eser«^[1] und sprach: Bis hierher hat uns der HERR geholfen. 13 So wurden die Philister gedemütigt und kamen nicht mehr in das Gebiet Israels. Und die Hand des HERRN lag schwer auf den Philistern, solange Samuel lebte. 14 Also fielen die Städte an Israel zurück, die die Philister ihnen genommen hatten, von Ekron bis Gat, und Israel riss ihr Gebiet aus der Hand der Philister. Und Israel hatte Frieden mit den Amoritern. 15 Samuel aber richtete Israel sein Leben lang (Jud 10:1; Jud 12:7) 16 und zog Jahr für Jahr umher und kam nach Bethel und Gilgal und Mizpa. Und wenn er Israel an allen diesen Orten gerichtet hatte, 17 kam er wieder nach Rama – denn da war sein Haus –, und dort richtete er Israel. Auch baute er dort dem HERRN einen Altar. (1 Sam 1:19)